Luxatia

Luxatiile de sold

Dificultatile intalnite la tratarea luxatiilor de sold la copiii mari si la adulti prin metodele conventionale sunt bine cunoscute. Natura profund traumatica a interventiei chirurgicale si proportia ridicata a esecurilor subliniaza necesitatea unei abordari satisfacatoare a problemei. Am pus la punct tehnici noi de tratare a luxatiilor de sold cronice, folosind dispozitivul autorului. Abordarea noastra permite obtinerea unei functii locomotorii bune a membrului afectat, eliminarea scurtarii si eliminarea semnului Trendelenburg, precum si pastrarea partiala a mobilitatii in articulatia soldului. In plus, scopurile sunt atinse printr-o interventie chirurgicala minima, intr-o singura etapa.

In principiu, reconstructia femurala proximala are drept scop oferirea unui support pelvic prin plasarea femurului proximal sub acetabul. Simultan, trohanterul mare este repozitionat, pentru a crea un spatiu de rotatie suficient intre apexul sau si axa de rotatie a suportului nou creat .

16.1 Reconstructia femurului proximal

Noi obtinem reconstructia femurului proximal printr-o osteotomie in balama a femurului proximal, urmata de angularea fragmentelor in asa fel incat unghiul sa se deschida postero-lateral. Daca este necesar, capatul proximal al fragmentului distal este translatat medial si superior, in functie de distanta de la locul osteotomiei femurale la locul suportului pelvic. Pentru a evita scurtarea, efectuam o osteotomie/osteoclazie cu alungire femurala. Rotim gradual medial fragmentul distal, pentru a restabili axul mecanic al membrului.

In cazurile in care plafonul acetabular este corespunzator, efectuam o osteotomie in balama la un nivel care va crea un support pentru trohanterul mic.

In cazurile in care plafonul acetabular nu este corespunzator, plasam trohanterul mic in acetabul.

In cazurile in care luxatia femurala severa este asociata cu o instabilitate longitudinala, mai intai translatam femurul inferior, pana la nivelul corespunzator, apoi efectuam o osteotomie in balama, conform descrierii de mai sus.

16.2 Luxatiile congenitale bilaterale de sold

In cazurile de luxatie congenitala bilaterala de sold, principiile descrise in acest capitol sunt aplicate fiecarui membru in parte, incepand cu membrul afectat mai sever si lasand un interval de 6-8 luni inaintea inceperii tratamentului membrului mai putin afectat. Reconstructia celui de-al doilea femur incepe dupa ce primul este complet vindecat, cu functia locomotorie restabilita.

Luxatii
    De cele mai multe ori, traumatica, luxatia consta din dislocarea persistenta a suprafetelor ce formeaza o articulatie, insotita de ruptura capsulei si uneori a ligamentelor articulare. Deformarea spatiului articular printr-o deplasare partiala a suprafetelor articulare, cu pastrarea usor modificata a suprafetelor articulare, constituie ceea ce numim o subluxatie.
    Luxatiile articulare se produc mai frecvent la articulatiile membrelor si mai ales la acelea care sunt putin acoperite de tesut de protectie, si in acelasi timp au miscari mai limitate. Daca luxatia este insotita de o plaga a tesutului de invelis, creind o comunicare intre cavitatea articulara si exterior, avem de-a face cu o luxatie deschisa.
    Luxatia poate fi insotita uneori de fractura unui os care participa la formarea articulatiei precum si de leziuni tendinoase, vasculare sau nervoase.
    Luxatia traumatica se caracterizeaza in general prin urmatoarele semne: durerile sunt iradiate si scad ca intensitate in repaus si se accentueaza la cea mai mica miscare; atitudinea vicioasa particulara a segmentului de membru afectat, datorita dislocarii capetelor osoase.
    Primul ajutor consta in imobilizarea articulatiei in pozitia in care a fost gasita, fara a incerca reducerea luxatiilor, incercare care poate provoca fracturi sau agravari ale luxatiei. Pacientul este trimis urgent la spital pentru efectuarea reducerii luxatiei.

Luxatia gleznei

Generalitati

Luxatiile gleznei sunt foarte frecvente si sunt, de obicei, rezultatul 'sucirii' gleznei.
O luxatie se produce cand un ligament, ce face conexiunea intre oase sau cartilaje, este rupt. Luxatiile gleznei produc imediat durere severa, ce poate fi debilitanta, invalidanta. Neglijarea luxatiilor gleznei se transforma intr-o problema cronica. Totusi, daca este tratata corespunzator si prompt, se vindeca bine, asigurand o intoarcere sigura si in scurt timp la activitate.

