Omul nu traieste izolat de mediul
care il inconjoara. El este in contact cu lumea din afara, iar
cunoasterea realitatii se face cu ajutorul celor 5 simturi:
vazul, auzul, mirosul, pipaitul si gustul. Organul auzului
si echilibrului, urechea, se compune din 3 parti: urechea
externa, mijlocie si interna.
In timp ce urechea externa este
vizibila, celelalte doua (mijlocie, interna) sunt situate
profund in interiorul cutiei craniene, in osul temporal. Urechea externa
este segmentul aparatului auditiv care culege si concentreaza undele
sonore din mediul inconjurator spre timpanul osicular.
Ea este formata din pavilionul auricular
si conductul auditiv extern. Pavilionul este o formatiune fibro-cartilaginoasa
de forma ovala, care se insereaza pe peretele lateral al
craniului si care are doua functii importante: auditiva
propriu-zisa si de orientare auditiva in spatiu. Pavilionul
se continua cu al doilea segment al urechii externe reprezentat de
conductul auditiv extern. Acesta are forma unui cilindru usor aplatizat
antero-posterior si un traiect in forma de 'S' in plan
orizontal. Conductul auditiv extern este format dintr-o portiune fibro-cartilaginoasa
externa si o portiune osoasa interna. Invelisul
cutanat din portiunea fibro-cartilaginoasa prelungeste din
afara spre interior pielea pavilionului si este acoperit de foliculi
pilosi, glande sebacee, glande aprocrine (glande sudoripare modificate),
numite glande ceruminoase. Secretiile acestor glande si produsii
de descuamatie ai tegumentului formeaza o substanta
pastoasa, cu aspect ceros (cerumenul) cu PH acid, higroscopica,
cu rol in protectia urechii.
Cerumenul este singurul produs uman ce
contine cupru. In componenta cerumenului intra: apa,
proteine, acizi grasi, colesterol, acid cerotic, saruri minerale de
sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fosfor si cupru. Cresterea sau
scaderea cantitatii de cerumen depinde de mai multi
factori: oscilatii de temperatura, stimulari mecanice si
medicamentoase, traumatisme emotionale, reactii psihice. La unele
persoane cerumenul se acumuleaza in conduct formand un veritabil dop, de
consistenta si culoare variabila.
Dopul nu se formeaza deodata, ci in
timp indelungat, el fiind bine suportat atat timp cat exista un
spatiu intre masa sa si peretele conductului pentru a permite o
auditie normala. Alteori apare scaderea de auz (hipoacuzie de
transmisie), senzatia de plenitudine, zgomote auriculare, autofonie,
vertij, durere. Niciodata nu se scoate dopul de cerumen de catre
persoane neautorizate prin diverse manevre si cu diferite obiecte, care
pot sa-l impinga spre timpan si sa produca leziuni,
sangerari, infectii. Dopul se poate elimina prin spalatura
auriculara cu apa calda la 370C, daca pacientul
nu a prezentat anterior perforatii ale membranei timpanice sau nu are in
prezent un proces supurativ acut.
Dopurile vechi si uscate se
indeparteaza fie prin extragere cu un carlig pentru corp strain,
fie prin spalatura auriculara efectuata dupa
inmuierea acestora. Desi o profilaxie veritabila a dopului de cerumen
nu exista, se poate recomanda evitarea stagnarii apei in urechi
si curatarea intempestiva a conductului auditiv extern.
