Osul alveolar

OSUL ALVEOLAR

Osul alveolar reprezinta un os matur, care contine radacina dintelui, vase si nervi. Formeaza peretele alveolelor dentare.

Structura  histologica a osului alveolar

Osul alveolar este format din doua tablii corticale, interna( alveolara) si externa( gingivala), formate din os compact. Intre cele doua tablii de os compact, se gaseste os spongios, mai bine reprezentat la premolari si molari.

Compacta interna are aspect neregulat datorita insertiei la acest nivel a ligamentelor alveolo-dentare, datorita vaselor si terminatiilor nervoase care o strabat.

Compacta externa este neteda, este acoperita de periost, peste care se dispune mucoasa gingivala.

Prin unirea celor doua compacte rezulta creasta alveolara situata la 1,5- 2mm sub jonctiunea smalt-cement.

Osul spongios se continua in profunzime cu tesutul spongios al maxilarelor. Traveele osoase sunt orientate in raport cu fortele mecanice exercitate asupra osului alveolar in timpul masticatiei .Intre travee se gasesc areole de diferite forme si marimi, izolate sau intercomunicante. Initial contin maduva rosie hematogrna( MRH), apoi vor contine maduva galbena. Exceptie face al III-lea molar unde ramane permanent MRH.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Confuzia cu un piosalpinx rupt sau nu, cu o anexita acuta dreapta, cu un chist de ovar drept eventual torsionat sau cu o sarcina extrauterina, nu este grava deoarece toate au indicatie chirurgicala.

Endometrioza - conditie cunoscuta ca fiind datorata prezetei tesutului functional endometrial in afara cavitatii uterine, este adesea intalnita in diferite localizari cel mai frecvent la nivelul pelvisului interesand ovarele, ligamentele ovariene, fundul de sac Douglas precum si peritoneul uterovezical. Trebuie si ea avuta in vedere in cadrul diagnosticului diferential la pacientele cu istoric de endometrioza pelvina.

(b) aparatul genital masculin

Afectiunile genitale masculine ce trebuiesc diferentiate de apendicita acuta constau in:

• Torsiuni testiculare
• Epididimite acute
• Inflamatia veziculelor seminale

Atat torsiunile testiculare cat si epididimitele acute debuteaza cu dureri epigastrice ce pot masca uneori simptomele locale precoce ale acestor afectiuni, conducand totodata la erori diagnostice cu apendicita acuta, daca nu este efectuat examenul local al aparatului genital.

Inflamatia veziculelor seminale poate mima o apendicita, dar in acest caz se palpeaza o vezicula seminala marita si sensibila la tuseul rectal.

Afectiuni ale tractului urinar

Apendicita acuta survenita la un pacient al carui apendice se gaseste localizat intr-o pozitie anatomica normala si anume in fosa iliaca dreapta, in prelungirea cecului, poate fi confundata cu urmatoarele afectiuni ale tractului urinar, luand in considerare in primul rand raporturile anatomice ale apendicelui cu aceste organe:

Nefrolitiaza dreapta migrata

Litiaza ureterala

Cistopielita

Din punct de vedere clinic, in colica renala dreapta, durerile debuteaza in regiunea lombara dreapta cu iradiere pe fata interna a coapsei drepte si in organele genitale externe: labii mari sau scrot, iar prezenta tulburarilor urinare si manevra Giordano pozitiva in dreapta sunt caracteristice si sustin diagnosticul de nefrolitiaza dreapta migrata. Diagnosticul clinic este mai dificil in cea ce priveste localizarea unui calcul la nivelul ureterului pelvin, intrucat cofuzia dintre acesta si un apendicolit este frecventa (fig.14). Radiografia renovezicala simpla si examenul sumar de urina furnizeaza insa date utile diagnosticului diferential. Ecografia este foarte utila pentru diagnosticul diferential mai ales in cazurile cu obstructie asociata a tractului urinar.

Fig. 14.- Radiografie abdominala simpla evidentiind un apendicolit (sageata) localizat in cadranul drept inferior.

