HIPERACTIVITATEA - "BOALA SECOLULUI"

1.     Ce este ADHD?

O tulburare neurobiologica ce se caracterizeaza prin deficit de atentie, hiperactivitate si impulsivitate

O tulburare a functiei neurotransmitatorilor, in special privind nivelurile dopaminei si noradrenalinei

Sistemul neurotransmitatorilor pare a fi disfunctional la copiii cu ADHD, care au dificultati in a-si regla nivelul de alerta si constientizare a stimulilor importanti. Disfunctia se datoreaza unor modificari chimice in functionarea neurotransmitatorilor din creier

Copiii cu ADHD au dificultati scolare datorate atat problemelor de sustinere a atentiei intr-o sarcina, cat si datorita dificultatilor de inhibitie, a raspunsurilor comportamentale la stimuli distractori din mediu

Pentru copiii diagnosticati cu ADHD se realizeaza programe de interventie comportamentala care trebuie sa tina cont de particularitatile clasei si sa fie stabilite in colaborare cu un psiholog specializat in interventii cognitiv - comportamentale.

Sugestii pentru:

a)     Cadrele didactice

adaptati mediul clasei (asezarea in banca, apropierea fata de cadrul didactic, orientarea fata de fereastra, colegii) la nevoile specifice acestui copil

adaptati instrumentele si sarcinile de lucru, curriculumul si strategiile de predare la copilul cu ADHD

adaptati sarcinile scolare pentru posibilitatile copiilor cu ADGD

alcatuiti si comunicati clar regulamentul clasei, personalizati pentru copilul cu ADHD

asezati copilul cu ADHD in primele banci

comunicati cu copilul cu ADHD intr-o maniera simpla, clara, concreta si usor de inteles

comunicati in mod eficient asteptarile pe care le aveti privitoare la cerintele scolare (teme, munca individuala)

prezentati sarcinile pe secvente mici de comportament

evitati sa dati mai multe instructiuni in acelasi timp

oferiti modele de actiune atunci cand dati instructiuni

recompensati-i copilului cu ADHD trecerea rapida de la o activitate la alta

realizati tabele de monitorizare pentru a vedea de cate ori si in ce context se repeta comportamentele nedorite

se recomanda inscrierea copilului cu ADHD intr-o clasa cu numar redus de elevi

b)     Parinti

copilul nu trebuie considerat bolnav si nici vinovat pentru neputintele sale si pentru ca este asa "iute si repezit". Parintii trebuie sa stie ca el are o tulburare, o dizabilitate care se va ameliora daca este ajutat si inteles

informati-va cu privire la ADHD

pastrati permanent comunicarea cu gradinita/scoala

aveti multa rabdare cu copilul, dar mai ales actionati in claborare cu membrii familiei si cu ceilalti apropiati (rude, vecini)

creati un mediu familial, ordonat, echilibrat, plin de calbura si afectiune parinteasca

acordati incurajari repetate pentru fiecare progres al copilului, oricat de mic ar fi acest progres

utilizati mesaje clare si scurte de incurajare sau de directionare spre rezolvarea unor sarcini

introduceti in nutritia copilului, adica in alimentatia sa, o gama bogata de alimente necesare cresterii si dezvoltarii normale

nu va temeti de medicamente, dar apelati la ele doar daca este neaparata nevoie si daca sunt recomandate de medicul psihiatru

nu-l etichetati pe copil, nu-l jigniti si nu-l lipsiti de increderea dumneavoastra deoarece acest lucru are consecinte grave asupra starii sanatatii lui mentale si emotionale.

Relevanta abordarii aspectelor legate de tulburarile de atentie si hiperactivitate si a

tulburarilor de conduita (respectiv a manifestarilor de comportament opozant) este legata de influenta acestora asupra performantelor scolare ale copilului sau adolescentului, precum si asupra relatiilor sociale. Etiologia ADHD este legata de factori biologici, intrapsihici si de mediu, suprapunandu-se in parte peste caracteristicile tulburarilor de conduita.

Interventia in tulburarile mentionate se face la nivelul individual, familial sau educational. Eficienta acestor interventii depinde de utilizarea unor metode combinate de catre toti cei care interactioneaza cu copilul si de asigurarea unui mediu sportiv care sa permita invatarea comportamentelor dezirabile si preventia actelor antisociale.

