Medicament: evolutia sa in corpul nostru - absorbtie, distributie, efect

Cele mai multe medicamente luate pe gura pot sa treaca in sange. Sunt atunci ca medicamentele injectate intramuscular sau intravenos, distribuite in organism si exercitandu-si actiunea, apoi putand sa fie distruse si eliminate.

ABSORBTIE

Medicamentul luat pe gura ajunge in stomac si este dizolvat. Isi urmeaza apoi drumul in continuarea tubului digestiv si trece in sange. Trecerea in sange este mai rapida cand stomacul este gol (medicamente luate pe stomacul gol).

Daca medicamentul este luat in momentul mesei, trecerea sa in sange va fi mai lenta, in timp. Unele alimente pot sa impiedice eficacitatea unui medicament din cauza unei reactii intre medicament si aliment. Este cazul lactatelor cu unele antibiotice precum tetraciclina (vezi Medicamentele si alimentatia).

Exista totusi cateva exceptii de la regula, unele produse fiind mai bine absorbite in cursul meselor.

Este deci important ca medicul sa va precizeze momentul in care trebuie luate medicamentele pe care vi le prescrie.

DISTRIBUTIE

Dupa traversarea tubului digestiv, medicamentul ajunge in sange. Atunci se fixeaza de unele proteine din sange (albumina), cel putin in parte. Aceasta parte fixata este inactiva, numai cantitatea de medicament nefixata putand sa ajunga in mod liber la diferite organe ca sa-si exercite actiunea dorita. Partea fixata va fi eliberata progresiv si va deveni activa.

Unele medicamente se distribuie in toate tesuturile. Altele insa merg preferential in unele organe si chiar pot sa se acumuleze in unul singur. Este cazul iodului, care se fixeaza la nivelul glandei tiroide. Unele organe au o bariera care impiedica trecerea anumitor medicamente. Aceasta le protejeaza de efectele nefaste ale medicamentelor, dar poate sa impiedice medicamentele sa trateze organul bolnav. La nivelul creierului, aceasta bariera se numeste bariera hemato-encefalica, iar la nivelul placentei, bariera feto-placentara. In acest ultim caz, bariera impiedica unele medicamente luate de mama sa ajunga la copil: este cazul insulinei si heparinei, care astfel nu pot sa ajunga la fetus. Trebuie totusi sa se stie ca aproape totalitatea medicamentelor trec prin placenta. Trebuie deci evitata orice automedicatie in caz de sarcina (vezi Medicamentele si sarcina).

ACTIVITATEA MEDICAMENTELUI

Pentru ca un medicament sa fie eficace, trebuie sa ajunga la locul bolnav sub forma libera, activa si sa poate patrunde in interiorul organului ca sa-l poata trata.

Unele medicamente patrund in toate celulele organismului, exercitand acolo o multitudine de efecte; alte medicamente actioneaza in mod mai precis asupra unui singur organ. Astfel insulina influenteaza toate celulele corpului, in timp ce digitalina actioneaza preferential asupra celulelor inimii.

Eficacitatea medicamentului este legat de cantitatea administrata, dar asta numai pana la un anumit punct. Sub o anumita cantitate, medicamentul nu va mai exercita nici o actiune decelabila. Cu cat doza de medicament este mai mare, cu atat efectul va fi mai important, asta pana la o anumita valoare. Daca se depasesc dozele prescrise, eficacitatea medicamentului nu devine mai mare, ci va creste riscul de accidente.

# ATENTIE

Dozele recomandate in prospectele din cutii sunt calculate pentru un echilibru intre actiunea dorita si riscul de incidente, care exista in cazul oricarui medicament activ. Un medicament pentru care nu a fost descris niciodata vreun incident este un medicament ineficace. Din pacate nu exista exceptii de la regula. Copiii (vezi Medicamentele si copiii) si persoanele in varsta (vezi Medicamentele si persoanele in varsta) sunt foarte sensibile la medicamente. De aceea posologiile vor trebui sa fie reduse, ca sa nu creasca riscul unor accidente.

TRANSFORMAREA

Actiunea unui medicament dureaza in general doar cateva ore, de cele mai multe ori mai putin de o zi. Medicamentul, transportat de sange, trece de mai multe ori prin ficat. Ficatul are rolul de a transforma o parte a medicamentului activ intr-o substanta inactiva (invers in cateva cazuri rare). Daca ficatul este bolnav, cu insuficienta ca in cazul cirozei, medicamentul va ramane sub forma sa activa foarte mult timp in organism si riscul de accidente va fi mai mare. De aceea, in caz de insuficienta hepatica, dozele a numeroase medicamente distruse de ficat trebuie sa fie diminuate.

