IMUNODEFICIENTE SECUNDARE

TIMOMUL

Pacientii cu timom asociaza frecvent o hipogamaglobulinemie. In lumina conceptiilor moderne a interactiei celulelor B si T, aceasta patogenie este dificil de inteles. Anomalia consta in absenta precursorilor celulelor B, a limfociteler B si eozinopenie.

Agamaglobulinemia poate precede aparitia timomului cu cativa ani de zile.

Ablatia timomului nu se insoteste de normalizarea nivelelor de imunoglobuline.

MEDICATIA IMUNOSUPRESIVA

Corticoizii sunt in mod eronat denumiti ca substante imunosupresive, ei sunt mai de graba substante antiinflamatoare.

Corticosteroizii pot reduce numarul limfocitelor prin alterarea distributiei lor, astfel ca analiza sangelui arata o scadere numerica a limfocitelor. Efectul corticosteroizilor consta in inhibarea functiei granulocitare, prin deprimarea mobilitatii leucocitelor.

Substantele citotoxice utilizate in terapia tumorala si in controlul reactiei de reject al grefelor, ca si terapia cu raze X, sunt adevarati agenti imunosupresivi. In        general, sunt nespecifici, afectand intr-un grad variabil toate celulele medulare.

Activitatea anticorpilor prezenti anterior inceperii terapiei imunosupresoare persista, dar daca tratamentul este de lunga durata, nivelurile serice ale acestor anticorpi vor fi afectate.

HIPOGAMAGLOBULINEMIA DUPA INFECTIA CU VIRUSUL EBSTEIN-BARR

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

c) In sindromul de hiperpresiune rotuliana externa (rotula normal axata dar basculata pe versantul sau extern, consecutiv sclerozei retractile a aripioarei rotuliene externe) se practica sectionarea aripioarei rotuliene externe, prevenind astfel accentuarea leziunilor artrozice femuropatelare.

d) In cazul asocierii gonartrozei cu o instabilitate laterala, o reeducare sistematica permite compensarea partiala a deficitului functional. Daca este afectat ligamentul colateral extern (permitand un grad de varus pasiv) se tonifica electiv planul muscular extern (bicepsul crural si tensorul fasciei lata). Daca este afectat ligamentul colateral intern (permitand un grad de valgus pasiv) se toniflca electiv planul muscular intern (semimembranosul, semitendinosul, dreptul intern si croitorul).

In cazul unei leziuni avansate sau unei rupturi ligamentare se practica o sindesmoplastie (reeducarea postoperatorie dureaza circa doua luni).

In cazul asocierii gonartrozei cu o instabilitate sagitala consecutiva afectarii ligamentelor incrucisate anterioare ("sertar anterior' prezent, insuficienta cvadricepsului, tendinta la flexum) se tonifica electiv cvadricepsul. Daca instabilitatea este consecutiva afectarii ligamentelor incrucisate posterioare ("sertar posterior' prezent, insuficienta tricepsului sural, tendinta la genu recurvatum) se tonifica simultan gemenii (pentru a reface planul de sprijin posterior) si cvadricepsul (care asigura controlul flexiei).

In cazul asocierii unei instabilitati rotatorii (consecutive fie leziunii ligamentului colateral intern, asociat cu leziunea ligamentului incrucisat posterior, fie a ligamentului colateral extern si incrucisat anterior), programul de recuperare asociaza metodele mentionate mai sus. In rupturi ligamentare sau leziuni avansate se recomanda tendinoplastii sau sindesmoplastii.

e) In hidartrozele frecvent recidivante sau in gonartroza cu inflamatii prelungite si rebele la tratament (suspectata a fi in realitate o monoartrita reumatoida pe fond artrozic), sinovectomia poate reprezenta o solutie terapeutica, permitand in acelasi timp precizarea diagnosticului. Recuperarea postoperatorie dureaza in medie 30 de zile.

f) In gonartrozele cu leziuni distructive mari, cu deformatii accentuate, cu deviatii axiale peste 30^o, cu instabilitate marcata, dureri persistente si deficit grav de mers, sub varsta de 50-60 de ani se indica artrodeza, iar peste 60 de ani se indica artroplastia genunchiului.