Hiperactivitatea a devenit un fenomen ce se manifesta tot mai des in randul prescolarilor. Multi parinti, interesati de aceasta problema, vin sa ne consulte in privinta dificultatilor pe care le intampina in viata alaturi de copiii lor hiperiactivi.

Acesti copii, in afara starii initiale de agitatie, pot avea temperamente, personalitati diferite, grad de dezvoltare a inteligentei diferit si pot avea sau nu inabilitati specifice la invatatura.

Ce este hiperactivitatea si care sunt manifestarile unei persoane hiperactive?

O persoana hiperactiva este, in general, mai activa, decat media, intr-un mod lipsit de finalitate comparativ cu alte persoane de aceeasi varsta, in situatii obisnuite; la masa, la somn, la activitati.

Hiperactivul pare mereu in miscare, este incapabil sa-si concentreze atentia asupra detaliilor sau poate face erori prin neglijenta in efectuarea temelor, activitatea este adesea dezordonata, efectuata neglijent si fara un plan gandit. Are adesea dificultati in a-si mentine atentia asupra unor sarcini sau activitatii de joc si considera ca este greu sa persiste in efectuarea sarcinilor pana la realizarea lor.

El pare adesea ca si cum ar fi cu mintea in alta parte ori ca si cum nu ar asculta sau nu ar auzi ceea ce li se spune. Pot exista treceri frecvente de la o activitate neterminata la alta . Este incapabil sa-si efectueze temele scolare, sarcinile casnice sau alte indatoriri.

Sarcinile care cer un efort mental sustinut sunt experimentate cu neplacere ori marcate drept aversive (dexgustatoare). Drept urmare, acest individ evita, de regula, ori are o puternica aversiune fata de activitatile care necesita autoexigenta si efort mental sau care necesita capacitati organizatorice ori o concentrare sustinuta, cum ar fi lucrarile scrise sau teme pentru acasa.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Deprinderile de a lucra sunt adesea dezorganizate, iar materialele necesare pentru indeplinirea sarcinilor sunt adesea imprastiate, pierdute sau manuite neglijent si deteriorate. Ei sunt usor de distras de stimuli irelevanti si in mod frecvent intrerup sarcinile in curs de efectuare pentru a se ocupa de zgomote sau evenimente banale, care sunt uzuale si usor de ignorat de catre ceilalti.

Hiperactivii sunt frecvent uituci referitor la activitatile cotidiene. Hiperactivitatea se poate manifesta prin "foit" sau rasucit, prin a nu ramane asezati cand este de dorit sa o faca, prin alergat sau catarat in situatii in care lucru este inadecvat, prin a avea dificultati in a se juca ori in a se angaja cu calm in activitati distractive, prin a parea adesea ca se afla "in continua miscare" ori ca si cum ar fi "impinsi de un motor" sau prin a vorbi excesiv de mult. Ei au dificultati in a ramane asezati, se ridica frecvent in picioare, se rasucesc pe scaun, se joaca cu diverse obiecte, bat din palme, isi penduleaza picioarele in mod excesiv; adesea se ridica de la masa in timp ce mananca sau se ridica in timp ce privesc la televizor ori in timp ce-si fac temele pentru acasa; fac zgomot in timpul unor activitati care trebuie sa se desfasoare in liniste.

Impulsivitatea hiperactivilor poate duce la accidente ( se ciocnesc de obiectele din jur, se lovesc de persoane) si se angajeaza in activitati potential periculoase fara a lua in seama consecintele posibile.

Manifestarile comportamentale apar de regula in multiple contexte incluzand casa, gradinita si situatii sociale. De regula, simptomele se agraveaza in situatii care solicita atentia sau efortul mental sustinut ori sunt lipsite de activitate sau noutate.

Simptomele survin foarte probabil in situatii de grup. Semnele tulburarii pot fi minime sau absente cand persoana primeste frecvent recompense pentru un comportament corespunzator, se afla sub supraveghere stricta, se afla intr-o situatie noua, este angajata in activitati extrem de interesante.

In concluzie un copil hiperactiv isi epuizeaza parintii, acestia avand nevoie de suport si indrumare de la inceputul tratamentului, mai ales ca uneori comportamentul copilului este dificil de strunit. Pentru o educatoare care are in grupa 3-4 copii hiperactivi este un calvar. Cadrele didactice au nevoie de sfaturi despre cum sa se ocupe de acesti copii dar si de un numar redus de copii la clasa maxim 15.

In continuare voi prezenta cateva cai, modalitati de modificare si ameliorare a comportamentului copiilor hiperactivi.

