Evolutia intoxicatiilor, intoxicatii cu plante toxice ce contin alcaloizi

Evolutia intoxicatiilor

Dupa durata evolutiei, intoxicatiile se impart in intoxicatii: -supraacute si acute;

-subacute;

-cronice.

Intoxicatiile supraacute si acute sunt fulgeratoare si letale. Toxicul actioneaza o singura data, dar intens producand manifestari dramatice, rar fiind timp pentru a interveni.

In intoxicatiile cronice, contactul cu toxicul se face un timp mai lung si in mod treptat, iar evolutia procesului patologic dureaza luni sau chiar ani.

In intoxicatiile subacute, contactul toxicului cu organsimul se face o singura data, dar din cauza absorbtiei lente sau a eliminarii greoaie se indudce o evolutie mai indelungata a procesului patologic.

Intoxicatii cu plante toxice ce contin alcaloizi

Atropa belladona matraguna

Denumiri populare: cireasa lupului, doamna codrului, iarba codrului, matraciune, nadragula.

Este planta ierbacee, perena ce creste in padurile umbroase, pe malurile apelor. Toata planta raspandeste un miros slab, neplacut, iar fructele au un gust dulceag cand sunt mai crude, apoi cand se coc devin amare, neplacute.

Este considerata una dintre cele mai toxice plante.

Carl Rinne i-a dat acesteia denumirea dupa Atropos (a fost una dintre cele trei ursitoare, cea care taie firul vietii).

Complexul toxic al plantei este format din 24 alcaloizi:

●            hiosciamina (izomerul levogir al atropinei);

●            scopolamina (“serul adevarului”);

●            beladonina

●            hioscina

Alcaloidul principal este hiosciamina (in proportie de 98% din totalul alcaloizilor) ce este un ester al acidului tropic cu atropina, deci este un aminoalcool. Prin modificarea compozitiei structurale in urma uscarii plantei, hiosciamina trece in izomerul ei, atropina. Nici o forma de conservare un distruge toxicul din planta, ci se ajunge la o diminuare relativa prin pastrare timp indelungat.

Toate partile plantei sunt toxice, dar cea mai toxica este radacina, apoi frunzele.

Fructele se confunda cu fructele de afine, ciresele sau visinele.sensibilitate la aceste toxice prezinta toate speciile de animale.

La cal intoxicatia se declanseaza la aproximativ 120-180 g frunze uscate sau 60-90 g radacina la bovine.

La caprine este suficient consumul a 170 g radacina pentru a declansa simptomele clinice specifice intoxicatiei.

Modul de actiune:

Toxicul actioneaza ca excitant al sistemului nervos blocand in acelasi timp receptorii parasimpatici ceea ce determina paralizia pneumogastricului, ceea ce se numeste proprietate anticolinergica, acest fapt explicand midriaza (semn caracteristic clinic pentru plantele ce contin alcaloizi).

Simptome:

La cal, primul semn apare la 3 ore, maxim 5 ore de la ingerarea plantei si este reprezentat de anorexie (refuzul hranei), apoi uscarea mucoaselor (in special, cea conjunctivala). Se instaleaza midriaza la maxim (disparitia completa a irisului) cu lipsa acomodarii ochiului.

Se constata convulsii, colici, cresterea pulsului si respiratiei, absenta peristaltismului intestinal, constipatie cu eliminarea de mici crotine uscate, exoftalmie si dureri intraglobulare ale ochiului. Aceste semne clinice cu timpul pot disparea sau se instaleaza depresia generala cu pareze, paralizii, sindrom de imobilitate din care cu greu animalul isi mai poate reveni. Moartea se instituie datorita paraliziei centrului bulbar respirator.

Bovine: se intalnesc aceleasi simptome ca la cal, dar evolutia este mai rapida. In plus, se constata aparitia timpanismului pronuntat si a acceselor rabiforme (diagnostic diferential fata de rabie).

Ovine si caprine: se constata doar midriaza.

Pasari: intoxicatia se produce ca urmare a ingestiei de fructe (bace) si predomina semnele nervoase d.p.d..v. clinic.

Diagnosticul: se precizeaza cu usurinta, cunoscand flora pasunii (anamneza) si semnele clinice caracteristice.

