Infectia cu virusul imunodeficientei umane - HIV

Infectia cu virusul imunodeficientei umane - HIV

Cuprins:

1.)      Sida

2.)      Istoric

3.)      Etimologie

4.)      Caracteristici

5.)      Patogenie

6.)      Epidemiologie

7.)      Semne chimice

8.)      Diagnosticul

9.)      Tratament

10.)  Profilaxia

Infectia  cu virusul imunodeficientei umane (HIV) a fost identificata chimic in 1983, in stadiu cel mai avansat, care este sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA - sindromul este cunoscut sub acest nume dupa intialele frantuzesti).

Sindrom = grup de simptome ce caracterizeaza o boala.

SIDA (Sindromul deficientei inumitare dobandite) se caracterizeaza prin:

1.Deficit imunitar complex, care predispune la diferite infectii cu bacterii, virusi, fungi, protozoare.

2.Evolutie intotdeauna letale (mortale) in cateva luni sau ani.

ISTORIC:

Primele manifestari chimice ale infectiei cu HIV au fost identificate in 1981 in S.U.A. la homosexuali ce reprezentau sacam Kaposi, tumoare maligna situata pe tegumenete, cu multiple localizari, si diferite infectii cu germeni banali, germeni care in mod obidsnuit nu produc infectii la persoane sanatoase, pe fondul unei deficiente imunologice dobandinte severe.

In 1983 a fost izolat virusul de la acesti bolnavi.

Pana in 1990 virusul a fost identificat in 142 de tari si erau aproximativ circa 6-8 milioane purtatori de HIV, la care boala nu se manufesta clinic.

Infectia evolueaza mult timp latent.

Se pare ca epidemia a aparut in Africa, in urma cu 15-20 de ani, de unde s-a propagat in America de nord si apoi in restul continentelor.

ETIOLOGIE=CAUZA:

Agentul patogen este un virus din familia Retrovirusurilor.

In aceasta familie sunt incluse trei grupe:

1.Virusuri oncogene, care produc tumori la om si animale:

Ex:       -leucemia cu limfocite T - sunt limfocite de origine timica

sindromul Sezary

leucemia cu celule paroase

Sarcanul lui Rous, este o tumoare a muschiului pectoral la pasari

2.Spumovirusuri - nepatogene pentru om

3.Lentovirusuri - patogene pentru on si animale

Ex:       -virusul ce produce encefalita progresiva letala

virusul ce produce encefalita caprina

virusul ce produce anemia infectioasa a cailor

virusul ce produce imunodeficienta umana - HIV.

HIV este de doua tipuri: HIV1 si HIV2.

Virusul imunodeficientei umane a fost izolat de Luc Montagnier la institutul Pasteur, de la bolanavii cu adenopatii.

HIV are: - forma sferica

- invelis externlipidic cu prelungiri cuneiforme de glico-proteina

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

- in interior exista un nucleotid format din: ARN

CARACTERISTICI:

O particularitate a HIV este aceea de a se multiplica in prezenta anticorpilor. Se mentine in sange in prezenta unor titruri inalte de anticorpi. Acest lucru arata incapacitatea anticorpilor de a neutraliza virusul "in VIVO".

Virusul acesta (HIV) este limfotrop si neurotrop.

Rezistenta HIV in mediul extern este destul de slaba: - peste +57sC; la +56sC peste 30 de minute este inactivat; la temperatura joasa si isi pastreaza infectiozitatea.

Este omorat usor cu dezinfectante uzuale: alcool, detergenti, apa distilata (important pentru masurile igenice de prevenire).

Nu a fost descoperit nici un medicament eficient chimioterapiei sau vaccin. Medicamentul ZIDOVUDINA produce ameliorare tranzitorie.

PATOGENIE= mecanismul prin care apare sa se dezvolte o boala.

HIV este un virus citopatogen capabil sa produca boala, cu tropism pentru limfocite si pentru celule sistemul nervos = virus citopatogen limfotrop si neurotrop.

