Notiuni generale geriatrie

NOTIUNI GENERALE GERIATRIE

1. BATRANETEA ETAPA FIZIOLOGICA, NU BOALA.

O.M.S., defineste starea de sanatate ca 'o stare complecta de bine, fizic, mintal si social'. La batrani, capacitatile fizice regreseaza, are loc o deteriorare intelectuala si o dezangajare sociala cu marginalizare. Totusi batranetea nu trebuie privita ca o boala. De altfel, raportarea la normal se face de obicei luand ca referinta normalul adultului, fapt care nu corespunde realitatii. Aceasta situatie tine si de faptul ca invatamantul medical se axeaza in general pe medicina adultului, desi practica il confrunta pe practician mai ales cu bolnavi varstnici (C. Bogdan). De aici decurge necesitatea cunoasterii modificarilor principalelor functii, induse de batranete.

Declinul aptitudinilor psihomotorii, incepe de la varsta de 25 - 35 de ani. Totusi posibilitatile intelectuale, se prelungesc uneori mult peste 70 de ani. Uzura organelor este inegala. Modificarile de imbatranire apar mai ales in sistemele cardiovascular, respirator si locomotor. Modificarile legate de inaintarea in varsta, intre anumite limite, apartin unei imbatraniri normale. Aceste modificari sunt: scaderea activitatii vizuale si auditive, slabirea vocii, scaderea fortei musculare, diminuarea somnului, constipatia edentatia, modificarea pielii si fenerelor etc. Valoarea tensiunii arteriale creste cu varsta. Astfel valori de 160 mm pentru maxima si 95 pentru minima pot fi considerate normale la batrani. in practicağ se considera hipertensiunea arteriala orice depasire a valorilor de 150/90 mm Hg. Glicemia depaseste valorile considerate normale la adult. Valori de 130 mg% si chiar pana la 150 mg pot fi considerate fiziologice la batrani. Colesteroemia depaseste frecvent valorile normale. Viteza de sedimentare a hematiilor atinge un maximum in al V-lea si al VI-lea deceniu, ajungand chiar 15 mm la ora la 70 de ani. Ureea, acidul uric si creatinina au volori superioare normalului adultului, in timp sideremia si proteinemia au valori mai scazute.

2. IMBATRANIREA PSIHOLOGICA

Daca la baza acestui fenomen stau modificarile de varsta suferite de diferitele organe si sisteme, unele evenimente care intervin in existenta varstnicului o precipita (retragerea din activitate, imbolnaviri diferite, plecarea copiilor, decesul partenerului, disparitia vechilor prietenii etc.). Criza de adaptare la noile conditii are mari implicatii psihologice. Examinarea unui batran implica cateva functiuni psihice: nivelul de constienta, orientarea, starea afectiva, gandirea, comportamentul, integrarea in familie si societate, limbajul etc. Se disting in psihologia senescentei, trei aspecte generale:

- Caracter diferential, adica diferente semnificative de la o persoana la alta si chiar la aceeasi persoana de la un organ la altul.

Nivelul imbatranirii depinde mai putin de varsta si mai mult de particularitatile genetice, somatice, morale si sociale.

Caracterul relativ al deficientelor, datorita rezervelor compensatorii si echilibrarii complexe. Un exemplu: Maximul inteligentei se situeaza intre 16 si 25 de ani. Totusi de multe ori se obtin performante mai mari si dupa aceasta perioada. Aceasta se datoreste organizarii activitatii, perfectionarii schemelor de generalizare, sinteza si abstractizare. Iata de ce se spune ca varsta a treia, devine o varsta a intelepciunii.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Este evident ca in psihologia senescentei, involutia este inegala, cu diferente individuale, in inbatranire, apar frecvent: depresia, anxietatea, instabilitatea emotionala, ideile de persecutie, logoreea, insomnia cu fragmentarea somnului noaptea, si somnolenta diurna intermitenta.