ELIMINAREA

Medicamentele sunt eliminate din organism mai ales prin rinichi, fie printr-o forma transformata de ficat, deci inactiva, fie sub forma intiala activa.

Daca rinichiul nu functioneaza corect (insuficienta renala), stationarea medicamentului in corp va fi prelungita. De aceea, in acest caz, dozele a numeroase medicamente vor trebui sa fie diminuate. Restul de medicamente ne-eliminat de rinichi poate sa fie evacuat mai ales de bila si aerul expirat, dar si prin sudoare, saliva, lacrimi, laptele matern (vezi Medicamentele si alaptatul), par si unghii.

# ATENTIE

Faptul ca un produs este folosit local (pomezi, creme, lotiuni pe piele, colir pentru ochi, antiseptic faringian, pastile, picaturi pentru urechi sau nas), nu inseamna ca poate sa fie considerat inofensiv, cu atat mai mult cu cat poate sa treaca in sange si sa exercite o actiune generala.

Un numar limitat de produse administrate pe cale orala pot sa nu treaca in sange. Este cazul unui mic numar de medicamente utilizate pentru tratarea maladiilor tubului digestiv: pansamente gastrice, unele antibiotice folosite la tratarea diareei, unele medicamente impotriva viermilor intestinali (tenie, ascarizi, oxiuri).

MEDICAMENTE CU EFECT ATROPINIC

Atropina este o substanta extrasa dintr-o planta, beladona, dotata cu unele proprietati, printre care o actiune antispastica, folosita in terapeutica pana in anii din urma.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Pe langa proprietatile sale terapeutice, atropina are diferite efecte secundare, anume: uscaciunea gurii, constipatie, accelerarea pulsului, cresterea tensiunii in interiorul ochiului, tulburari de vedere prin lipsa acomodarii, contractarea sfincterului vezicii urinare, decontractarea sfincterului inferior al esofagului etc. Aceste diferite efecte sunt datorate blocajului unei substante prezente in organism la nivelul sistemului nervos: acetilcolina.

Foarte multe medicamente au aceleasi efecte secundare ca atropina. Se mai numesc si medicamente anticolinergice.

* Medicamentele cu efect atropinic

1. Medicamentele antidepresive triciclice: tip imipramine (AMITRIPTILINA dj.).

2. Medicamente impotriva raului de masina: tip scopolamina (SCOBUTIL cp.).

3. Unele medicamente antiparkinsoniene: tip trihexifenidil (ROMPARKIN cp.).

4. Unele medicamente antispastice: tip atropina.

5. Neurolepticele fenotiazinice: tip clorpromazina (CLORDEZALIN dj.).

6. Medicamentele antialergice cu efect sedativ sau antihistaminice H1: clorfeniramina.

7. Un medicament antiaritmic: disopiramida.

Medicamentele cu efect atropinic cu recunosc cu usurinta: ele sunt toate contraindicate in caz de glaucom cu unghi inchis sau in cazul unor probleme de prostata.

MEDICAMENTE CU EFECT SEDATIV SAU DEPRESIVE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Numeroase medicamente pot sa altereze vigilenta, fie pentru ca asta este actiunea lor principala si acesta este si motivul pentru care au fost prescrise (de exemplu, tranchilizantele si somniferele), fie pentru ca este vorba de unul dintre efectele lor nedorite (cazul unor medicamente antialergice).

Aceasta alterare a vigilentei poate sa mearga de la o simpla incetinire a reflexelor, imperceptibila de catre pacient, pana la o stare de somnolenta care sa stinghereasca viata zilnica. Uneori poate sa provoace si o depresie respiratorie.

* Toate somniferele sau hipnoticele.

* Toate tranchilizantele sau anxioliticele.

* Toate neurolepticele.

* Unele medicamente antidepresive: amitriptilina, trimipramina, doxepina, mianserina.

* Antiepilepticele.

* Medicamentele impotriva gretei si unele impotriva ametelilor.

*Medicamentele impotriva durerii care contin morfina sau derivatele morfinei: dextropropoxifena, tramadol.

* Medicamentele impotriva tusei: codeina, dextrometorfan (HUMEX cp., TUSIN cp.).

* Majoritatea antialergicelor: antihsitaminice H1.

* Unele medicamente antihipertensive: metildopa (aldomet), clonidina.

