Metabolismul glucidelor

Metabolismul glucidelor

Zaharurile sunt absorbite sub forma de glucoza, fructoza si galactoza si sunt depozitate sub forma de glicogen in toate organele si sistemele organismului uman, cel mai important depozit fiind cel hepatic. In timp ce glicogenul din celelalte organe reprezinta o sursa de energie pentru ele insele, glicogenul hepatic este o sursa de energie pentru intreg organismul. Daca ne referim la sistemul muscular, glicogenul este prima sursa de energie consumata, abia apoi trecandu-se la consumul lipidelor in vederea furnizarii energiei necesare. In ultima instanta, daca si aceste rezerve sunt epuizate, se va trece la consumul de proteine pentru a acoperi nevoile energetice, moment care reprezinta debutul fenomenelor de emaciere (organismul se autodigera). Acest lucru se intampla in posturile totale prelungite sau in diferite patologii digestive sau consumptive (boli asociate cu o slabire marcata).

In cazul in care aportul de zaharuri este redus, lipidele nu mai au suportul necesar pentru depozitare; .ba mai mult decat atat, in conditiile unei concentratii plasmatice scazute de glucide, lipidele pot fi folosite ca sursa de sinteza a glucozei.

Influente hormonale asupra metabolismului lipidic si glucidic

Principalii hormoni care joaca un rol important in restructurarea paniculului adipos sunt:

1.Insulina, cel mai important hormon secretat de pancreas, diminueaza lipoliza, adica eliberarea acizilor grasi din depozite; nivelurile crescute de insulina favorizeaza depozitarea grasimilor. Sunt necesare niveluri de insulina doar putin crescute fata de normal, dar in mod repetat, pentru a produce cresterea volumului tesutului gras de depozit. Cu alte cuvinte, cate o prajitura in fiecare zi este mai nociva decat un tort intreg, consumat la o singura masa, pe saptamana.

Hormonii de stres sunt reprezentati de catecolamine, glucagon,
glucocorticoizi; acestia stimuleaza hidroliza trigliceridelor si deci eliberarea
acizilor grasi din depozite, avand efecte inverse decat insulina.

Catecolaminele sunt reprezentate de adrenalina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina) si dopamina. Acesti hormoni sunt produsi la nivelul glandelor suprarenale - glande endocrine situate deasupra rinichilor; descarcati in circulatie, hormonii respectivi produc majoritatea modificarilor biochimice si comportamentale care pregatesc organismul pentru o suprasolicitare intensa.

Catecolaminele de la nivelul creierului nu provin din circulatia periferica, ci sunt produse in celulele nervoase locale.

Ele sunt reutilizate permanent, fiind stocate in perioadele de calm in niste vezicule situate pe ramificatiile terminale ale axonilor neuronali.

Catecolaminele stimuleaza procesele de eliberare a grasimilor din depozit, stimuleaza cresterea nivelurilor sanguine de glucoza, cresc utilizarea glucozei in zonele periferice pentru a furniza organismului suficienta energie "sa lupte sau sa fuga'. Catecolaminele stimuleaza si cresterea glucagonului, care si el, la randul sau, favorizeaza mobilizarea grasimilor din depozite.

Glucagonul este un hormon secretat tot de pancreas, ca si insulina, avand in majoritate efecte inverse acesteia. Glucagonul creste glicemia si scade depozitele de grasime prin mobilizarea acizilor grasi in circulatie.

Glucocorticoizii (cortizonul) sunt secretati tot de glandele suprarenale si pot fi numiti si ei hormoni de stres. Nivelurile lor plasmatice cresc foarte mult dupa orice forma de stres. Glucocorticoizii cresc glicemia, stimuland procesele de obtinere de glucoza din lipide si proteine. Aceste procese biochimice se traduc prin scaderea rezervelor de grasime concomitent cu atrofierea mai multor tesuturi (piele, vase sanguine, muschi, oase etc).

Hormonii tiroidieni sunt secretati de glanda tiroida, o glanda endocrina care nu este esentiala pentru supravietuire, in lipsa hormonilor tiroidieni rezistenta la frig este mai redusa, cresc rezervele adipoase, activitatile fizice si psihice sunt mai lente, exista o intarziere in cresterea si dezvoltarea copilului. Excesul de hormoni tiroidieni produce nervozitate, tahicardie, scadere in greutate, tremur, hipertermie. In prezenta hormonilor tiroidieni,

Impregnarea hormonala crescuta, acumulari ie de grasime care pregatesc organismul pentru nastere si alaptare, retentiile de lichide care favorizeaza schimburile metabolice dintre mama si fat, toate acestea determina exacerbarea formelor de celulita. Tehnici ie actuale permit aplicarea tratamentelor anticelulitice chiar si la femeile insarcinate. Se previn astfel deformarile monstruoase, iar refacerea dupa nastere este mult mai facila si se poate obtine integral. Tratamentele se aplica strict sub control medical, fiind diferite in functie de varsta sarcinii