Prognosticul: rezervat (pentru ca se poate produce si vindecarea spontana) sau grav (se poate solda cu moartea animalului).

Tratamentul: -indepartarea furajului in cauza;

-evacuarea continutului gastric cu ajutorul vomitivelor la speciile care pot vomita (porc, carnivore);

-spalaturi gastrice;

-purgative, clisma;

-tratamentul simptomatic al semnelor nervoase prin administrarea de antagonisti ai atropinei (pilocarpina, arecolina, ezerina).

Datura stramonium laur, ciumafaie

Denumiri populare: ciuma fetei, marul porcului, bolandarita.

Face parte din familia: Solanaceae. Este o planta ierbacee ce creste pe locuri necultivate in intreaga tara, cu miros si gust neplacute.toate partile plantei sunt bogate in alcaloizi in stare verde sau uscata/ insilozata.

Complexul toxic al plantei este reprezentat in principal de alcaloizi:

●      hiosciamina (produsa de planta adulta);

●      hioscina (sintetizata de planta tanara);

●      atropina

●      scopolamina

Cea mai mare cantitate de principii toxice este depozitata in seminte, iar plantele tinere sunt de 2 ori mai toxice decat plantele mature.

Intoxicatia apare mai frecvent la cai si rumegatoare in timpul furajarii la grajd cu fan sau nutret insilozat.

Capra este rezistenta, consumand cu placere fructul uscat, dar laptele provenit de la aceasta este foarte toxic.

Simptome:

Cabaline: -midriaza (greutate in acomodare vizuala) ceea dce determina mersul fricos;

-agitatie, tresarind la orice zgomot sau la atingerea vreunui obiect;

-stare de somnolenta;

-tremuraturi musculare;

-coprostaza;

-uscarea mucoasei bucale;

-puls accelerat (200/min.) insotit de aritmie cardiaca.

Rumegatoare -se constata aceleasi semne ca la cabaline;

-in plus, timpanism, convulsii, paralizie.

Diagnosticul -planta poate fi recunoscuta usor in masa de nutret verde sau uscat;

-in cazul prezentei semintelor in gazuri se recomanda si determinarea chimica a alcaloizilor.

Tratamentul: -indepartarea furajului suspect din hrana;

-imbunatatirea activitatii cardiace prin administrarea de glucoza, cafeina, alcool solutie 20-40%, camfor;

-restabilirea motilitatii gastro-intestinale;

-administrarea de pilocarpina, ezerina, arecolina;

-evacuarea gazelor si continutului intestinal;

-la rumegatoare se recomanda punctia rumenala cu introducerea prin sonda de solutie de tanin 5%;

-purgative;

-clisme;

-combaterea starii convulsive.

Hyoscinus albus maselarita

Hyoscinus niger

Denumiri populare: nebunarita, porcarita, sunatoare (denumire gresita).

Face parte din familia: solanaceae.

Sunt plante ierbacee ce cresc peste tot fiind toxica atat verde,cat si in fan, siloz, seminte.

Principii toxice:

●         hiosciamina (produsa de planta adulta);

●         hioscina (produsa de planta tanara) este cea mai toxica;

●         scopolamina

●         atropina

Modul de actiune: actioneaza asupra sistemului nervos central, la om doza toxica fiind de 2 mg/individ.

Prezinta un gust amar si miros neplacut, fapt pentru care animalele o ocolesc pe pasune.

Intoxicatia apare cand planta se administreaza sub forma de iarba verde cosita sau tocata, fan, furaj insilozat, seminte in gazuri de cereale si apare mai frecvent la tineretul animalelor cand instinctul de aparare este in formare, la animalele carentate, cu apetit pervertit.

Simptome:

Cabaline: -midriaza rapida (in cateva minute de la consum);

-contractia muschilor masticatori si cervicali, datorita actiunii hioscinei asupra centrilor nervosi motori;

-sialoree (surpriza neexplicata stiintific);

-dispnee cu raluri;

-hipersecretie bronsica;

-disfagie;

-convulsii puternice, urmate de paralizie generala. Toate aceste semne pot disparea in cateva ore, cu exceptia midriazei sau survine moartea in 2-6 ore de la ingerare.

Rumegatoare: -balonarea prestomacelor (timpanism);

-sialoree;

-diaree;

-respiratie convulsiva cu raluri;

-paralizie generala.