* Medicamentele care contin alcool.

* Miorelaxantele: baclofen (lioresal).

* Talidomida folosita in tratamentul unor afectiuni reumatismale.

* Medicamentele dezintoxicarii de morfinice: metadona, sintalgon.

Vezi si Medicamentele si conducerea auto.

Medicamentele cu efect sedativ sau antidepresive ale sistemului nervos central.

MEDICAMENTE CU RISC DE TULBURARI ALE RITMULUI CARDIAC

Unele medicamente, de cele mai multe ori numai in unele imprejurari, sau cand sunt asociate, sunt susceptibile sa provoace o tulburare severa a ritmului cardiac.

* Medicamentele cu risc de tulburare a ritmului cardiac

AMFOTERICIN intravenos

AMIODARONA (CARDARONE)

CHINIDINA

COORDINAX

DAROB (SOTALOL, SOTALEX)

ERITROMICINA intravenos

VINCAMINA

ZAGAM

Riscul este agravat in caz de asociere cu medicamente care provoaca o scadere a procentului de potasiu din sange (hipokaliemie), cu ocazia unor tratamente prelungite cu laxative iritante, derivate ale cortizonului, Tetracosactida (Cortrosyn Depot, Synacthen Depot) sau diuretice hipokalemiante.

MEDICAMENTE ASOCIATE (atentie la legaturi periculoase)

Medicul poate sa ne prescrie, in cazul unor maladii, mai multe medicamente, ca sa creasca eficacitatea terapeutica sau sa reduca riscurile de accidente.

Totusi, trebuie sa se stie ca administrarea a mai multe medicamente, fara avizul medicului, poate sa provoace incidente, ba chiar accidente, un produs putand sa modifice activitatea sau evolutia in organism a unui alt produs. Acestea se numesc interactiuni medicamentoase.

DIFERITELE TIPURI DE INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE

1. Un medicament poate sa diminueze efectul altui medicament

* Astfel, unele pansamente stomacale pot sa diminueze eficacitatea a numeroase antibiotice (tetracicline in special).

* Unele sedative vandute fara reteta, care contin un barbituric, pot sa diminueze eficacitatea 'pilulei' si sa provoace o sarcina nedorita.

* Medicamentele zise antianemice pe baza de fier pot sa diminueze activitatea unor antibiotice.

* Vitamina B6 poate, daca suferiti de maladia lui Parkinson si luati levodopa, sa diminueze actiunea tratamentului.

* Unele produse folosite pentru desfundarea nasului (vasoconstrictor nazal) pot sa diminueze eficacitatea tratamentului hipertensiunii.

2. Un medicament poate sa creasca eficacitatea unui alt medicament

- diminuandu-i distrugerea la nivelul ficatului (vezi Medicament: evolutia sa in organism); este cazul antibioticelor macrolide, cu exceptia spiramicinei-ROVAMICINA care, asociate cu unele medicamente impotriva migrenei, pot sa provoace tulburari circulatorii grave ale membrelor;

- luindu-i locul la nivelul proteinelor din sange si lasandu-l astfel sub forma sa activa in cantitate mare si, prin asta, facandu-l mai susceptibil sa provoace incidente (vezi Medicament: evolutia sa in organism); este cazul aspirinei care poate sa creasca activitatea unor medicamente antidiabetice luate pe cale bucala, a metotrexatului sau a anticoagulantelor; asta se poate intampla si cu alte produse apropiate aspirinei (medicamente antiinflamatoare nesteroidiene);

- diminuandu-i eliminarea prin rinichi si in consecinta prelungindu-i prezenta in corp si, prin aceasta, sporind riscul, de accidente. Este cazul probenecidului (vezi Medicamentele si sportul);

- pentru ca aceste doua produse au o actiune sau incidente asemanatoare; este cazul aspirinei si medicamentelor anticoagulante (risc de sangerare), tranchilizantelor sau antialergicelor (risc de somnolenta, periculos mai ales la conducatorii auto).

CE TREBUIE FACUT

Sa nu va aplicati niciodata o automedicatie daca sunteti deja tratat de o alta boala, fara sa fi vorbit cu medicul.

Daca va tratati singur, nu luati niciodata mai multe medicamente in acelasi timp.

In cazul automedicatie preferati totdeauna medicamentele care sunt compuse doar dintr-un singur produs. Ca regula generala, evitati cat puteti medicamentele care contin mai mult de doua produse active. E vorba in general de produse vechi, depasite, prost concepute si deseori ineficace.