Fiziologia sistemului nervos

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

SN are 3 functii majore: functia senzitiva; functia motorie si functia de integrare, care include memoria si procesele gandirii.

Alaturi de sistemul endocrin, SN controleaza si regleaza functiile intregului organism. In general, SN controleaza activitatile rapide: contractiile musculare, modificarile rapide ale activitatii viscerelor si chiar rata de secretie a unor glande endocrine. In contrast, SE actioneaza mai lent, regland in principal functiile metabolice ale organismului.

SN este format din:

■ centri nervosi, care receptioneaza, prelucreaza si integreaza informatii senzitivo-senzoriale diverse, in scopul elaborarii unor reactii reflexe sau voluntare prin care organismul se apara si se adapteaza la conditiile variabile impuse de mediul extern sau intern;

■ cai de conducere - ascendente, prin care c.n. sunt informati despre variatiile din mediul intern sau extern si descendente, prin care comenzile pleaca de la centri catre efectori.

Impartirea functionala

Relatia organismului cu mediul inconjurator este realizata de sistemul nervos somatic sau al vietii de relatie format din cai de conducere si centri nervosi care asigura:

- sensibilitatea senzitivo-senzoriala: tactila, termica, dureroasa, proprioceptiva; vazul, auzul, gustul, mirosul;

- activitatea somatica motorie (functionarea muschilor scheletici)

Activitatea vegetativa (functiile vitale vegetative: circulatie, digestie, respiratie, excretie etc.) este coordonata si reglata de sistemul nervos vegetativ.

Atat sistemul nervos somatic, cat si sistemul nervos vegetativ au in componenta lor un segment central (intranevraxial) format din centri nervosi si cai de conducere si un altul periferic (extranevraxial) reprezentat de nervi.

Impartirea dupa localizare:

SN central sau Nevraxul = totalitatea segmentelor nervoase, separate functional, care formeaza sistemul nervos central: maduva, trunchi cerebral, diencefal, cerebel, gg. bazali, emisferele cerebrale.

SN periferic - format dintr-o retea foarte intinsa de fibre, care alcatuiesc nervii. Acestia pot avea origine in creier - nervii cranieni, sau in maduva - nervii spinali. Din punct de vedere functional, nervii pot fi:

- senzitivi sau aferenti - conduc informatiile senzitive culese din periferie la maduva si creier;

- motori sau eferenti - conduc comenzile motorii date de creier sau maduva catre periferie, in special catre muschii scheletici.

Caile aferente extranevraxiale (care vin la nevrax) sunt in majoritatea cazurilor comune sistemului nervos somatic si celui vegetativ. Ele sunt formate din prelungirile dendritice si axonale ale neuronilor senzitivi si senzoriali cu sediul in ganglionii spinali si respectiv, cranieni. Exceptie fac doar fibrele senzitive plecate de la nivelul zonelor reflexogene viscerale.

Caile eferente sunt proprii fiecareia din cele doua componente ale sistemului nervos (somatic sau vegetativ).

Functionand dupa principiul conexiunii inverse si retroactiunii, caile aferente si eferente se influenteaza reciproc prin procese de autoreglare si control de tip feed-back negativ si pozitiv, cu participarea obligatorie a centrilor coordonatori pentru corectarea reactiilor neuro-endocrine si adaptarii permanente a acestora la necesitatile variabile ale organismului.

Centrii SN . Cei somatici sunt situati numai intranevraxial,  in timp ce, centrii vegetativi au sediul atat intranevraxial, cat si extranevraxial, la nivelul ganglionilor paravertebrali, prevertebrali si previscerali.

Cele doua sisteme sunt interconectate la diferite niveluri ale nevraxului, realizand impreuna cu sistemul endocrin reactiile neuro-endocrino-metabolice generale si locale de raspuns la diversele solicitari, urmate de restabilirea si mentinerea homeostaziei, caracteristica starii de sanatate.

Subordonate sistemului nervos, glandele endocrine reprezinta cea de a treia cale eferenta cu rol predominant in reglarea functiilor metabolice ale organismului, dar interventia lor este lenta, prelungind in timp efectele reglarii nervoase initiale.

Integrarea organismului in mediul sau de viata se realizeaza datorita:

- traducerii variatiilor energetice inconjuratoare in senzatii specifice, prin intermediul "sistemelor aferente' sau al ,,sistemelor senzitivo-senzoriale';

- capacitatii de a elabora si realiza reactii de raspuns adecvat solicitarilor din mediul inconjurator, prin "sisteme eferente' sau "sisteme motorii';

Prin aceasta organizare, SN realizeaza preluarea, transmiterea si integrarea informatiilor senzitivo-senzoriale si elaborarea reactiilor adaptative reflexe si voluntare (comportamentale, ideative si psiho-emotionale).

Sistemele senzitivo-senzoriale.

In mare parte activitatea SN este rezultatul culegerii de informatii senzoriale care provine de la receptorii senzitivo-senzoriali: tactili, termici, durerosi, vizuali, auditivi, gustativi, olfactivi, proprioreceptori etc.

Interactiunea receptori - stimuli poate induce reactii imediate sau informatia lor poate fi stocata la nivelul creierului timp de minute, saptamani sau ani, contribuind astfel la elaborarea unor reactii ulterioare.

De la nivelul receptorilor, informatia abordeaza sistemul nervos central, antrenand in activitate maduva spinarii, trunchiul cerebral, cerebelul, talamusul si ariile senzitivo-senzoriale corticale

Dintre informatiile senzitivo-senzoriale ajunse la scoarta cerebrala, numai o mica parte serveste la initierea raspunsului reflex sau voluntar imediat. Majoritatea lor este stocata si prelucrata in vederea realizarii unor activitati motorii sau ideative ulterioare.

Sistemele motorii sau efectoare

SNC are ca principal rol controlul diverselor activitati ale organismului (contractia muschilor scheletici, a muschilor netezi din structura organelor interne, secretia glandelor exo- si endocrine). Aceste activitati poarta numele generic de functii motorii ale sistemulul nervos, iar muschii si glandele respective sunt denumite efectori,  deoarece realizeaza activitati comandate de semnalele nervoase Componentele SN care asigura controlul contractiei musculaturii scheletice formeaza ,,sistemul motor somatic'. Un sistem asemanator, care controleaza activitatea muschilor netezi si a glandelor exo- si endocrine, care lucreaza in paralel cu sistemul motor somatic reprezinta "sistemul motor vegetativ'.

SNC participa la realizarea motricitatii organismului, prin intermediul unor structuri care cuprind: arii corticale, nucleii bazali, cerebelul, trunchiul cerebral si maduva spinarii. Fiecare etaj intervine specific in controlul motricitatii organismului. De exemplu, regiunile inferioare (maduva, trunchiul cerebral) realizeaza in special raspunsuri reflexe instantanee, automate la stimulii senzitivo-senzoriali,  structurile superioare participa la elaborarea unor miscari voluntare, precise, controlate prin procesele de gandire de la nivelul emisferelor cerebrale.

Activitatea SN poate fi comparata  cu functionarea unui computer ale carui circuite de intrare sunt comparabile cu sistemele senzoriale, iar circuitele de iesire cu sistemele motorii. Intre cele 2 circuite se gasesc mecanisme care efectueaza diferite tipuri de calcule, intr-o succesiune si cu o rapiditate determinate de unitatea de programare.