1.     Copiii hiperactivi au nevoie de incurajare constanta; aceasta inseamna ca trebuie sa oferim

copiilor o recompensa ( care poate fi un cuvant de lauda, o bomboana sau pur si simplu aprecierea "bine" sau "corect") dupa fiecare sarcina indeplinita, fie si foarte mica, daca nu li se ofera prompt o forma oarecare de recompensa, copiii isi pierd rapid interesul pentru munca si vor trage concluzia ca nu au lucrat bine. La fel de important este ca lauda sau recompensa sa urmeze cat mai repede posibil, dupa ce copilul a facut bine un lucru pentru ca el sa faca legatura logica intre cele doua elemente si sa stie ca-l recompensam pentru rezultatul corect obtinut la problema rezolvata. Copilul trebuie sa afle si cand nu a facut bine ceva, nu prin cearta sau repros, ci pur si simplu spunandu-i-se. Aceasta il va ajuta pentru mai mult timp pe copilul hiperactiv sa devina mai constient de actiunile sale si il va stimula in autocontrol.

Si, lucru foarte important: copilul hiperactiv are nevoie de o apreciere constanta a performantelor sale pozitive.

2.     Copiii hiperactivi au nevoie de explicatii mai detaliate pentru fiecare element nou de

invatat, pana ce il asimileaza. Lipsa de atentie ii face sa inteleaga exasperat de greu elemente simple din viata curenta, dar daca eforturile noastre persista suficient de mult timp, copilul hiperactiv pana la urma va intelege. Avem in acelasi timp avantajul ca el uita si ne iarta repede, daca din cand in cand ne pierdem rabdarea.

3.     Copiilor hiperactivi au nevoie sa li se repete instructiunile de mai multeori, mai ales cand

sarcina este complexa. Trebuie urmariti atent si sa li se repete ce au de facut pas cu pas, deoarece ei nu lucreaza dupa un plan eleborat.

4.     Cereti copilului lucrari realiste, intr-un moment linistit

5.     Evitati pe cat posibil certurile cu copiii hiperactivi. Trebuie sa aplicati numai reguli pe care

le puteti impune, sustine, repeta si argumenta cu calm. Odata ce ati stabilit in mod ferm ca un lucru trebuie facut sau nu, insistati in ceea ce ati hotarat, pastati-va un comportament constant.

6.     Stimulati orice atitudine (sau talent posibil) al copilului hiperactiv pentru a-I inlesni cat

mai multe succese. Deseori copilul hiperactiv doreste sa realizeze lucruri care ii depasesc posibilitatile ca sa se afirme in afara lumii. Trebuie sa avem grija cu asemenea experiente si sa-l ajutam permanent sa obtina rezultate la nivelul posibilitatilor sale.

7.     Incercati sa evitati pedepsele ca atare, invatandu-l pe copil cauzele si efectele unei actiuni.

8.     Incercati sa-l ajutati sa faca fata modului sau dezorganizat de gandire.

Sunt copiii hiperactivi care tind sa abordeze mai multe activitati fara un plan prealabil, ceea ce duce deseori la reusite slabe si la indispunerea prietenilor si a familiei. O astfel de caracteristica este greu de schimbat, dar exista totusi modalitati prin care parintii pot sa ajute. Prima este aceea de a stabili obiceiuri de rutina, incurajand copilul sa le accepte si sa le repete in minte.

Mai putem ajuta copilul sa-si dea seama atunci cand pare sa aibe o zi mai proasta.

Identificarea acestor zile ii poate aduce copilului senzatia ca luptam alaturi de el impotriva greutatilor pe care le intampina si il vom invata sa se priveasca pe sine cu ochii unei persoane din afara. Odata ce poate face acest lucru, va incepe sa-si considere fiinta si actiunile mai realist si, in sfarsit, sa inceapa sa se schimbe in mod constient.

9.     Nu renuntati niciodata! Afirmatia ar putea sa para o platitudine, dar in experienta noastra

este una dintre cele mai frecvente probleme cu care aproape toti parintii se confrunta intr-un moment sau altul doar prin perseverenta se poate rezolva o problema considerata la inceput indisolubila! Ganditi-va ca pentru copil va fi atat mai greu sa se descurce fara ajutor, daca noi parintii, educatorii am obosi ori na lasam coplesiti de dificultati. Avem cu totii nevoie de calm si incredere.

Descrierea copiilor hiperactivi

a)  Comportament.