El produce:

infectia limfocitelor T4 pe care le distruge;

infectia monocitelor si macrofagelor;

infectia sitemului nervos central.

Consecintele infectiilor de mai inainte:

afectarea sistemului imunitar, astfel organismul este expus infectiilor cu germeni banali;

afectarea sistemului nervos central, astfel se produce cefalomielita, atrofie cerebrala, dementa progresiva;

favorizarea aparitiei unor tumori(Sarcam Kaposi).

Patrunsi in limfocitele de tip T, ce au rol in reglarea si stimularea procesului de imunitate, virusii se pot inmultii imediat sau ciclul se poate intrerupe, reluarea lui producandu-se datorita unor factori stimulatori, cum ar fi iferite infectii virotice, microbiene sau grefe.

Monocitele sunt infectate in proportie mai mica. Ele devin rezervoare de HIV, pe care le vehiculeaza in tot organismul.

Macrofagele infestate fac posibile infectii localizate in diferite organe, ca de exemplu cu Pneumocystis carinii, parazitul incadrat de cei mai multi autori in ordinul Hplosporodic, este agentul patogen al unei pneumonii grave, intalnita mai ales la copii cu natalitate ridicata.

Infectia S.N.C. se face prin intermediul celulelor purtatoare de virusi. Sunt infectate astracitele, celule gliale, eudoteliile capilarelor si probabil neuronii. Apar encefalita miclopatiameningita, polinevrita.

Este stimulata tumsogeneza: pot aparea tumori maligne; ex: Sarcamul Kaposi si diferite limfoame - tumori maligene ale tesutului limfoid.

EPIDEMIOLOGIE:

MORBIDITATE:

Raspandirea in lume poate fi apreciata dupa cazutile de SIDA aparute, acest sindrom fiind stadiul final al bolii.

Practic, azi este raspandita aceasta boala in toata lumea.

Pe baza reactiilor serologice s-a constatat raspandirea cea mai mare in America, apoi in Africa, Europa si mai putin in Asia.

Prevalenta infectiei ci HIV variaza dupa:

zona geografica

varsta

sex

grupe de risc: homosexuali, bisexuali, heterosexuali cu parteneri multipli, prostituate.

SURSA DE INFECTIE:

Este omul infectat cu HIV, cu sau fara manifestari chimice, care ramane contagios pana la sfarsitul vietii.

HIV a fos izolat in:

sange

plasma

sperma

secretie vaginala

saliva

lacrimi

lapte de san

lichid cefalorahidrian.

CALEA DE TRANSMITERE:

1.Calea sexuala, hormoni heterosexuali, este cea mai importanta.

2.Pe calea sanguina, sange si derivate de sange, poate fi eliminata prin eliminarea donatorilor seropozitivi sau apartinand grupelor de risc.

3.Calea de la mama infectata la fat, se transmite transplacentar sau in timpul nasterii prin contactul copilului cu sangele mamei, la aceste mame se va face intrerupere de sarcina.

4.Calea seringilor si acelor nesterilizate(de la persoane infectate), se evitaprin sterilizarea materialului sau al acelor si seringilor de unica folosinta.

5.Imbolnavirile profesionale pot fi evitate respectand regulile de manevrare a materialelor ce contin sange.

Alte cai de transmitere nu sau putut demonstra cu certitudine.

RECEPTIVITATEA:

Este generala, noii nascuti sunt foarte expusi deoarece sistemul imunitar este imatur.

Grupe de risc:

barbatii homosexuali si bisexuali

cosumatorii de droguri injectabile

hemofilicii

heterosexualii cu relatii multiple

primitorii de transfuzii de sange

noi-nascutii din mame cu HIV.

SEMNE CHIMICE:

1.Perioada de incubatie este variabila, de obicei lunga, tine de la 1-3 luni, dupa infectie, pana la 10-14 luni dupa infectia sexuala.

2.Infectia asimptomatica, cand starea este buna, fara semne chimice, dar bolnavul este purtator de HIV si este contagios.

Aceasta stare poate persista mult timp, ulterior apar manifestari chimice sau se poate trece direct din perioada asimptomatica in perioada finale, care este SIDA(Sindromul imunodeficientei dobandite).

