Sistemul imun - trasaturile sistemului imun

Sistemul imun

Trasaturile sistemului imun:

-recunoasterea specifica a unui potential antigenic si capacitatea de a raspunde in mod

individual la fiecare prin sinteza si eliberarea de produsi imuni

Specificitatea raspunsului imun e explicata pe baza teoriei selectie clonale.

-discriminarea dintre propriu(self) si non-propriu(non-self)

-capacitatea de a recunoaste rapid antigenele cu care a mai venit in contact anterior si de a

provoca un raspuns protector mai precoce si mai intens decat cel instalat la intalnirea initiala

(memorie imuna)

Sistemul imun ca sistem de mentinere a homeostaziei mediului intern actioneaza prin:

-pastrarea unui echilibru intre diferite sisteme celulare

-interventia in procesul de ontogeneza

-supravegherea imuna a proliferarii celulelor tumorale

-recunoasterea si respingerea grelefor allogene

Imunogenul rep o structura apta sa induca raspunsul imun si sa reactioneze cu produsii acestuia.

Acesta capacitate a sa e numita in limbajul de specialitate imunogenicitate.

Antigenele sunt molecule ce patrunse intr-un organism induc un raspuns imun specific Antigenul este o structura ce se poate prezenta ca o molecula,celula sau tesut capabila sa reactioneze cu produsii raspunsului imun. Antigenicitatea rep capacitatea unui antigen de a reactiona cu efectorii imuni indusi de acesta.

Recunoasterea unei structuri se realizeaza datorita epitopilor. Acestia rep secvente de

molecule sau molecule mici din structura antigenului pentru care produsii sistemului imun au specificitate. Ei se gasesc sau nu la suprafata antigenelor.Prin procesarea antigenului la nivelul celulelor prezentatoare de antigen(macrofage,lyB,lyT,celule dentritice) epitopii sunt evidentiati la suprafata acestor celule si vor fi prezentati limfocitelor.Epitopii se mai numesc si determinanti antigenici si exprima particularitatile antigenului. Antigenele sunt de provenienta: externa si interna. Aceste antigene pot patrunde pe caile obisnuite fiziologic sau patologic. Pot exista in organism ca autogene,structuri normale modificate.Autogenele deveni imunogene in

conditii patogene produc boli autoimune. Ex: acizii nucleici pot deveni munogene generand CI cu unele polizaharide sau chiar cu protine inducand aparitia anticorpilor antinucleari intalniti in bolile de colagen.

Atg de membrana si tisulare indeplinesc rolul unor markeri specifici unei populatii celulare sau unor tesuturi. Markerul rep un semn distinctiv dat de:

-antigene de membrana

-modalitati de reactie a unei populatii celulare

-aspectule morfologic al celulelor

clasificarea antigenelor

Dupa provenienta:

1 Atg ce apartin agentilor infectiosi (atg infectioase)

-bacteriene - solubile (exotoxine si exoenzime) si corpusculare (capsulare, flagelare, fimbrilare si din peretele cel bacteriene )

-virale: structurale si induse viral

-fungice

2Atg neinfectioase:

-solubile: hormoni, enzime

-corpusculare: atg OAB,RH, si atg tumorale

Dupa gradul de inrudire:

-autologe (autohtone): atg unui individ rep de componente strcturale proprii

-izologe (singene): atg unor indivizi din aceeasi specie identici d.p.d.v. genetic

Referat: 5 motive sa bei cat mai multa limonada Referat: Procesarea fructelor si legumelor

-omologe(allogene): atg unor indivizi din aceeasi specie dar diferiti d.p.d.v. genetic

-heterologe (xenogene): atg identificate la indivizi ce apartini unor specii diferite

Categorii de atg in functie de capacitatea de a stimula lyB:

1 Atg T- dependente:majoritatea atg solubile si corpusculare,atg proteice.Stimuleaza limfocitele B specifice dotate cu receptori pentru recunoasterea lor doar dupa cooperarea acestora cu limfocitele Th. Structural sunt copii de determinanti antigenici diferiti.

2 Atg T - independente. Produc activarea lyB fara interventia ly Th Ex: mitogene nespecifice pt lyB (lipopolizaharidul bacteriilor gram- :LPL,streptolizina S :SLS). Sunt atg cu greutate moleculara mare, au structura tridimensionala si contin un numar mare de determinanti atg cu aceasi structura ce se succed momoton pe suprafata -structura polimerica (polizaharide - pneumococice tip 3, dextranii, levanii). Sunt resistente la degradare, vor persista indelung stimuland continuu SI. Pot activa si clonele de limfocite B ce sunt stpecifice si pt alte atg-activare policlonala.

Atg MHC:

- reprezinta o categorie distincta a atg de membrana

- identifica org caruia apartin(structuri self si non-self)

- sunt atg prezente pe suprafata celulelor ce determina compatibilitatea sau incompatibilitatea tesuturilor transplantate

- in cazul incompatibilitatii din transplante aceste atg pot cauza rejetul tesutului transplantat

- cele mai importante atg de histocompatibilitate sunt produse de genele MHC

- termenii major si histocompatibilitate se refera la rolul imp pe care il au produsii acestor loci in rejetul allogrefelor. Termenul de complex se refera la faptul ca MHC e constituit din numerosi loci stans linkati, situati pe bratul scurt al cromozomului 6 uman.