Acesti copii sunt "neobositi" si nu pot sta intr-un loc nici pentru o perioada scurta de

timp. Uneori vorbesc mult si au dificultati in amanarea recompensei, isi asuma multe riscuri si, ca atare, sunt mai predispusi spre a face accidente sau a fi victime ale accidentelor.

b) Relatii sociale

Copiii cu ADHD au dificultati in a-si face prieteni si in a respecta regulile sociale. De

asemenea, le este greu sa respecte sentimentele, drepturile si obiectele care apartin celorlalti. Sunt deseori agresivi, dominanti, ceea ce ii face sa fie neagreati printre colegi. Ei nu respecta regulile jocurilor si au dificultati in a-si astepta randul la joc - nu sunt preferati ca parteneri de joc.

c)  Functionarea cognitiva

Celor cu ADHD le este dificil sa se concentreze si au un deficit in ce priveste memoria

de scurta durata. Se constata lipsa abilitatilor de a anticipa consecintele actiunilor. Stilul de invatare si instructia care se bazeaza pe modalitatea senzoriala tactil - kinestezica si, respectiv, pe cea vizuala au eficienta cea mai mare. Deseori ADHD este insotita de tulburari de invatare sau de tulburari de vorbire.

d) Functionarea emotionala

In primul rand, apare lipsa controlului impulsivitatii. Emotiile tind sa fie extrem de

fluctuante - trecand rapid de la o stare de deprimare la una de exaltare si invers. De asemenea, pot fi prietenosi sau foarte ostili. Au o toleranta redusa la frustrare si pot manifesta "crize de nervi". Datorita dificultatilor de relationare sau asocierii tulburarii ADHD cu stari depresive, pot avea o imagine de sine negativa.

e)  Functionare fizica

Toleranta mare la durere combinata cu asumarea unor riscuri extreme pot constitui un

pericol pentru integritatea fizica ( rani datorita loviturilor). De asemenea, persoanele cu ADHD pot fi alergice la diferite alimente.

Atat hiperactivitatea, cat si inatentia au un impact asupra performantelor (intelectuale)

academice si a relatiilor interpersonale. O parte din simptomele ADHD persista si la varsta adulta.

Interventiile in ADHD

–     Tratament medicamentos

In ADHD este recomandata medicatia stimulanta. Pe scurta durata, medicatia stimulanta are efecte pozitive in 70-85% din cazuri. Se pot observa in acest sens ameliorari in ceea ce priveste

simptomele inatentiei, impulsivitate, precum si cresterea performantelor scolare, imbunatatirea relatiilor si atenuarea comportamentelor agresive.

–Metode nemedicamentoase

Cu toate ca medicamentatia psihostimulanta este considerata ca fiind cea mai eficienta in

tratamentul ADHD, este recomandat ca aceasta sa fie insotita si de alte strategii de interventie. Cateva modalitati utilizate sunt:

training-ul pentru parinti

consiliere familiala

invatarea unor abilitati sociale - rezolvarea conflictelor, rezolvarea de probleme, controlul

maniei, insusirea unor abilitati de comunicare

modificari cognitiv - comportamentale

utilizarea unor modalitati eficiente de management al clasei si de organizare a instructiei

Ce pot face parintii si educatoarele pentru copiii cu ADHD?

In primul rand, este indicat sa obtina confirmarea faptului ca este vorba despre o asemenea tulburare.

Trebuie depasite barierele legate de a merge la medicul psihiatru. Copilul nu este "nebun", are doar nevoie de mai mult ajutor.

Urmatorul pas este pregatirea strategiei.

Este mai usor sa faci fata situatiilor dificile legate de educarea copilului cand intelegi natura problemei sale. Aplicarea strategiilor eficiente constau in identificarea pe rand a comportamentelor problematice si punerea in practica a metodelor ce contribuie la modificarea lor.

Comportamentele problematice trebuie definite in termeni care sa permita identificarea frecventei, duratei sau intensitatii. De exemplu, daca spunem ca un copil este "imprastiat", nu stim exact de des este imprastiat, sau mai degraba spunem ca este tot timpul imprastiat. In schimb, daca spunem ca isi arunca hainele la podea cand se schimba, atunci stim exact de cate ori face - de ex. de trei ori: cand se duce la gradinita, cand vine acasa si inainte de a se culca. Ceea ce urmarim este sa reducem frecventa acestui comportament.

