Leziuni fundamentale de mucoasa

LEZIUNI FUNDAMENTALE DE MUCOASA

Leziunile clinice ale mucoasei bucale sunt produse de diferite noxe fizice, chimice, biologice, capabile sa produca alterari ale mucoasei. Aceste modificari patologice numite leziuni elementare pot prezenta cateva forme clinice distincte. Deseori acelasi tip de leziune poate fi produsa de o varietate de agenti patogeni. in general, aspectul clinic al leziunilor nu este suficient pentru punerea diagnosticului. Istoricul afectiunii, dispozitia leziunilor si afectiunilor asociate, pot facilita diagnosticul. Pentru precizarea sa insa, este necesar, de cele mai multe ori, un diagnostic histopatologic.

Leziunile elementare clinice

Sunt destul de reduse ca numar unele de altele fiind intalnite atat pe piele cat si pe mucoasa. Prin asociere insa, dau nastere la aspecte lezionale complexe, mai mult sau mai putin specifice pentru diferitele afectiuni ale mucoasei.

1.     Macula este o zona circumscrisa, plana de coloratie diferita decat cea a mucoasei avand diametre variabile de la 1 - 2 mm pana la cativa centimetri. in general au o culoare mai inchisa decat mucoasa normala si pot fi rosii, rosii brune sau brune spre negru. Pot prezenta un contur net sau mai putin bine delimitat.

2.     Papula este o leziune redusa, forma bine circumscrisa, cu diametre de la 1 la 5 mm. Are o forma rotunda, sau ovala, iar suprafata sa poata fi rotunjita, ascutita sau plata. Culoarea lor este alb-cenusie sau roz. O eruptie papulara consta intr-un numar mare de papule, extinse pe o arie mai mult sau mai putin intinsa si avand dispozitii diferite. O eruptie papulara poate fi uneori foarte densa, leziunile confluand in placi sau retele.

3.     Placi sau placarde sunt leziuni mai mult sau mai putin proeminente, forme bine delimitate de culoare gri, albicioasa sau rosietica, avand dimensiuni de la 5 mm. pana la cativa cm. Suprafata lor poate fi rugoasa sau neteda, fisurata sau cu uneori cu aspect verucos.Consistenta lor poate fi supla, asemanatoare mucoasei sau mai crescuta, mai aspra.

4.     Vezicula este o mica leziune circumscrisa (2-5 mm.) proeminenta ce   contine o acumulare de lichid. Ea este acoperita de un epiteliu subtiat (membrana veziculara). Continutul veziculelor poate fi clar sau rosietic, in functie de severitatea reactiei inflamatorii de la baza veziculei. Prin ruperea membranei acoperitoare, vezicula se transforma in ulceratie.

5.     Bula este o leziune veziculara mare (5 mm pana la cativa cm).Membrana acoperitoare sau tavanul bulei poate fi mai subtire sau mai groasa, in functie de caracterul intraepitelial al leziunii. O bula poate rezulta din confluarea mai multor vezicule sau poate evolua direct ca atare.

6.     Pustula este leziunea veziculara cu continut purulent. Apare rar la nivelul cavitatii bucale.

7.     Eroziunea este o pierdere de substanta a mucoasei, ce nu afecteaza stratul germinativ. Au in general un contur neregulat sau linear. Au culoare rosie datorita vascularizatiei din corion, mai vizibila prin epiteliul subtiat.

8.     Ulceratia este o pierdere de substanta (sau defect al mucoasei cu intreruperea intregului epiteliu si a corionului mucoasei). Marimea lor poate varia de la cativa mm la peste 1 cm in diametru. Marginile ulceratiei pot fi nete sau anfractuase, neregulate. Pot fi plane sau reliefate, pot avea, de asemenea, un aspect proliferativ. Fundul (sau podeaua) ulceratiei este compusa din tesut conjunctiv si fibrina cu un infiltrat de polimorfonucleare. Poate avea un aspect proliferativ granular sau un aspect galbui-purulent sau alb galbui, tesuturile vecine pot avea o coloratie normala sau congestiv eritematoasa.Consistenta unei ulceratii este variabila. Ulceratiile cronice din cauza infiltratului inflamator din baza lor sunt prost delimitate spre profunzime. Multe ulceratii, insa nu au consistenta modificata fiind suple, elastice.

9.     Atrofia. Leziunea atrofica este practic o subtiere a epiteliului pe suprafete mai limitate sau mai extinse. Zonele de atrofie pot fi difuze sau bine delimitate. Uneori sunt ceva mai deprimate decat epiteliul vecin. Prezinta o culoare rosie-roz datorita vascularizatiei din corion, mai vizibile prin epiteliul subtire.

10.  Leziunile granulare sunt leziuni de culoare rosie-inchis sau rosu viu, cu aspect proliferativ. Suprafata lor prezinta mici proeminente, proliferari de 1-3mm diametru si de obicei este mai ridicata decat  mucoasa vecina.

11.  Nodulul este o leziune circumscrisa, proeminenta a mucoasei cu diametrul de la 5 mm la 2mm. Ea rezulta din impingerea mucoasei inafara de catre o masa bine delimitata de tesut subiacent (tesut conjunctiv, tesut granular, tesut tumoral, etc).

12.  Tumora este o leziune proliferativa de marime ce porneste de la nivelul mucoasei, avand tendinta de crestere fie in afara, fie prin profunzime. Aceste leziuni cuprind neoplasmele adevarate cu trasaturi histologice specifice si pseudotumori cum este granulomul piogen, epulisul, etc. Tumorile epiteliale pot fi benigne sau maligne. in general, aspectul clinic nu este suficient pentru departajarea lor. Cu toate acestea, unele caractere clinice sunt utile ca un prim criteriu de diagnostic diferential.

Tumorile benigne au in general o suprafata mai regulata, si sunt mobile pe planurile profunde. Au un contur mai bine delimitat la palpare.

Tumorile maligne au deseori o suprafata neregulata, ulcerata si tind sa fie fixate pe planurile profunde.

Localizarea si durata leziunilor

Sunt elemente importante, alaturi de aspectul clinic in schitarea unui diagnostic preliminar. Exemplu : o eruptie veziculara in regiunea posterioara a gurii si orofaringelui poate sugera o herpangina in timp ce o eruptie similara in partea anterioara a gurii si gingii este mai semnificativa pentru o stomatita herpetica. Durata si caracterul recidivant al leziunilor pot fi sugestive pentru anumite afectiuni (cum ar fi aftoza bucala). Dispozitia simetrica indica, de multe ori, un lichen plan.