MOARTEA SUBITA
Este oprirea rapida a
vietii. Cand apare intr-un ritm foarte scurt, poarta denumirea de
stop cardiocirculator.
Etiopatogenie: existea 4 mecanisme majore ale mortii suhite: fibrilatia
ventriculara, oprirea inimii, tahicardia ventriculara cu
contractii ineficiente si ruptura inimii. Primele doua sunt mai frecvente. Cauza principala este
cardiopatia ischemica, dureroasa sau ne-dureroasa; mai rar,
intoxicatii cu Chinidina sau Digitala, anestezia, manevrele
terapeutice sau exploratoare pe torace, socul, insuficienta
cardiaca grava etc. Alte
mecanisme de moarte subita sunt: ruptura unui anevrism, hemoragia
cerebrala etc. in toate
formele apar consecinte grave: deschiderea larga a orificiilor
inimii, egalizarea presiunilor arteriale si venoase intracavitare, asfixia
acuta.
Simptomele cardinale sunt: oprirea brusca a inimii, pierderea
cunostintei, incetarea respiratiei si dilatatia
pupilelor. In primele 4-5 minute de la debut se constituie moartea
clinica, cand suferinta cerebrala este reversibila prin
masuri de reanimare. Dupa aceasta apare moartea biologica,
datorita leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos.
Diagnosticul se bazeaza pe pierderea cunostintei, absenta
pulsului la arterele carotida si femurala, oprirea
miscarilor respiratorii ('semnul oglinzii') si
dilatatia pupilelor. Clinic, nu se poate diferentia fibrilatia
ventriculara de oprirea inimii. Diagnosticul se precizeaza de ECG.
Tratamentul trebuie instituit urgent, obligatoriu in primele 3-4
minute. Prima masura este masajul cardiac extern: bolnavul
este asezat in decubit dorsal, pe un plan dur si plat, cu capul in
extensie, pentru asigurarea libertatii cailor aeriene: la
inceput se aplica 2-3 lovituri cu pumnul in regiunea precordiala;
daca nu se obtine raspuns, se incepe masajul inimii aplicand
transversal podul palmei uneia din maini pe treimea inferioara a
sternului, iar cealalta palma se suprapune pe prima, pentru a
intari presiunea; reanimatorul se asaza de preferinta
in dreapta bolnavului si deprima ritmic, vertical, toracele, cu cele
doua maini, cu o frecventa, de 70 - 80/min; capatul
degetelor nu trebuie sa se sprijine la coaste (pericol de fracturi).
Concomitent, se face respiratia artificiala
'gura-la-gura' ('gura-la-nas',
'gura-masca-gura') sau prin mijloace manuale (Silvester).
Se va realiza o respiratie la 5
compresiuni pe stern. Maxilarul inferior al bolnavului va fi propulsat
anterior. Este bine ca reanimarea sa fie executata de doua
persoane. Se inceteaza reanimarea cand inima si-a reluat activitatea
(de obicei dupa 5 - 20 de minute) sau cand sunt semne sigure de moarte.
Alte masuri obligatorii in primele 3-4 minute sunt: ventilatia
asistata, oxige-noterapia, posibile insa numai in mediul spitalicesc.
Tratamentul, specific principalelor mecansime declansatoare, se instituie
cand diagnosticul este precizat. Astfel. in fibrilatie ventriculara,
defibrilarea electrica si administrarea de Adrenalina,
Procainamida, Xilina, Propranolol; in oprirea inimii - socuri
electrice, Adrenalina i.v. sau intracardiac. Isuprel intracardiac (0,2
mg), Noradrenalina 2-4 mg intracardiac; in tahicardia paroxistica
ventriculara cu moarte subita - socuri electrice sau injectarea
intracardiaca de Procainamida, Xilina sau Propranolol. Cand nu
se cunoaste mecanismul, se poate injecta intracardiac Isuprel (1/2 - 1
fiola) sau, in lipsa, Cofeina 0,2 g.