Senescenta senzoriala apare constant. Scade acuitatea vizuala, auditiva, sensibilitatea tactila, mirosul si gustul. Diminua atentia si memoria (frecvente intoarcerii in trecut, la experienta de mult dobandita). Scade spontaneitatea gandirii cu inertii si stereotipuri, dar se conserva si chiar cresc functiile de sinteza, generalizare si schematizare, aplicate din pacate cunostintelor de multa vreme acumulate. Limbajul reflecta dificultatile gandirii. Scade fluxul verbal, apare lentoarea ritmului si a vocabularului. Afectivitatea este compromisa adeseori. Comportamentul este emotional, apare irascibilitate si labilitate emotionala. Si personalitatea reflecta deteriorarile prezentate.

3. ROLUL Sl POZITIA MEDICULUI Sl ASISTENTEI FATA DE BOLNAVUL VARSTNIC.

Medicul care nu cunoaste sau nu tine seama de particularitatile varstei bolnavului, risca erori de diagnostic si tratament uneori grave (C. Bogdan). Primul gest terapeutic al medicului, este de a stabili daca se afla in fata unui 'bolnav in varsta', sau a unui 'varstnic cu modificari fiziologice de imbatranire' (C. Bogdan). Aceasta, pentru ca uneori familia sau chiar pacientul solicita medicului, masuri pentru recuperarea unor functii si performante caracteristice unor varste mai tinere. Deci delimitarea 'starii de boala', de 'starea de imbatranire', nu este simpla dar este obligatorie. Medicul trebuie sa convinga subiectul si anturajul ca simptomele prezentate sunt firesti, tin de varsta, deci nu trebuie sa ingrijoreze.

Vor fi prescrise terapii neagresive, blande, dietetice, vitamine, eutrofizante, tonice. Se va face psihoterapie, se vor aplica corectiile necesare (ochelari, protejarea auzului), se va stabili regimul de viata.

Anamnezei, trebuie sa i se asigure timp suficient, deoarece astfel se pot obtine detalii importante. Daca nu se obtin informatiile dorite, se recurge la familie sau la anturaj. Este important si felul in care medicul participa la convorbirea cu bolnavul. Hipoacuzia fiind frecventa, trebuie sa se vorbeasca bolnavului mai tare, mai rar si mai clar, neezitand repetarea intrebarii cu rabdare si tact. Trebuie gasit timp pentru a asculta pe indelete, chiar daca bolnavul devine incoerent sau amnezic. Importanta este si inspectia, observatia bolnavului (faciesul, atitudinea in pat, mersul, mimica, vorbirea deci Habitusul varstnicului). Mai rar vom fi solicitati pentru simptome zgomotoase (febra, frisoane, etc) si mai frecvent pentru alterari difuze si rapide ale starii generale.

Diagnosticul trebuie sa fie pluridimensional, adica si clinic si gerontologie. De exemplu: formularea clasica 'cardiopatie ischemica sau hipertensiune arteriala', trebuie completata cu diagnostice ca: imbatranirea prematura, sindrom de imobilizare, boala de retragere (de pensionare), sociodependenta etc.

4. PROBLEME DE ASISTENTA SOCIALA

Deoarece relatiile sociale ale individului varstnic, intrafamiliale sau generale, pot favoriza sau agrava imbolnavirile cronice, medicul si asistenta trebuie sa aiba si notiuni generale de sociologie a imbatranirii si de asistenta sociala. Deci trebuie sa formuleze si un diagnostic social. Aceasta insemneaza ca trebuie sa cerceteze si aspectele psihosociale ale varstnicului (pensionare, stressul retragerii, raporturile cu familia, daca este tolerat, neglijat sau ignorat, solidaritatea familiala etc.). Situatia ideala o constituie batranul integrat organic in familie cu nivel de trai decent. Nu intotdeauna suferinta, poate fi rezolvata cu medicamente. Izolarea sociala si familiala, chiar persecutia in familie, cere alte masuri, in sfarsit trebuie pecizata si capacitatea bolnavului de autoservire, dependenta.

in mediul rural, legaturile afective intrafamiliale, solidaritatea, sunt mai bine pastrate. Izolarea este de obicei absenta.

Tinand seama de cele prezentate mai sus, rezulta necesitatea educatiei familiei, in sensul unei mentalitati favorabile batranului (C. Bogdan).

in final, medicul trebuie sa precizeze caracterul recuperabil sau irecuperabil al bolii. Este necesara spitalizarea sau internarea intr-o unitate de asistenta sociala? Solutia ideala este tratamentul la domiciliu, dar aceasta nu este posibila intotdeauna.