Porc, caine si pisica: -vomitare;

-halucinatii (cauta obiecte imaginare);

-midriaza.

Tratamentul: -simptomatic;

-asemanator cu cel instituit in cazul intoxicatiei cu laur;

-combaterea diareei si sialoreei.

Veratrum album stirigoaia

Veratrum nigrum

Denumiri populare: steregoaia, strigoaia.

Document online: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Document online: Zaharul - de ce este zaharul rafinat cancerigen? produsele zaharoase

Fac parte din familia: liliaceae.

Sunt plante ierbacee, cu tulpina robusta si frunze paroase pe dos, ce cresc pe terenuri umede, fanete si pasuni, mai ales la munte. Veratrum nigrum are frunzele lipsite de peri ventrali.

Complexul toxic al plantei contine alcalozi ce se grupeaza in 3 grupe:

●            Alcaloizi esteri: -proveratrina A;

-proveratrina B;

-germerina, compusi foarte toxici.

●            Glicoalcaloizi: -pseudojervina;

●            Alcamine -rubijervina;

-jervina.

Aceste plante nu contin veratrina (alcaloid).

Alcaloizii se gasesc in toate partile plantei si de 2 ori mai mult in rizomi. Cei mai toxici sunt lastarii tineri.

Prin uscare isi pastreaza toxicitatea.

Doza toxica: -la rumegatoare este de 100-200 g/animal radacina;

-la caine, de 0.6 g/animal radacina;

-la cal, de 1 g/kg corp radacina.

Toxicul trece cu usurinta prin pielea iritata.

Doza toxica per os in urma consumului de lastari este de 50-80 g ovine si de 400 g la bovine.

In mod normal animalele un consuma aceste plante pentru ca prezinta un gust iute-arzator. Sunt regiuni intinse unde planta un pare a fi toxica, fiind consumata cu placere de catre animale, dar devine toxica in anumite conditii pedoclimatice (Oltenia).

Porcii se pot intoxica cu rizomi in urma ramatului, fiindu-le necesare cantitati foarte mici de rizomi pentru a induce intoxicatia.

Tineretul, dar mai ales bobocii de rata si gasca se pot intoxica mai des primavara cand consuma lastarii tineri.

Modul de actiune: -iritant puternic al pielii si mucoaselor aparente;

-initial, excitant al SNC, ca apoi sa fie anesteziant.

Simptome:

Cal: -la inceput, stare de neliniste;

-excitatie nervoasa;

-midriaza;

-hiperestezie;

-tremuraturi localizate, apoi generalizate;

-in cazurile  mai grave, sialoree;

-colici;

-diaree;

-poliurie;

-miscari dezordonate atat in mers cat si in stationare;

-mucoase anemiate;

-transpiratii abundente. Moartea survine datorita incetarii functionarii centrilor nervosi bulbari respiratori la circa 24 ore de la consum.

Rumegatoare -tulburari digestive;

-sialoree;

-agitatie;

-diaree (sangvinolenta);

-eructatii;

-gemete si scrasniri din dinti;

-colica.

Porci, carnivore: -in general, aceleasi simptome ca si la celelalte specii;

-in plus se constata vomitari.

Tratamentul: -combaterea tulburarilor digestive prin administrarea de tanin, mucilagii, grasimi emulsionante (undelemn, untura);

-combaterea tulburarilor nervoase prin administrarea de calmante sau excitante (in hipoestezii);

-imbunatatirea activitatii cardiace prin administrarea de cardiotonice sau cardioexcitante;

-excitarea centrului nervos respirator prin efectuarea respiratiei artificiale;

-frictiuni, impaturiri.

Conium maculatum cucuta

Denumiri populare: bricinis, dudae.

Cucuta este o planta ierbacee care creste in regiunile de ses si del si care se poate confunda cu patrunjelul sau anasaonul.

Planta verde sau uscata are un miros respingator, gretos.

Toxicitatea cucutei este cunoscuta inca din antichitate (Socrate) cand extractele de cucuta se administrau condamnatilor la moarte.

Despre ea a scris si Shakespeare (tatal lui Hamlet a fost omorat cu cucuta picurata in urechi).

