Intoxicatia cu rodenticide anticoagulante

Intoxicatia cu rodenticide anticoagulante

• substantele cumarinice sunt raticidele cele mai utilizate, datorita gradului lor sporit de eficacitate;
• cele mai utilizate raticide cumarinice: Warfarina (Ratitos, Cumafen, Redentin, Rozitox, Warfarat, Cumadrin), Racuminul, Dicumarilul, Tomorinul, etc.
• unele produse contin si sulfamida retard, care inhiba bacteriile care produc vitamina K in tubul digestiv al soarecilor si sobolanilor, respectiv sulfochinoxalina, cu scopul de a potenta actiunea derivatilor cumarinici;

Structura chimica: Rodenticidele anticoagulante sunt derivate de 4-hidroxicumarina sau 1.3-indandiona (Figura 1)

1.Derivatele cumarinice sunt: warfarina, bromadiolona, brodifacoum si difenacoum

2.Derivatele indandionice mai importante sunt: pindone, chlorphacinone si diphacinone

Figura 1. Structura chimica a (A) 4-hidroxicumarinei si a (B) indan 1,3- dionei

In tabelul 18 sunt prezentate rodenticidele anticoagulante de generatia I-a si de generatia a II-a. Majoritatea rodenticidelor anticoagulante folosite in acest moment, sunt din generatia a II-a. Din cauza aparitiei de rozatoare rezistente la warfarine, acestea se folosesc din ce in ce mai rar.

Sursele: Concentratia toxicului in momeala variaza de la 0,02%-1,0%; 0,05% este procentul cel mai frecvent folosit.

Mod de expunere

• Intoxicatia apare cel mai frecvent cand animalele domestice sau salbatice au acces la momeala.

pisicile ingera ocazional pudrele de capcana in timpul toaletei corporale.

locurile de momeala neprotejate permit accesul mai facil la sursele de toxic

• Formele comerciale sunt facute sa reziste mai multe saptamani, chiar luni in diferite conditii de mediu
• Intoxicatia secundara este rara.

rozatoarele otravite pot contine urme de toxic, acestea putand fi consumate de alte animale (pasari carnivore, caini, pisici, etc.)

Tabel 18. Generatia I-a si a II-a de rodenticide anticoagulante

• Patrund in organism de obicei pe cale digestiva si sunt metabolizati lent in aproximativ 2-4 zile. Warfarina poate fi decelata in sange in cel mult o ora de la ingerare. Nivelul cel mai crescut la nivel plasmatic se intalneste la 12 ore de la consum
• Distributia in plasma este prelungita datorita legarii puternice de proteinele plasmatice (90-95 % pentru warfarina)
• Metabolizarea se realizeaza cu ajutorul oxidazei microsomale cu functie mixta (MFOs) se transforma in metaboliti hidroxilati inactivi si sunt excretate prin urina. Se mai elimina si pe cale digestiva si mamara.
• Administrarea de vitamina K nu accelereaza eliminarea metabolitilor rezultati

Rodenticidele anticoagulante inhiba enzima vitamina K - epoxid reductaza, care este necesara transformarii vitaminei K epoxid in vitamina K redusa.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

• Derivatii cumarinici perturba procesul de elaborare a factorilor de coagulare de catre ficat
• Este inhibata astfel sinteza protrombinei, a fibrinogenului, a factorului VII si X
• Procesul de carboxilare finala si activare a factorilor de coagulare II, VII, IX, si X sunt dependente de vitamina K redusa
• Derivatii cumarinici sunt si toxici vasculari

• Intoxicatii cu cumarinice se intalnesc frecvent la carnivore, suine, bovine si uneori la cabaline
• Cauzele intoxicatiilor: consumul direct al momelilor cu warfarina, al sobolanilor intoxicati, al cadavrelor de sobolani sau introducerea in hrana animalelor a unor premixuri provenite din magazii in care s-a facut deratizare, fara a respecta instructiunile de folosire

Toxicitatea cumarinei si a derivatilor ei depinde de o serie intreaga de factori

• Afectiunile hepatice cresc pericolul intoxicatiei cu derivati cumarinici; de asemenea afectiunile renale stanjenesc eliminarea toxicului.
• Tratamentul sustinut pe cale orala cu chimioterapice sau antibiotice, maresc gradul de sensibilitate al animalelor la derivatii cumarinici
• Hipovitaminoza K (indusa pe orice cale) influenteaza toxicitatea cumarinicelor
• Consumul de furaje pe care s-au dezvoltat miceti ale caror micotoxine reduc coagulabilitatea sangelui, cu mar fi Aspergillus flavus, A ochraceus, Fusariumm roseum, A. clavatus, Penicillium citrinum, etc., scad rezistenta animalelor la intoxicatiile cu derivati cumarinici.
• Eficacitatea acestor substante pot fi influentate si de factori de ordin genetic

Tabel 19. Toxicitatea rodenticidelor anticoagulante uzuale (dupa Osweiler G.,'96)

• Se observa ca dozele repetate de warfarina scad pragul de doza toxica, in special la suine.
• DL₁₀₀ sobolan cenusiu - 4-8 mg/kg mc

• se precizeaza pe baza unei anchete toxicologice si a simptomatologiei exprimate

Diagnostic clinic

• simptomele apar la interval de 24-26 ore sau chiar la cateva zile de la ingerarea toxicului

Semnele timpurii sunt reprezentate de: hematoame subcutane, epistaxis, hemoragii gingivale, hematemeza, melena