- genele ce codifica sinteza atg de HC sunt organizate in complexe genice

- la om produsii MHC sunt cunoscuti ca atg locusului de histocompatibilitate-HLA

- atg de histocompatibilitate sunt codificate de gene in raport cu allotipul su reprezinta harta de identitate genica a individului.

- MHC e impartit in regiunile HLA-A,HLA-B,HLA-C,HLA-D Locii HLA-A,HLA-B, HLA-C sunt situati in regiunea telomerica si codifica pt atg HLA Clasa1

Locii HLA-D(care poti fi imp in DP,DQ,DR) sunt situati in regiunea centromerica si codifica pt moleculele de clasa2.

Atg MHC cls1 sunt distribuite mai frecvent pe suprafata tuturor celulelor nucleate din org uman, dar si pe trombosite,mai redus pe neuroni,spermatozoizi,lipsesc pe hematii.

Atg MHC cls2 se gasesc pe suprafata celuleor implicate in raspunsul imun:celulele prezentatoare de atg.

Atg MHC cls1 - sunt constituite din asocierea non-covalenta a 2 lanturi:un lant greu notat cu alfa , glicozilat ce prezinta 3 domenii globulare (alfa 1,2,3) si un lant usor beta2-microglobulina. De asemenea se mai gaseste si un domeniu transmembranar. Santul de fixare al peptidelor atg se va alfa la nivelul regiunii apicale alfa1alfa2.

Atg MHC cls 2: - sunt constituite din asocierea noncovalenta a unui lant greu alfa,cu GM=34KDa, alcatuit din 2 domenii globulare alfa1 si alfa2,si un lant usor beta,alcatuit din 2 domenii globulare beta1 si  beta 2. Santul de fixare al peptidelor atg se va afla la nivelul reg apicale alfa1beta1. Implicarea MHC in raspunsul imun: - genele MHC regleaza multe aspecte ale RI; - O parte din ele codifica atg de histocompatibilitate. Aceste atg recunosc anumite secvente de aa; din peptidele atg si le fixeaza la nivelul situsului de legare aflat in santul dintre cele 2 ; lanturi al structuri apicale.Sunt implicate in prelucrarea si prezentarea atg limfocitelor T.

Moleculele MHC cls1 vor fixa in santul de legare peptide atg rezultate din degradarea

intracelulara a moleculelor proprii:atg endogene precum si cele virale. Moleculele MHC cls2 vor fixa si prezenta atg exogene numai atunci cand acestea se afla pe  suprafata unor celule prezentatoare de atg. Exista o restrictie MHC privind prezentarea celor 2 categorii de atg:moleculele MHC cls1 sunt cele ce prezinta peptidele atg limfocitelor T citolitice (CD8). Moleculele MHC cls 2 prezinta peptidele rezultate din degradarea atg exogene limfocitelor Th (CD4+). Moleculele MHC intervin in modelarea imunoreactivitatii. Recunoasterea specifica a atg de catre limfocite T are loc conform restrictiei MHC: limfocitele Tc vor putea recunoaste atg non-propiu daca acesta e fixat pe molecule HLA cls1; limfocitele Th vor putea recunoaste atg non-propriu doar daca aceste e asociat molec HLA cls2. Fenomenul MHC-restrictiei intervine in apararea antitunorala,antivirala si in respringerea grefelor. Fenomenul de respingere a organelor sau tesuturilor transplantate e dependent de incompatibilitatea HLA dintre donatorul si primitorul grefei.

Moleculele MHC cls 12 sunt indispensabile cooperarii celulelor imunocompetente mai ales in stimularea productiei de atc.

Importanta determinarii configuratiei HLA in practica medicala

Supravietuirea grelei la indivizi umani e in legatura directa cu gradul diferentelor de

Histocompatibilitate dintre donator si acceptor.

Asocieri intre atg HLA si anumite afectiuni umane:

- HLA-B27:spondilita ankilopoetica

- HLA-B8:in miastenia gravis,sindromul Sjogren

- HLA-B7:scleroza multipla

- HLA-DR2:LES

- HLA-DR4:poliartrita reumatoida

Superantigenele:

-sunt categorii de molecule reprezentate de anumite exotoxine bacteriene si proteine virale capabile sa declanseze un RI exagerat.

Caracteristici:

-stimuleaza limfocitele T in starea integrala fara a fi nevoie de o degradare la nivel de peptide

-desi nu sunt procesate ele sunt prezentate limfocitelor T doar in asociere cu molec MHC cls2

-se leaga doar in portiunea variabina a lantului beta al TCR activand direct lyT

-pentru ca fixarea superatg nu implica existenta unor situsuri hipervariabile de recunoastere ca in cazul peptidelor clasice,va fi activata toata populatia de ly T ce exprima aceeasi familie V beta-TCR.

Ex de superantigene:

-toxinele produse de stafilococul aureu - toxinele pirogene produse de streptococii piogeni - toxinele piocianicului - motigen solubil produs de mycoplasma arthritids

Patogeneza simptomelor produse de superantigene se explica prin faptul ca ele stimuleaza masiv limfocitele T si produc eliberarea unor cantitati crescute de limfokine (IL2,TNF) care cauzeaza sindromul de soc toxic. Cand SI intalneste un atg obisnuit T-dependent,doar o mica fractiune a populatiei limfocitelor T e capabila sa recunoasca atg si devine activata.