Principii toxice:

●            coniina este un alcaloid uleios, cu miros particular; ea mai poarta denumirea de cicutoxina, denumire folosita pentru principiul toxic continut de Cicuta virosa (cucuta de apa). Coniina se gaseste in proportie de 0.05% in radacina si tulpina, 0.2% in frunze, 0.3% in flori si de 3.5% in seminte.

●            conicina

●            conhidrina

●            coniceina

●            N-metil-coniina

Modul de actiune: -coniina actioneaza ca inhibitor al sistemului nervos, producand paralizia terminatiilor nervilor motori, cu pastrarea functiilor creierului. Actiunea sa este asemanatoare cu cea a curarei (actiune curarizanta). Moartea apare prin asfixie in urma paraliziei ganglionilor neurovegetativi sau in urma paraliziei musculaturii, in special, a celei respiratorii.

-actiune hemolizanta;

-actiune iritanta asupra mucoasei digestive si asupra pielii.

Planta este toxica atat in stare verde, cat si sub orice forma de conservare sau prelucrare.

Simptome:

Cal: -simptomele apar dupa circa 20-30 minute de la consumul plantei;

-evolueaza 5-6 ore, dupa care se constata fie vindecarea spontana, fie moartea animalului;

-hipersalivatie;

-midriaza;

-cascaturi frecvente ce denota o insuficienta irigare si oxigenare a sistemului nervos;

-tremuraturi generalizate;

-contractii ale muschilor fetei si gatului;

-incoordonari in mers;

-transpiratii abundente;

-bradipnee cu tentinta spre apnee;

-convulsii tonico-clonice;

-moartea se datoreaza asfixiei.

Rumegatoare -se constata aceleasi simptome ca si la cal;

-timpanism;

-contractii musculare generalizate (animalul are aspect intepenit);

-moartea se produce fulgerator.

Pasari: -miscarile sunt mult reduse, ele parand moarte.

Leziuni: -balonamentul cadavrului;

-gastroenterita congestiva sau hemoragica; -hemoragii subendocardice;

-histopatologic: la nivelul SNC se observa cresterea in volum a neuronilor.

Diagnosticul: se pune pe baza examenului botanic al pasunii sau al furajului si se coreleaza cu evolutia de scurta durata a intoxicatiei. De asemenea, se vor corela cu simptomatologia si cu mirosul particular al aerului expirat si al continutului digestiv care este asemanator mirosului urinei de soarece.

Tratamentul: -indepartarea furajului suspect;

-evacuarea continutului digestiv prin lavaj, administrarea de purgative sau substante adsorbante (carbune medicinal);

-se vor administra substante care precipita alcaloizii: tanin, solutii iodurate, KMnO₄;

-se administreaza cardioexcitante si tonice generale: cafeina, stricnina, alcool camforat;

-se mai poate administra per os carbonat de amoniu, 60 g/4-5 litri apa la animalele mari.

Colchicum autumnale brandusa de toamna

Denumiri populare: ceapa ciorii, brandusa mortilor, balura, ruscea de poiana.

Este o planta mica, ierbacee care creste in regiunile de deal si de munte.

Caracteristici: -florile roz-violet apar toamna (septembrie-octombrie);

-fructul si frunzele apar primavara.

Este una dintre cele mai toxice plante din Romania.

Principii toxice:

●            colchicina are gust foarte amar si se gaseste in special in bulbi si seminte; extractul cu continut de colchicina s-a folosit inca din secolul V pentru tratarea crizelor de guta, cu rol antiinflamator, dar fara a avea rol in metabolismul acidului uric;

●            acid malic

●            colchiceina, ia nastere in timpul uscarii plantelor.

Modul de actiune:

Colchicina: -are actiune excitanta asupra musculaturii digestive si produce insuficienta circulatorie periferica, cardiogena sau prin coagulare intravasculara diseminata (CID);

-tulbura metabolismul apei;

-produce aplazie medulara;

-provoaca neuropatie periferica;

-produce alopecie temporara sau constanta si pigmentarea pielii;

-prezinta actiune iritativa asupra pielii;

-determina paralizia terminatiilor neuro-senzitive;

-este un puternic toxic capilar provocand tulburari functionale si leziuni in toate organele;

-este factor de dezechilibru in procesul de mitoza oprind diviziunea celulara in timpul formarii fusului mitotic;

-produce degenerescenta picnotica a nucleilor.