La copiii cu ADHD mai mult decat la ceilalti copii, este necesar sa facem distinctie intre discilpina si pedeapsa. Pedeapsa se naste din razbunare si parintele recurge la ea deoarece simte ca nu mai are resurse. Se recomanda disciplinarea insotita de dragoste.

Rareori parintii se gandesc sa il recompenseze pe copil atunci cand acesta face ce se asteapta. Recunoasterea si recompensarea faptelor bune ii transmit copilului mesajul ca sunt importante.

In disciplinarea copilului, regula de dur este consecventa. Atitudinea parintilor trebuie sa fie constanta si sa nu ignore acele comportamente atunci cand se repeta; va profita de inconsecventa dumneavoastra si va va manipula.

In procesul terapeutic, e nevoie sa fie implicati toti cei care relationeaza constant cu copilul: parinti, educatoari, pediatru, psiholog, asistenti. Se impune un acord in privinta principiilor pedagogice si educationale vizate de cele doua medii: scoala si familie. Daca exigenta cadrului didactic nu are echivalent in plan familial, fireste ca nu vor exista progrese.

Ajutati-l pe copil sa se concentreze. Atentia poate fi distrasa foarte usor de sunetele, zgomotele, obiectele din jur. Camera de lucru a copilului trebuie sa fie simpla, zugravita in alb, fara o aglomerare de stimuli vizuali.

In educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii constructive si creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului de viata. O solutie eficace de "ardere "cu folos a energiei este practicarea unui sport, plimbari, alergare in parc sau, pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa, deoarece acestea au ca rezultat cresterea capacitatii de concentrare a atentiei; determina un mai bun control al miscarilor; au efect6 relaxant; ridica nivelul stimei de sine, atat de fragila la acest copil.

Bibliografie - " Sa intelegem, sa ajutam copilul hiperactiv" - dr. Gigel Cantaretu - Centru

de recuperare neuropsihomotorie "Sf. Ecaterina" Bucuresti

- "Tulburarea de atentie si hiperactivitatea la copii" psiholog Mariana Arnautu

psihopedagog Aurelia Edu - kinetoter Irina LungeanuWord Vision Romania

- "Sindrom hiperchinetic - copii hiperchinetici" cons. Psiholog - psihoterapeut

Oana Cioana gradinita nr. 178 Bucuresti sectorul 5

CATEVA SFATURI PENTRU PARINTI:

• Stabiliti alaturi de intreaga familie reguli clare si simple.
• Realizati un program zilnic, de rutina, cu stabilirea unui orar de trezire, timp petrecut la lectii si joaca, pregatirea pentru culcare.
• Atunci cand ii cereti ceva copilului, folositi propozitii scurte, fiti fermi si evitati explicatiile nesfarsite.
• Nu-i cereti mai multe lucruri deodata, formulati intotdeauna numai o cerinta
• Pentru realizarea unei sarcini complexe este utila fragmentarea acesteia in sarcini mai mici.
• Toate persoanele implicate in ingrijirea copilului trebuie sa adopte aceeasi atitudine in fata unui anumit comportament.
• In situatii tensionate, atunci cand copilul devine agitat, este recomandabil sa fie trimis singur intr-un loc linistit (in camera lui) pentru a se calma.
• Stabiliti un tabel cu reguli asezat la vedere.
• Nu incercati sa schimbati mai multe lucruri deodata: alaturi de regulile familiei, stabiliti maxim 2-3 comportamente care se doresc a fi schimbate pentru o saptamana.
• Pentru a sublinia consecintele unui anumit comportament folositi recompense sociala imediata, laudand copilul imediat ce a reusit sa indeplineasca o sarcina.
• Stabiliti un tabel unde acumuleaza puncte care se vor constitui intr-un 'premiu' material la sfarsitul zilei sau saptamanii (jetoane colorate, bile albe / negre, smiley etc.).
• Evitati sa oferiti copilului cadouri zilnice ca recompensa pentru comportamentele dorite.
• Lasati-l pe copil sa participe la stabilirea recompenselor pe care le poate castiga.
• Nu folositi pedeapsa corporala ca pedeapsa ci retragerea recompensei zilnice.
• Nu folositi niciodata dragostea si afectiunea ca recompensa - acestea sunt lucruri de care copilul trebuie sa se bucure indiferent de felul in care se comporta.
• Oferiti-i copilului timp 'de calitate' zilnic, cateva ore in care acesta sa se poata bucura de toata atentia parintilor, impartasind o activitate placuta sau relaxanta.