Medicamentele si persoanele in varsta

MEDICAMENTELE SI PERSOANELE IN VARSTA

PROBLEMELE

Persoanele in varsta sunt mari consumatoare de medicamente. Totusi, riscurile de accident din cauza medicamentelor sunt de trei ori mai mari la omul de saptezeci si cinci de ani decat la omul de cinzeci de ani, si asta din mai multe motive:

* 20% din spitalizarile subiectilor in varsta se datoreaza unui accidente medicamentoase.

* Durata de viata a medicamentelor este mai mare, in special datorita unui ficat care nu mai este la fel de eficace in distrugerea medicamentelor si unor rinichi care le elimina mai lent. Asa se explica faptul ca posologia poate sa fie inferioara celor precizate la adultul tanar. Posologiile prescrise scad in functie de cresterea varstei.

* Persoanele in varsta sufera in general de numeroase tulburari. Asta provoaca o crestere a numarului de medicamente absorbite, si astfel creste riscul de accidente datorate unor contraindicatii medicamentoase.

* Unele maladii, mai frecvente la subiectul in varsta, precum un anumit tip de glaucom (glaucom in unghi ingust) sau probleme de prostata, prezinta deseori contraindicatii la folosirea simultana a altor medicamente, inclusiv din cele care se vand fara reteta.

* Subiectii in varsta, tratati frecvent pentru artroza cu medicamente antiinflamatoare, trebuie sa evite aspirina, din cauza riscului sporit de sangerare digestiva.

* Persoanele in varsta nu reusesc totdeauna sa citeasca corect notitele sau sa intelega modul de administrare a medicamentului, prescris sau nu de medic.

Desi fiecare pacient care se prezinta la doctor este un caz unic, se poate afirma ca, intr-un anume fel, toti bolnavii seamana intre ei, nu se prezinta la medic decat atunci cand s-au imbolnavit. In primul rand, cer un medicament care sa le usureze durerea, insomniile sau indigestia. Se asteapta ca doctorul sa le aduca aceasta usurare, si inca repede. Din ne-fericire, nici un mijloc, in afara de stimulare sau depresie, nu permite o usurare rapida. Acestea consta in a biciui sau paraliza glandele endocri-ne, ceea ce produce un efect temporar de bunastare. Dar stimularea sau depresia nu inseamna sanatate. Sanatatea este ceea ce, dupa mine, orice medic constiincios, trebuie sa incerce sa obtina. Intr-un anumit sens, pa-cientii insisi sunt de condamnat pentru aceste metode terapeutice. Vor sa se simta bine, sa fie usurati pe loc de durere, sa petreaca o zi fara ne-placeri, sa doarma noaptea cu orice pret. Nu sunt intr-adevar interesati sa capete o stare de sanatate satisfacatoare, iar daca le explici ca ceea ce numim chimia corpului este deficienta si ca trebuie sa se straduiasca sa o modifice, se enerveaza, isi pierd rabdarea. A curata un organism de toxine este un proces lent. Obezi care s-au indopat ani la rand fara vreo retinere, asteapta de la doctor sa le redea zveltetea in cateva zile.

Cea mai mare parte a persoanelor bolnave nu vor sa auda de un tra-tament pe termen lung, pentru ca sunt convinse de existenta unor medi-camente-miracol. Ceea ce cer este oprirea imediata a simptomelor mala-dive. Daca medicul lor nu este dispus sa le prescrie pilula magica, si-o procura din farmacii sau  isi schimba doctorul. Nu isi dau seama ca re-capatarea sanatatii este un proces de lunga durata care poate dura un an sau chiar mai mult. Stiu, totusi, ca un caz de tuberculoza avansata nece-sita repaus intr-un sanatoriu.

Toti medicii stiu ca oamenii au tendinta sa ignore boala. Doctorul Ian Stevenson spune ca "Motivul acestei opozitii este ca boala incepe, cel mai adesea, printr‑o usoara alterare a functiei normale. Individul de rand este preocupat mai mult de proiectele sale personale decat de functionarea propriului organism. Boala este mai degraba ceva care ii stanjeneste placerile de rutina. Recunoaste existenta bolii doar atunci cand simptomele acesteia il impiedica sa-si indeplineasca ocupatiile normale. Si asa se face ca se scurge destul timp intre momentul in care inceteaza sa mai fie intr‑o stare de sanatate buna si cel in care recu-noaste ca este bolnav."

Multi pacienti au venit la mine pentru ca erau dezamagiti de trata-mentele clasice. Au venit mai ales pentru o schimbare de regim, pentru ca banuiau ca alimentatia joaca un rol in tulburarile lor si in simptomele acestora. Erau deja dispusi sa se supuna unui regim. Atata timp cat un individ nu stie ce sanatate corporala str

CE TREBUIE FACUT

* In caz de medicamente prescrise de medic, sa se respecte bine doza, sa nu fie marita, sa nu fie scazuta. Sa nu se mareasca durata tratamentului indicat de medic. In schimb, daca e vorba de un medicament prescris pe viata (pentru tensiunea arteriala sau pentru inima), oprirea tratamentului, chiar si momentan, in urma unei hotarari proprii, expune la riscul agravarii maladiei respective.

* Nu luati un medicament fara reteta decat atunci cand este cu adevarat indispensabil si totdeauna pe o perioada foarte scurta de timp, respectand toate indicatiile continute in notita.

* Nu cereti mai multe medicamente medicului, daca acesta nu considera ca sunt utile. Nu uitati sa-i aduceti la cunostinta ce medicamente luati singuri sau prescrise de alti medici.

* Informati-va medicul chiar si de incidentele minore survenite cu un medicament.

* Daca va este greu sa numarati picaturile, sa spargeti o fiola, sa impartiti un comprimat in doua sau sa puneti supozitoarele, medicul va poate prescrie adesea aceleasi medicamente sub alta forma terapeutica.

* Daca nu intelegeti bine reteta, nu ezitati sa cereti explicatii medicului sau farmacistului.

* Nu uitati ca unele ceaiuri, in special laxative, si unele uleiuri pot sa provoace incidente, ba chiar accidente.

* In sfarsit, unele vaccinuri nu trebuie sa fie neglijate, in special vaccinarile antitetanice si antigripale (vezi Vaccinuri).