Informatii generale privind scleroza multipla

1.1 CE ESTE SCLEROZA MULTIPLA?

Scleroza multipla este una dintre cele mai comune boli ale sistemului nervos central care ataca creierul si coloana vertebrala.

SM este o stare demielinizanta inflamatorie. Mielina este un invelis gras care izoleaza nervii, permitand nervilor sa transmita impulsuri foarte rapid. Viteza si eficienta transmiterii acestor impulsuri nervoase stau la baza miscarilor line, rapide si coordonate fara un efort constient. In scleroza multipla pierderea mielinei este insotita de o incapacitate a nervilor de a transmite impulsuri electrice de la, si spre creier. Locurile in care mielina a disparut apar ca cicatrici. In scleroza multipla aceste cicatrici apar in perioade diferite, in zone diferite ale creierului si ale sirei spinarii.

1.2 CUM SE DIAGNOSTICHEAZA SCLEROZA MULTIPLA?

SM poate aparea la inceput ca o serie de simptome  vagi care slabesc in timp, multe dintre aceste semne putand fi atribuite altor boli. Prin urmare exista posibilitatea trecerii unei anumite perioade de timp pana cand procesul de diagnosticare sa sugereze scleroza multipla. Pentru diagnosticarea SM este nevoie de o serie de teste si de proceduri medicale care  includ  urmatoarele: - trecutul medical personal

Este necesara o evidenta a trecutului medical personal care include date

despre semnele si simptomele din trecut, precum si referitoare la starea actuala de sanatate. Tipul de simptome, aparitia si tiparul acestora pot sugera prezenta SM, dar este nevoie de o intreaga serie de examinari si de teste pentru a confirma diagnosticul.

- examenul neurologic

Neurologul va cerceta prezenta unor anomalii de-a lungul cailor nervoase. Cele mai comune semne neurologice includ . schimbari . in miscarile ochilor, coordonarea membrelor, stari de slabiciune, probleme de echilibru, ale simturilor, de vorbire si ale reflexelor. Cu toate acestea examinarea nu poate oferi o concluzie clara asupra cauzelor acestor anomalii, prin urmare este necesara eliminarea bolilor care au simptome similare cu SM.

- testarea potentiale evocate auditive si vizuale

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Cand apare demielinizarea, impulsurile nervoase sunt trasmise mai lent. Potentialele evocate masoara durata de timp necesara creierului pentru a primi si a interpreta mesaje (viteza transmiterii nervoase). Acest lucru se face prin plasarea unor electrozi la nivelul capului care monitorizeaza undele produse de creier ca reactie la stimuli vizuali si auditivi. In mod normal creierul reactioneaza aproape instantaneu la aceste tipuri de stimuli, dar in cazul demielinizarii sistemului nervos central, poate aparea o intarziere. Acest test nu este invaziv sau dureros si nu necesita spitalizare.

- rezonanta magnetica nucleara (RMN)

Scanarea RMN este un test recent folosit in diagnosticare si produce imagini de inalta rezolutie ale creierului si ale coloanei vertebrale, punand in evidenta zonele afectate de scleroza. Desi acesta este singurul test care permite vizualizarea leziunilor produse de SM, acest test nu poate fi considerat decisiv datorita faptului ca scanarea nu permite evidentierea tuturor leziunilor si pentru ca exista si alte boli care pot fi cauza unor asemenea anomalii. RMN arata in modul cel mai clar marimea, numarul si distributia leziunilor si impreuna cu dovezile din trecutul medical personal si din examinarile neurologice reprezinta un factor foarte important in vederea diagnosticarii SM.
RMN este un instrument foarte important in evaluarea experimentelor clinice pentru ca permite masurarea activitatii bolii la nivelul creierului si al coloanei vertebrale.

- punctia lombara

Acest test consista in prelevarea de lichid cerebro-spinal (lichidul care circula in jurul creierului si al coloanei vertebrale) pentru evidentierea prezentei anticorpilor. Anticorpii pot aparea din cauza SM, dar si din cauza altor boli neurologice. Lichidul este prelevat prin introducerea unui ac in spate si extragerea unei mici cantitati de lichid. Pacientului i se face o anestezie locala pentru amortirea pielii, prin urmare, desi putin inconfortabil, acest test nu este de obicei dureros. In urma prelevaii fluidului pacientul trebuie sa stea in pozitit orizontala cateva ore sau chiar sa petreaca o noapte in spital. Unii pacienti pot necesita o perioada de recuperare mai lunga. Acest test indica prezenta SM dar nu este categoric luat individual.

Diagnosticarea SM nu este intotdeauna clar definita. Simptomele initiale pot fi vagi sau tranzitorii si pot induce in eroare atat pacientul cat si doctorul. Simptomele invizibile sau subiective sunt uneori greu de comunicat doctorilor sau profesionistilor in domeniul sanitar ceea ce face ca uneori pacientii sa fie considerati in mod eronat nevrotici.
Momentul diagnosticarii este unul foarte greu atat pentru persoana cu SM cat si pentru familie si ingrijitorii sai care trebuie informati pe larg despre diagnosticare, prognoze, tratament, ajustari ale modului de viata si consideratii despre convietuirea cu SM.

Diagnosticarea SM reprezinta un soc si de multe ori se tinde spre stereotipuri legate de scaunele cu rotile si alte handicapuri. Cu toate acestea este foarte important de stiut ca foarte multe persoane cu SM si ingrijitorii acestora au cazut de acord asupra faptului ca viata se poate trai in continuare la maximum, fara a omite limitatiile impuse de boala. Astfel, in multe cazuri nu este necesara abandonarea locului de munca, a studiilor sau a vietii sociale. Multe din persoanele cu SM duc in continuare vieti productive, implinite si relativ normale.