• apoi apar tulburari in mers, schiopaturi, tremuraturi musculare, tumefactii articulare, deformatia fetei, a membrelor;
• pot apare hemoragii intraorbitale (urmate de hernierea globului ocular), hemoragii peritesticulare, metroragii, hematurie

hemoragiile capilare pot apare fara traumatisme

hematoamele apar frecvent pe arii usor traumatizabile (submandibular, periarticular, latura toracelui). Sangele poate fi coagulat sau necoagulat

hemoragia prelungita duce la anemie, mucoase palide, astenie, ataxie si dispnee

• ritmul cardiac e regulat, pulsul slabit.
• cordul este "pocnitor", cu prezenta de sufluri sistolice functionale, usor de sesizat

Hemoragiile pot fi mici dar continue sau masive; pot fi interne sau externe:

• hemoragia interna acuta poate conduce la anemie acuta, soc si cianoza.
• hemoragiile la nivelul creierului, maduvei spinarii sau spatiile subdurale pot duce la ataxie, pareza, depresie, convulsii sau chiar la moarte subita.
• hemoragiile placentare pot duce la avort spontan.
• hemoragiile periarticulare sau intraarticulare produc tumefierea  articulatiei, durere si schiopatare.

Diagnostic de laborator

Examenul hematologic

• Timpul de coagulare este de 2-10 ori mai mare decat valorile normale
• Timpul de activare a protrombinei (PT) este de 2-6 ori mai mare si este primul parametru care se schimba
• Timpul partial de activare a tromboplastinei (APTT) este crescut de 2-4 ori fata de normal

cresterea APTT apare dupa cateva ore de la cresterea PT

APTT masoara factorul VII si are un timp de injumatatire de 6 ore

• Numarul trombocitelor este normal sau usor scazut
• Produsii de degradare a fibrinei nu sunt modificati

Examenul radiografic - poate decela hemoragii masive in abdomen sau torace.

Toracocenteza (cu un ac fin) confirma hemotoraxul.

Analizele biochimice pot detecta substantele anticoagulante sau metabolitii acestora in sange, tesut renal, hepatic si in urina. Analiza continutului gastric nu este semnificativa pentru diagnostic, daca ingerarea toxicului s-a produs cu 1-2 zile inainte de examen.

Diagnostic anatomopatologic

• mucoasele sunt anemice, albe-sidefii, indicand o hemoragie masiva, indiferent la ce nivel sunt prezente revarsari sangvinolente: digestive, pulmonare, pericardice sau in masa musculara
• hematoame cu sange necoagulat (sunt sub tensiune) si in urma punctionarii sangele este expulzat in jet
• ca urmare a resorbtiei pigmentilor sanguini tesuturile pot avea aspect icteric
• ficatul, rinichii si splina au in general aspect normal (necroza hepatica centro-lobulara poate fi cauzata de anemie si hipoxie)
• moartea subita poate fi provocata de hemotorax, hemomediastin, hemopericard, edem pulmonar, hemoragie pulmonara

Diagnostic diferential

• se face fata de hipovitaminoza K, stahibotriotoxicoza, aflatoxicoza

Evacuarea toxicului trebuie realizata in cel mult opt ore de la ingestia toxicului. La animalele cu simptome detoxifierea nu mai este eficineta datorita timpului scurs de la ingestie pana la aparitia simptomelor.

• evacuarea continutului gastric, daca toxicul a fost ingerat de curand: spalaturi gastrice si provocarea vomei
• putem administra carbune activat pentru a detoxifia tractul gastro-intestinal.

Terapia de sustinere

• Transfuzia cu sange integral (10-20 ml /Kg mc) daca animalul este anemic.

Transfuzia corecteaza anemia, hipovolemia si furnizeaza factorii de coagulare.

• Toracocenteza trebuie efectuata pentru a preveni moartea prin compresiune pulmonara sau cardiaca

• se recomanda limitarea miscarilor animalelor la care se sesizeaza tendinta la hemoragie

Administrarea antidotului

Caine si pisica:

• vitamina K₁, iv, in doza de 2-5 mg/kg mc, repetata la interval de 12 ore, urmata apoi cu o doza de intretinere de 1-5 mg/kg mc pe cale orala, timp de 10-15 zile.
• este de preferat calea iv (administrare foarte lenta), deoarece in cazul administrarii im sau sc, efectul este mai lent, putandu-se forma chiar hematoame
• administrarea orala inlatura posibilitatea hemoragiei la locul injectiei
• dezavantajul administrarii iv: poate produce soc anafilactic
• nu se recomanda vit K3 datorita slabei eficacitati
• administrarea de vit. C (5-10 mg/kg mc, iv) ca terapie adjuvanta
• pentru prevenirea complicatiilor se justifica folosirea si a antibioticelor, cand exista acest risc
• pentru a grabi remiterea hemoragiilor se recomanda administrarea diureticelor, cu precadere a furosemidului.

Suine:

• trebuie administrat 2-5mg/Kg mc de Vit K1 sc sau im. Dieta trebuie suplimentata cu vitamina K3: 10-20 gr/tona de furaj

Cabaline:

• Doza de Vit K1 pentu cai nu trebuie se fie mai mare de 2mg/Kg mc. Vit K3 poate cauza insuficenta renala fatala.

Rumegatoare:

• 0,5-1,5 mg/Kg mc de vit K1 sc sau im (cantitatea administrata sa nu depaseasca 10 ml per loc de injectie). Vit K3 este ineficace.

Prognosticul este bun daca hemoragia nu este masiva si daca este mentinut un regim corect de terapie si convalescenta.