Simptome

Oricare din urmatoarele semne si simptome ar trebui sa atentioneze privind necesitatea prezentarii la medic imediat:
- auzirea sau simtirea unei 'trosnituri' sau unei serii de 'trosnituri' indicand ruptura ligamentului sau ligamentelor
- incapacitatea continuarii activitatii sau mentinerii ortostatismului (pozitia in picioare)
- aparitia unei tumefieri care se accentueaza rapid la nivelul piciorului, gleznei sau regiunii inferioare a membrului inferior respectiv
- deformarea vizibila la locul traumatismului
- decolorarea sau vanatai evidente
- un traumatism anterior cu aceeasi localizare.

Tratament

Ingrijirea imediata a luxatiilor acute de glezna inseamna controlul durerii si limitarea tumefierii tesuturilor moi.
Tratamentul de prim ajutor este rezumat in bine-cunoscutul acronim RICE. RICE consta din:
- Rest - repausul partii traumatizate
- Ice - gheata aplicata indirect pe piele
- Compression - compresie cu un bandaj elastic
- Elevation - ridicarea membrului afectat
RICE ar trebui aplicat in primele 72 de ore dupa traumatism. Ortostatismul trebuie mentinut in limita tolerantei fara aparitia durerii si cu minima schiopatare. Glezna ar trebui pusa in repaus, pe cat posibil cu ridicarea acesteia deasupra nivelului inimii.
Pentru a reduce durerea si tumefierea, se aplica gheata sparta intr-o punga de plastic bine inchisa, mentinand pielea uscata. Punga se aplica direct pe piele timp de 15-20 minute, la fiecare trei sau patru ore. Un bandaj elastic pentru compresie ar trebui purtat tot timpul, inclusiv in timpul somnului. Ibuprofen, doua tablete de trei ori pe zi per os, ar trebui luate pentru a reduce durerea si inflamatia. Aspirina nu ar trebui folosita deoarece poate produce sangerare excesiva din tesuturile traumatizate.

Proiect: Lipidele - activitatea biologica a acizilor grasi, grasimile Proiect: 5 motive sa bei cat mai multa limonada

LUXATIE LA COT

Luxatiile cotului sunt reprezentate de o deplasare permanenta a extremitatilor superioare ale celor doua oase ale antebratului in raport cu humerusul in articulatia humero-antebrahiala. Dupa directia in care acestea se deplaseaza, luxatia poate fi posterioara (cu varietatile postero-externa si postero-interna) si luxatia anterioara.

Cele mai frecvente sunt luxatiile posterioare. Exista insa si luxatii izolate de radius si de cubitus, precum si luxatii divergente, cubitusul luxandu-se inauntru, radiusul inafara, in care este interesata obligatoriu si articulatia radio-cubitala superioara.

Etiopatogenie
Luxatiile de cot se produc prin cadere pe palma, antebratul fiind in extensie si supinatie fata de brat, apar in special la tineri si femei, intrucat la acestia existenta unei hiperextensii normale prin dezvoltarea uneori insuficienta a olecranului, favorizeaza luxatiile de obicei posterioare si externe, exceptional anterioare si interne.

Anatomie patologica
Prin hiperextensie, capsula anterioara impreuna cu ligamentele laterale intern si extern se rup, apofiza coronoida aluneca pe sub trohlee in foseta olecranului si extremitatea superioara a cubitusului si radiusului parasesc solidar contactul cu paleta humerala, deplasandu-se posterior sau postero-extern.