3.Infectia acuta asimptomatica cand apar manifestari generale are afectari organice multiple.

A.Debutul infectiei acute are ca semne de viroza: febra timp de 3-14 zile, mialgii, artralgii, transpiratii, faringita, adenopatii, limfocite atipice in sange.

Pot aparea si manifestari neurologice, polinevrita, meningita-acuta, manifestari hepatice, hepatita cu icter, eruptie cutanata.

B.evolutia infetiei acute este, in general, favorabile, semnele disparm si boala intra in stadiul asimptomatic, dar pastrand riscul ca aproape inevitabil se treaca in stadiul final, SIDA.

Ademopatia generalizata poate persista cel putin 5 luni, fara un motiv aparent.

C.Manifestarile chimice urmatoare in cazul ulterior dau aspectul caracteristic infectiei cu HIV:

scaderea in greutate, cel putin 10% din greutate

febra ce dureaza peste o luna, peste 38sC cu caracter continuu sau intermediar

diaree peste o luna

suprainfectii cu germeni diferiti, herpes, candidoza bucala, piodermite

leukoplazia limbii

tulburari neurologice: agresivitate, iritabilitate, tulburari cognitive, pierderea puterii de concentrare, infectii la sistemul S.N.C. ca foxoplasma si tuberculoza

manifestari infectioase provocate de germeni saprofiti care in mod obisnuit nu dau infectii de mica gravitate. Evolutia acestor infectii la bolnavii infectati cu HIV este foarte grava; ex: infectii pulmonare si infectii digestive, care produc diaree cronice, ceea ce duc la slabire

aparitia de tumori; limfoame maligne sau Sarcam kaposi, care este o tumora maligan ce poate aparea in cazurile clasice, adica neinfectate cu HIV, peste 60 de ani, iar la cei infectati cu HIV apare indiferent de varsta.

Media de supravietuire este de 29 de luni.

Un adult este definit ca sufera de SIDA, daca prezinta cel putin 2 semne majore, acestea fiind: scaderea in greutate(peste 10%), diaree cronica(peste o luna), febra intermitenta sau continua(peste o luna); si un semn minor reprezentat de : tuse persistenta, herpes, zone zoster persistent, candidioza bucala limfodimita generalizata.

DIAGNOSTICUL:

Se pune pe baza:

1.Detelor de laborator, care consta in: detectarea anticorpilor specifici HIV. Testul este sensibil in proportie de 99%, si poate si negativ de la momentul infectant pana la 6-12 saptamani; detectarea virusului, test care nu este de rutina; teste de explorare a functiilor imune, afectate de virus numarul leucocitelor scade sub 4000, numarul limfocitelor scade, numarul trombocitelor scade, intradermoreactia la tuberculine este negativa, cresc gamaglobulinele.

2.Datelor de laborator si a celor epidemiologice.

Prognosticul este foarte rezervat. Cei infectati evolueaza spre stadiul final, SIDA in mai putin de 10 ani, invariabil letal.

TRATAMENT:

Nu exista pana in prezent un medicament specific.

Se dau medicamente antivirale, medicamente pentru cresterea imunitatii, tratamente infectiilor.

PROFILAXIE:

1.Depistarea surselor de infetie prin supravegherea grupelor de risc.

2.Masuri fata de caile de transmitere: populatia trebuie informata asupra riscului de infectie cu HIV prin relatiile homosexuale si heterosexuale multiple, se recomanda folosirea prezervativelor.

Solutia sigura este monogamia si monoandria.

Controlul donatorilor de sange si respectarea regulilor de sterilizare a instrumentelor, de manevrare a produselor de sange si derivate de sange, intreruperea sarcinii la mamele seropozitive.

Respectarea masurilor de protectie pentru personalul medico-sanitar.

3.Protectia populatiei receptive este necesara deoarece nu exista vaccin specific pana in prezent, este necesara educatia populatiei pentru cunoasterea cailor de transmisie si evitarea lor.