GIMNASTICA MEDICALA IN TRATAMENTUL GONARTROZEI

Gonartroza  (artroza genunchiului) este o forma o reumatismului degenerativ al genunchiului. Poate apare la un singur sau la ambii genunchi. Gonartroza poate sa apara la ambele sexe, dar mai oles la femei, de regula in jurul virstei de 40 de ani. Debuteoza cu dureri in genunchii in pozitia stand, la urcarea si coborarea scarilor, mers indelungat, mai ales pe teren variat si se calmeaza in pozitia culcat, cu genunchii intinsi. Daca nu se face un tratament corespunzator si la timp, genunchiul se deformeaza, nu mai poate fi intins complet, mersul devine greoi si pozitia de stand defectuoasa. Principalele cauze care favorizeoza artroza genunchiului sunt : traumatismele genunchiului, cresterea greutatii corpului peste limitele normale (atatea kilograme cati centimetri sunt peste inaltimea de un m), suprasolicitarea genunchilor, predispozitia ereditara etc.

Indicatii si contraindicatii

. In scop profiloctic (prevenire) dar si curativ, se recomanda pastrarea greutatii corpului in limite normale.

. Cel mai indicat sport, de procticat fara caracter competitional, este inotul, care usureaza efectuarea miscarilor genunchilor.

. Pentru combaterea redorii de genunchi (micsorarea mobilitatii), care ajung sa fie semiflexati, se indica un procedeu din culcat pe spate cu membrele intinse, asezind saculeti cu nisip de 2-3 kg deasupra genunchilor si mentinerea lor 10-15 minute.

. Imediat dupa ameliororea durerilor se indica gimnastica medicala sub supraveghere medicala si apoi se poate face si acasa in baza indicatiilor date in prezenta lucrare.

. Lectia de gimnastica medicala se face zilnic sau de 2 ori pe zi timp de 30 de minute, dimineata si dupa-amiaza.

. Inainte de gimnastica se face

Dupa infectia cu acest virus, unii pacienti dezvolta o hipogamaglobulinemie, ce poate fi descrisa in cadrul unui sindrom (DUNCAN), sindrom X asociat, in care exista un raspuns anormal la infectiile virale. Pacientii prezinta:      hipogamaglobulinemie, anemie aplastica si malignitate.

DEFICIENTA CELULELOR B SECUNDARA MALIGNITATII

Tumorile care implica limfocitele B se asociaza cu deficienta productiei de imunoglobuline. Cauza este reprezentata de deviatia de la normal a limfocitelor B spre o transformare maligna, cu acumularea celulelor neoplazice, ca in leucemia limfatica, sau printr-o proliferare monoclonala de plasmocite, ce inhiba productia de imunoglobuline, ca in mielomul multiplu.

Hipogamaglobulinemia apare cu o frecventa crescuta in leucemiile limfatice cronica. Paradoxal, acesti pacienti pot sa nu prezinte o susceptibilitate crescuta la infectii, ca in hipogamaglobulinemiile determinata genetic. In leucemiile cronice, limfocitele prezinta o scadere a receptorilor IgM de suprafata. Deficiente ale limfocitelor T sunt de asemenea, observate.

In mielomul multiplu, patogeneza deficientei de anticorpi nu este bine cunoscuta.

In general are loc o reducere progresiva a imunglobulinelor normala, care afecteaza toate clasele de imunoglobuline. Astfel, desi nivelul seric al imunoglobulinelor poate fi normal, organismul nu este capabil sa produca anticorpi dupa stimularea antigenica. Celulele mielomului elibereaza o substanta care stimuleaza macrofagele sa produca un factor imunosupresiv, deprimand astfel productia de imunoglobuline.