Sunt raportate cazuri de pacienti cu antecedente de eliminare a numerosi calculi renali din dreapta, dar la care o noua durere a fost determinata de o apendicita acuta si sub tratament antispastic diagnosticul corect a fost stabilit tardiv, in faza de peritonita.

Cistopielita prezinta o simptopatologie clinica usor de diferentiat de apendicita acuta, in sprijinul careia vine si examenul sumarului de urina.

Varietati de pozitie ale apendicelui:

Diagnosticul diferential al apendicitei acute se va face in functie de forma topografica dupa cum urmeaza:

a)      Apendicitele retrocecale - trebuie diferentiate de afectiunile urologice si dintre acestea mai ales de litiaza ureterala. Prezenta unui calcul ureteral localizat in vecinatatea apendicelui simuleaza o apendicita retrocecala. Durerea intereseaza labiile, scrotul sau penisul; hematuria, leucocitoza si / sau absenta febrei pledeaza pentru litiaza ureterala. Pielografia confirma diagnosticul.

b)      Apendicitele descendente (pelvine) - la femei trebuiesc diferentiate de afectiunile ginecologice enumerate anterior. Este bine cunoscut faptul ca diagnosticul diferential al apendicitei acute cu afectiunile ginecologice acute la femei, prezinta o serie de dificultati datorate in primul rand tabloului clinic atat de asemanator al celor doua afectiuni .

c)       Conform articolului lui Konstantinov VK, toate pacientele internate pentru o posibila apendicita acuta ar trebui supuse unei anamneze atente, insistand asupra aparatului genital, urmata de tuseu vaginal si tuseu rectal obligatoriu, precum si de ecografie pelvina. De asemenea evolutia acestor paciente trebuie atent urmarita in dinamica, cu repetarea examenului ginecologic ori de cate ori este nevoie.[13]

c)    Formele subhepatice - pot mima o colecistita acuta sau un hidrops vezicular

d) Apendicitele mezoceliace, retroileale - sunt dificil de diagnosticat, deoarece predomina ileusul si durerile centroabdominale.

e)   Apendicita acuta in stanga- este rara si dificil de diagnosticat. Daca nu se deceleaza un situs inversus, diagnosticul este orientat de obicei catre colita, sigmoidita sau diverculita. Examenul computer tomografic este singurul in masura sa stabileasca cu exactitate un diagnostic preoperator de situs inversus.

In momentul intocmirii algoritmului de diagnostic diferential, chirurgul trebuie sa aiba in vedere nu numai anomaliile de pozitie, atat de frecvente ale apendicelui, dar si stadiul in care se afla procesul inflamator de la nivelul acestuia si anume: apendice inflamat, plastron apendicular si apendice perforat.

a)     In ceea ce priveste apendicele inflamat simptomatologia data de acesta trebuie diferentiata de cea cauzata de alte posibile etiologii cu punct de plecare organele din vecinatate, aflate in raport strans cu apendicele, ce au fost discutate anterior.

b)     Apendicele perforat sau peritonita apendiculara trebuie diferentiata in primul rand de:

Apendicita acuta

Alte forme de peritonite:  

Ulcer peptic perforat

Peritonita primara

Ocluzie intestinala

Apendicita acuta - Capacitatea diferentierii apendicitei acute necomplicate de perforatia apendiculara pe baza semnelor clinice este deseori dificila, dar este extrem de importanta, tinand cont de tratamentul diferit al celor doua afectiuni.

Daca in cazul apendicitei acute datele de laborator arata o leucocitoza de aproximativ 12. 000 leu/mm³, o perforatie apendiculara trebuie suspicionata in prezenta febrei de peste 39 ^oC si a leucocitozei de peste 18. 000 leu/mm³. Di

Osul alveolar se modifica permanent ( resorbtie si depunere ) pentru a se adapta miscarilor dintilor, supusi diverselor actiuni mecanice. Procesele de resorbtie si depunere sunt realizate de osteoblaste si osteoclaste. In zonele de tensiune predomina osteoblastele si tesutul osos este in formare. In zonele de presiune predomina osteoclastele si apar lacunele de resorbtie in osul alveolar. Cand aceste forte depasesc capacitatea de adaptare, apar leziuni la nivelul osului alveolar si ligamentelor.