Oxigenoterapia - metode si echipament necesar de administrare a oxigenului

Scop

asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de:

scaderea oxigenului alveolar

diminuarea hemoglobinei

tulburari in sistemul circulator

probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara

Surse de oxigen

-statie centrala de oxigen

- microstatie

- butelie cu oxigen

a - butelia de oxigen cu : 1 - robinetul bombei ; 2 - reductor de presiune ; - manometre ; 5 - robinet de inchidere ; 6 - robinet de reglare a presiunii de iesire a oxigenului ;

lant de fixare ; b - umidificator (deta­liu) cu 8 - oxigen de la butelie ; tub spre bolnav

transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul transportului

buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer

cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.

Echipament necesar administrarii oxigenului

sursa de oxigen

umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila)

sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa

material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

Metode de administrare a oxigenului

a.      prin sonda nazala

este metoda cea mai frecvent utilizata

Referat: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie Lucrare: Poluarea si insalubrizarea alimentelor

permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%

poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung

nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

                          

b.      prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%

este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare

accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii

poate cauza iritaxia tegumentelor fetei

nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei

c.       ochelari pentru oxigen

sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari

se utilizeaza la copii si pacienti agitati

sunt mai bine tolerati de pacienti                   

d.      cortul de oxigen

frecvent utilizat la copii

concentratia oxigenului nu poate depasi 50%

Administrarea oxigenului prin masca simpla si sonda nazala

asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil: pozitie semisezand, care favorizeaza expansiunea pulmonara)

asamblarea echipamentului

dezobstruarea cailor respiratorii

masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus

umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei

introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast

daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura pacientuiui si se va fixa cu o curea in jurul capului

fixarea debitului de administrare a oxigenului, in funclie de prescriptia medicului

aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii tegumenteior, masurarea respiraiiei si pulsului)

supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor complicatii

supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc)

mobilizarea periodica a sondei

scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara

Incidente si accidente

daca recipientul pentru barbotarea oxigenuiui se rastoarna, lichidui poate fi impins de oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l

in cazul utilizarii prelungite a oxigenuiui, in concentralii mari sau la presiuni ridicate, pot aparea:

iritare locala a mucoasei

congestie si edemui alveolar

hemoragie intraalveolara

atelectazie

patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala

DE RETINUT:

administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii

inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie

pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit)

ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN CANULE NAZALE:

este modalitatea prin care pacientul primeste oxigen prin doua canule de plastic atasate la narile pacientului

avantaje: simplu de folosit, fara riscuri, confrotabile, usor de tolerat, eficiente pentru pacientii care necesita o adminstrarea de oxigen in concentratii scazute, ofera libertate de miscare, alimentare, comunicare, nu au costuri ridicate

dezavantaje: nu poate oferi o cantitate de oxigen cu concentratie mai mare de 40%, nu pot fi folosite in obstructiile nazale complete, adminstrarea pe acesta cale poate produce dureri de cap si uscarea mucasei nazale, pot aluneca usor

se verifica permeabilitatea cailor nazale. Daca sunt permeabile, se conecteaza tubul cu canulele nazale la sursa de oxigen, apoi se agata prin spatele urechilor pana sub barbie, canulele fiind fiecare in dreptul narinelor pacientului. Se ajusteaza la marimea potrivita securizand tubul sub barbie.