Simptomatologie
Dupa accident, bolnavul acuza o durere vie, remarca o deformare a cotului si prezinta o impotenta functionala totala. La inspectie, pozitia si aspectul membrului superior sunt caracteristice, bolnavul isi sustine antebratul cu mana sanatoasa, fiind in semiflexie de 130-140°, mana in pronatie din cauza tensiunii bicepsului si a rotundului pronator.
*In luxatiile posterioare - privit din profil, antebratul pare mai scurt, iar inainte de aparitia edemului se constata proeminenta olecranului sub triceps, depasind posteriorul paletei humerale.
La palpare se constata anterior proeminenta trohleei humerale, iar posterior olecranul ascensionat si capul radial care ruleaza sub mana in miscarile de pronosupinatie. Varful olecranului este situat deasupra liniei ce uneste epi-trohleea si epicondilul, triunghiul Nelaton si olecranul constituind varful sau superior.
Miscarile active ale cotului sunt imposibile, iar daca se incearca sa se mareasca flexia sau extensia, manevra este foarte dureroasa si antebratul revine la pozitia initiala ca un resort.
Miscarile pasive de pronatie si supinatie nu sunt limitate si antebratul prezinta miscari anormale de lateralitate.
*In luxatia postero - externa, antebratul se afla in pronatie, iar trohleea si epitrohleea humerala sunt evidente pe partea mediala a cotului.
*In luxatia postero - interna, antebratul este in supinatie, iar condilul si epicondilul proemina la partea externa a cotului.
*In luxatiile anterioare, cotul se afla in extensie si bratul pare alungit cand luxatia este incompleta, cotul se afla in flexie totala si bratul pare scurtat la partea sa anterioara cand luxatia este completa.
Deformatia cotului este accentuata, impotenta functionala este totala, olecranul nu se mai palpeaza la partea posterioara a cotului, in schimb se poate palpa paleta humerala si golul fosei olecraniene.
Mai frecvent ca in celelalte forme de luxatie, nervul cubital poate fi lezat.
In toate formele de luxatii este obligatoriu examenul neurologic si al circulatiei prin cercetarea sensibilitatii si a pulsului la artera radiala.
De asemenea, este necesar un examen radiografie al cotului de fata si profil, pentru precizarea diagnosticului si depistarea eventualelor leziuni osoase asociate.

Complicatii
Complicatiile luxatiilor cotului pot fi imediate sau tardive.
Complicatiile imediate:
- fracturile asociate ale olecranului, apofizei coronoide, epitro-hleei si ale capului radial;
- leziunile vasculare prin compresiune sau ruptura de artera humerala determinata de paleta humerala deplasata anterior;
- leziuni nervoase prin elongatia nervului median sau cubital.
Dintre complicatiile tardive, cele mai frecvente sunt:
- osteomul posttraumatic al brahialului anterior,
- artroza posttraumatica
- sindromul ischemic Volkmann.

Evolutie
O luxatie simpla redusa la timp are un prognostic bun, in 80% din cazuri recuperarea este completa in timp de 2-3 saptamani.

Tratament
Reducerea luxatiei de cot trebuie facuta de urgenta, ortopedic, sub anestezie generala sau locala.
In luxatia posterioara cu bolnavul in decubit dorsal se face o tractiune in axul antebratului, in pozitia in care se gaseste, de semiflexie, nu in extensie completa si contratractiune pe brat. Pe masura ce se face tractiunea, se asociaza o presiune blanda distala si inainte aplicata cu policele olecranului si o flexiune a antebratului in momentul in care se apreciaza ca apofiza coronoida se gaseste in dreptul trohleei, moment in care se simte reducerea.
Dupa controlul clinic al reducerii, cotul se imobilizeaza in flexiune de 90° pe o atela gipsata posterioara pentru 2 saptamani.
Imediat se face si controlul radiografie al reducerii de fata si profil. Dupa scoaterea ghipsului, sunt indicate miscari active si contraindicate miscarile pasive sau fortate ca si masajul care favorizeaza aparitia calcifierilor periarticulare.

In luxatia anterioara, in timp ce un ajutor mentine antebratul flectat, medicul face o tractiune puternica pe extremitatea superioara a celor doua oase pe care le trage in jos si inapoi. In fracturile asociate, de olecran, este indicata osteosinteza cu hoban.

In luxatia deschisa se practica toaleta locala, reducerea luxatiei, inchiderea plagii articulare, imobilizarea pe atela gipsata si tratament cu antibiotice.

In luxatia complicata cu fractura se recomanda interventia chirurgicala, cu degajarea, repunerea si fixarea fragmentului osos ce se opune reducerii luxatiei.

In luxatia de cot asociata cu fractura de cap radial se reduce mai intai luxatia cotului si apoi se trateaza fractura prin rezectie de cap radial.
Osificarile articulare si periarticulare nu vor fi operate decat dupa maturizarea lor si numai daca ele jeneaza miscarile in articulatia cotului.
In redoarea cotului sunt indicate interventii mobilizatoare de tipul artrolizei sau artroplastiei.