Doza letala de colchicina este de 1 mg/kg la o doza de 0.25 mg/kg avand efect purgativ.

Cele mai sensibile sunt bovinele, ovinele si caprinele si apoi porcinele si cabalinele.

Simptome:

Se intalnesc 4 categorii de simptome:

o      digestive

o      urinare

o      respiratorii

o      nervoase

Simptomele digestive -hipersalivatie datorita paraliziei faringelui (nu mai este deglutita saliva);

-disfagie;

-colici;

-diaree rebela cu fecale negre-verzui sau sangvinolente;

-timpanism la rumegatoare.

Simptome urinare: -poliurie;

-hematurie.

Simptome respiratorii: -initial, tahipnee, apoi bradipnee;

-miscari respiratorii sacadate.

Simptome nervoase: -abatere, prostratie;

-hipoestezie;

-diminuarea reflexelor;

-vaccilari pe trenul posterior, simptome ce atesta starea depresiva.

Moartea se produce prin paralizia centrului nervos respirator bulbar. In cazul in care animalul rezista se poate spune ca merge spre vindecare abia la 2 saptamani dupa consumul plantei deoarece alcaloidul are proprietatea de a se absorbi si elimina lent si de a se acumula in cazul ingerarii zilnice de cantitati mici, timp indelungat.

Leziuni: -gastroenterita hemoragica sau ulcerativa, mai ales in partea terminala a intestinului gros;

-leziuni renale datorita iritatiei.

Diagnosticul: -pe baza examenului botanic al furajului sau pasunii si a semnelor clinice;

-evidentierea colchicinei in continutul digestiv, sange, lapte.

Tratamentul: -este asemanator cu cel instituit in cazul altor intoxicatii cu plante ce contin alcaloizi;

-indepartarea furajului;

-evacuarea continutului digestiv;

-administrarea de adsorbante si tanin;

-rehidratare;

-nu se recomanda administrarea purgativelor.

Aconitum spp. omagul

Aconitum tauricum

Aconitum paniculatum

Aconitum vulparia

Denumiri populare: marul lupului, iarba rea, iarba bubii.

Planta creste pe pasuni, fanete, in locuri umbroase si umede, mai ales la deal si la munte.

Principii toxice:

●    aconitina

●    acoina

●    benzoilaconina

●    napelina

●    neopelina

●    acidul aconitic

●    aconitaza (enzima).

Planta prezinta cea mai mare toxicitate in timpul infloririi.

Modul de actiune: -actiune iritativa locala;

-produce paralizia fulgeratoare a sistemului nervos si paralizia centrilor nervosi bulbari, respiratori si cardiaci. Doza letala la caine este de 5 g radacina, iar la cal de 300-400 g radacina.

Simptome:

Cabaline: -semnele apar la 2-3 ore de la consumul plantei;

-salivatie si scrasniri din dinti;      

-contractii pe grupe musculare;

-convulsii;

-paliditatea mucoaselor aparente;

-poliurie;

-in final, depresie nervoasa si paralizie.

Taurine: -semnele apar brusc;

-gemete;

-imposibilitatea parasirii decubitului;

-midriaza;

-poliurie.

Ovine -privire infricosata si fixa;

-behait continuu si jalnic;

-mers greoi si teapan.

Moartea se produce dupa cateva ore de evolutie.

Diagnosticul: -examenul botanic al furajului;

-diagnostic diferential fata de intoxicatia cu Taxus baccata, Sorghum spp., Glyceria aquatica, Atropa belladona, stricnina.

Tratamentul: -simptomatic;

-indepartarea furajului;

-evacuarea continutului digestiv;

administrarea de substante adsorbante (carbune), mucilagii, tanin, cloralhidrat si analeptice cardio-respiratorii.

Equisetum spp. coada calului

Equisetum arvense

Equisetum palustre

Denumiri populare: coada manzului, barba ursului, bradisor, bodara, iarba de cositor, etc.

Aceste plante cresc in locuri umede, langa mlastini, pe terenuri nisipoase, in paduri umbroase, la ses, deal si munte.

Poate fi toxica atat in stare verde, cat si uscata.

