Intoxicatia cu zootoxine de la arachnide

Intoxicatia cu zootoxine de la arachnide

A.Latrodectus mactans(Vaduva neagra) si latrodectus hesperus.

1.Descriere au dimensiuni de 1-2 cm sunt stralucitori si de culoare neagra cu  o zona de culoare rosie pe abdomen.

2.Raspandire geografica: se gasesc in numar mai mare in estul sud estul si in sudvestul  Statelor Unite.Prezinta o prolificitate mai mare in climatul cald catre arid si cu ierni slabe.

3.Expunerea: vaduva neagra poate invada gradinile, zonele verzi si prezinta pericol asupra animalelor care deranjeaza cuiburile. Atat femela cat si masculul are venin toxic dar numai femela este atat de mare incat poate injecta veninul in animal prin muscatura.

4.Principiile toxicului si mecanismul de actiune: toxina α-latrotoxina este un neurotoxic labil si este produsa in cantitate mai mare seara.

5.Mecanism de actiune: toxina este de natura proteica si se crede ca actioneaza asupra canalelor de calciu legandu-se de el.

Canalale de calciu legate cresc permeabilitatea membranelor la calciu si cresc depolarizarea.Se eliberaza o cantitate mai mare de norepinefrina si epinefrina iar neurotansmitatorul presinaptic este inhibat.

6.Toxicitatea: o singura muscatura este periculoasa pentru un animal mai mare iar pentru unul de talie mica este mortala.

7.Diagnostic clinic: semnele apar imediat dupa muscatura si se caracterizeaza prin durere mare care stimuleaza eliberarea de acetilcolina si prin urmare se stimuleaza contractia maselor musculare mari. Se mai intalneste paralizie motorie ascendenta, spasm muscular, rigiditate musculara si salivatie. Moartea poate surveni datorita colapsului cardio-respirator.

8.Examenele de laborator si leziunile: nu sunt concludente.

9.Tratament: administrarea de miorelaxante (methocarbamol), este necesara admistrarea de atropina care reduce salivatia. Se instituie terapia socului cu corticosteroizi si lichide.Exista si un antivenin specific care reduce durerea dupa15 minute de la administrare si amelioreaza starea animalului.

10.Prognostic: este favorabil la caini si rezervat la pisici.

B. Loxocele reclusa

1.Descriere: paianjenii sunt de culoare bruna 1-4 cm lungime cu un semn pe partea dorsala a toracelui. 

2. Raspandire geografica: se gasesc peste 11 specii de loxocles dar cea mai importanta este L.reclusa.

3.Expunerea: paianjenii stau in locuri intunecate si musca numai cand sunt deranjate.

4.Principiile toxicului si mecanismul de actiune: toxina contine 8 proteine care include hialurodinaza, proteaza, hemolizina, si alti factori de distribuire. Actiunea toxicului nu este cunoscuta in totalitate, dar toxina determina tulbururari la nivelul membranelor celulelor endoteliale ducand la coagulare intravasculara, trombusi capilari, necroza tisulara.

5.Toxicitate: o doza de 5 mg/kg produce semne clinice.

6.Diagnostic clinic: semnele nu apar imediat dupa muscatura iar daca nu se trateaza semnele se mentin pe o perioada mai lunga. Se formeaza o zona eritematoasa in jurul muscaturii si rareori se produc semne generale.

7.Examenul de laborator: arata o hemoliza cu hemoglobinurie.

8.Leziunile: sunt localizate la nivelul ranii si include distrugeri epiteliale, necroza care poate ajunge pana la musculatura, arterite, hematoame si acumulare de leucocite.

9.Tratament: nu exista antidot specific, se administreaza dapsona care inhiba leucocitele si reduce inflamatia. Corticosteroizii amelioreaza modificarile generale, administrarea de fluide si bicarbonat reduce precipitarea renala a hemoglobinei, are efect benefic asupra hemolizei si hemoglobinuriei, excizia chirurgicala nu are rezultate bune.

10.Prognostic: favorabil.