TULBURARI IN CONDUCEREA
STIMULILOR
In mod curent se numesc blocuri
si se datoreaza intreruperii sau incetinirii conducerii undei de excitatie
(stimulului).
Dupa locul obstacolului, exista blocuri sino-atriale (nodul sinusal), blocuri
atrio-ventriculare (nodul Aschoff-Tawara) si blocuri de ramura (obstacol
pe una dintre ramuri)/ Blocul sino-atrial nu se poate diagnostica decat
electrocardiografie si se traduce prin lipsa din cand in cand a unei sistole
complete, pauza care rezulta fiind exact dublul unui ciclu cardiac normal. Apare
rar si este de obicei benign.
Uneori poate produce sincope sau crize Adams-Stokes. in aceste cazuri se administreaza
atropina o,5-1 mg, i. v, repetat la nevoie la 6 ore, efedrina 50 mg, s.c, i.m.,
repetat la 6 ore, izoproterenol (Aludrin, Bronhodilatin).
Blocul de ramura este
o tulburare de obicei grava, intalnindu-se rar la indivizi sanatosi. In general
apare in caz de cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, valvulopatii
aortice, stenoza mitrala, cardita reumatica etc. Diagnosticul se precizeaza
electrocardiografie.
Blocul atrio-ventricular (blocul
A-V) este o tulburare de conducere relativ frecventa, caracterizata prin
intarzierea sau absenta raspunsului ventricular la stimulul atrial. Forma cea
mai simpla este blocul A-V incomplet, de gradul I, care consta in intarzierea
conducerii atrio-ventriculare. Pe electrocardiograma se noteaza prelungirea
intervalului PR. Aparitia sa in cursul reumatismului articular acut semnifica
atingerea miocardica.
in formele mai avansate - apare blocul A-V de gradul al Il-lea - numai unul din
doi, trei sau patru stimuli atriali ajunge la ventriculi. Ritmul cardiac este
lent (35 -40/min.), dar Simptomele functionale lipsesc. Cand blocul de
gradul al Il-lea este instabil, in perioada de trecere catre blocul complet pot
aparea ameteli sau sincope. Cea mai grava forma este blocul A-V de gradul al
IlI-lea sau complet, caracterizat prin intreruperea totala a transmiterii
stimulilor de la atrii la ventriculi.
Datorita acestui fapt intra in joc automatismul centrilor ventriculari, care
emit stimuli proprii cu o frecventa de 30 - 40/min. Inima se gaseste sub
influenta a doi centri: un centru sinusal, pentru atrii si un centru
ventricular, pentru ventriculi.
Blocul complet se caracterizeaza
clinic printr-o frecventa joasa, de cea 30/min., care nu se modifica la efort,
febra sau injectarea de atropina. Diagnosticul se precizeaza
electrocardiografie. Simptomele subiective lipsesc. Totusi, la bolnavii
cu bloc complet, oprirea inimii este totdeauna posibila, ea putand aparea fie
in perioada de trecere de la blocul A-V de gradul al Il-lea la blocul complet,
fie datorita ritmului prea lent al blocului total, fie prin cresterea
exagerata a tonusului vagal, fie la trecerea de la ritm sinusal la blocul
total. Oprirea inimii poarta numele de sindrom Adams-Stokes, sindrom
care apare brusc, si care este datorat ischemiei cerebrale, iar manifestarile
depind de durata pauzei ventriculare (asistola ventriculara).
Bolnavul isi pierde brusc cunostinta, este palid, iar pulsul si zgomotele
cardiace sunt absente. Dupa cateva secunde se cianozeaza, iar respiratia devine
zgomotoasa. Apoi apar convulsii generalizate cu midriaza. Dupa 15 - 60 de
secunde, bolnavul isi revine brusc, obrajii devin rosii, pulsul si zgomotele
inimii reapar. Exista si o stare de rau sincopai, caracterizata de crize
repetate. Sincopa Adams-Stokes trebuie deosebita de criza epileptica (muscarea
limbii, pierderea urinei), de lipotimii si come, deoarece Tratamentul este
diferit.
Etiologia tulburarilor de conducere este variabila: factori
ischemici (cardiopatie ischemica, I.M.), congenitali, inflamatori (endocardita
bacteriana, R.A.A., difterie, febra tifoida), droguri (digitala, chinidina),
metabolici (hiperkaliemie) etc.
TratamentulQioogc se adreseaza cauzei (Tratamentul R.A.A., sistarea
chinidinei sau digitalei, coronarodilatatoare etc). simptomatic, in cazurile in
care ritmul scade sub 35 de batai/min., Izuprel, Bronhodilatin, Aludrin (10 -
20 mg la 3 - 6 ore, sublingual), atropina (0,5 -1 mg) efedrina (25 mg, oral la
6 ore) si Nefrix. Sincopele Adams-Stokes, cand*sunt rare si nu pot fi
identificate ECG, se trateaza cu izoproterenol (Bronhodilatin, Izuprel),
atropina, efedrina sau Nefrix. Cand sunt frecvente, la fiecare criza se incepe
cu masuri de reanimare (masaj cardiac extern si respiratie artificiala),
stimulare electrica, fie prin defibrilare, fie prin implantare chirurgicala de pacemaker
(electrostimulator al cordului). Blocurile A-V apar de obicei in infarcte,
miocardite, supradozaj digitalic, dupa antiaritmice, si in hiperpotasemie
(blocuri acute). Blocurile atrio-ventriculare cronice pot fi congenitale sau
dobandite. Tratamentul se adreseaza factorilor cauzali. Blocurile de gradul I
nu reclama decat supraveghere. Cele de gradul II necesita atropina i.v. 1 mg
sau in perfuzie in solutie glucozata 5% sau noradrenalina perfuzie. Uneori se
administreaza corticoterapie. Blocurile A-V de gradul III pot benefecia de
izoproterenol (Izuprel), 1-2 comprimate sublingual sau efedrina 50 mg la 4 - 6
ore; uneori Nefrix sau alt diuretic tiazidic si sedative (fenobarbital). in
cazuri extreme se administreaza Adrenalina 0,5 ml din solutia de l%c,
subcutanat la 8 h. Electrostimularea este un procedeu de utilitate deosebita.
Stimularea electrica poate fi temporara sau permanenta, cand electrozii unui
pacemaker permanent pot fi implantati in miocard sau endocavitar. Cand
stimularea electrica nu este posibila - izoproterenol (Izuprel 1 - 2 mg/300 ml
ser glucozat 5% sau 0,4 mg i.v.), adrenalina (4 ml l%o/l ser glucozat 5%),
noradrenalina (4-8 mg/l ser glucozat 5%), metaproterenol (Alupent - 5 mg/ 300
ml ser glucozat 5%), eventual atropina, prednison. Prevenirea crizelor se face
cu Izuprel (3-4 tabele sublingual), Alupent (2-3 tablete/zi), efedrina (50 mg x
3/ zi), Bronhodilatin (oral 10 mg x 3/zi).
in crizele de sindrom Adams-Stokes se administreaza simpatomimetice,
Izo-propilonoradrenalina, Adrenalina, Noradrenalina. Se urmareste restabilirea
respiratiei prin respiratie artificiala sau respiratie "gura-la-gura',
prin masaj cardiac, stimulare mecanica a cordului prin lovituri ritmice sau
inteparea cordului si, in sfarsit, stimulare electrica, fie prin defibrilare,
fie prin pacemaker (electrostimulator al cordului).