Principii toxice:

●    equisetina (palustrina);

●    acidul aconitic

●    acidul salicilic

●    tiaminaza (antivitamina B).

Cea mai mare sensibilitate o prezinta cabalinele, taurinele si porcinele. Mai rezistente sunt ovinele si caprinele.

Simptome:

Cabaline: -simptomele apar dupa cateva zile sau chiar luni in cazul in care in fan a existat un procent scazut de Equisetum;

-primele semne sunt reprezentate de dezechilibrul senzorial, animalul tresarind la cele mai mici zgomote sau atingere si devin retive;

-in cazul in care animalul este in statiune, nu se poate observa nici un semn de boala, dar in timpul mersului se observa pasi mici si nesiguri, mers intepenit, marirea bazei de sustinere prin indepartarea membrelor;

-animalul prefera statiune si evita decubitul deoarece prezinta dureri mari in momentul realizarii flexiei;

-uneori, se observa manifestari rabiforme;

-in cazul in care animalul este intors brusc, cade pe trenul posterior ramanand in pozitia cainelui sezand;

-dupa cateva zile de evolutie apare paralizia trenului posterior, diaree, icter, hemoglobinurie (cu urina de culoare cafenie) si midriaza;

-in final, se instaleaza o stare de depresie intrerupta de 1-2 crize convulsive, dupa care survine imediat moartea.

Rumegatoare: -semnele intalnite la cabaline;

-diaree de culoare negricioasa;

-hematurie;

-vaccilari pe trenul posterior cu durata lunga de timp;

-ingreunarea prehensiunii, masticatiei, deglutitiei.

Diagnosticul: -examenul botanic al furajului sau pasunii coroborat cu semnele clinice;

-diagnostic diferential fata de encefalite si encefalomielita infectioasa.

Tratamentul: -simptomatic;

-evacuarea tubului digestiv;

-alcalinizarea prin administrarea de solutii bicarbonatate;

-administrarea de calmante sau excitante in functie de faza de evolutie;

-la cal se recomanda administrarea de drojdie de bere (supliment de complex B).

Lupinus spp. lupinul

Lupinus lutheus – lupinul galben

Lupinus albus – lupinul alb

Lupinus angustipholius – lupinul albastru

Lupinus polyphylus – lupinul negru

Lupinus varius – lupinul furajer

Lupinus perenis – lupinul furajer

Denumiri populare: nibrala, cafeluta.

Se cultiva ca planta furajera, textila, melifera, decorativa sau se foloseste ca ingrasamant vegetal, verde pentru solurile nisipoase, acide si pentru solurile expuse eroziunii.

Intoxicatia cu lupin se mai numeste lupinoza sau lupinism si se poate produce atat la pasune cat si in grajd prin consumul de fan cu lupin sau de seminte intregi sau uruite.

Principii toxice:

●               lupina (lupinotoxina);

●               sparteina (lupinidina);

●               lupanina

●               hidroxilupanina

Aceste principii toxice se gasesc in toate partile plantei, inainte de inflorire in concentratii mai crescute si apoi in pastai si in seminte.

Toxicitatea plantei este crescuta atunci este infestata cu paraziti vegetali, in special, miceti (Phomopsys leptostromiformis produce o micotoxina – lupinoza micotoxica) care se dezvolta pe plantele verde sau uscata.

Modul de actiune: -iritante ale mucoaselor tubului digestiv avand drept consecinta aparitia tulburarilor de tip gastroenterita;

-sunt toxice hepatice producand leziuni degenerative si necrotice la nivelul hepatocitelor si la nivelul epiteliului canalelor biliare inducand icterul toxic de staza (icter franc) ce este considerat ca simptom principal si se exteriorizeaza prin semnele clinice ale fotodermatozei. De la ficat, toxinele sunt duse spre cord pe care il accelereaza la inceput, pentru ca apoi sa se instaleze semnle insuficientei cardiace.

-tot prin intermediul circulatiei sangvine, principiile toxiceactioneaza asupra sistemului nervos, initial ca excitanti corticali si apoi ca deprimanti ai centrilor nervosi medulari.

La eliminare irita epiteliul renal, iar daca se elimina prin lapte ii imprima acestuia un gust amarui.

Simptome:

Cabaline: -tulburari generale;

-tulburari muco-cutanate;

-tulburari nervoase;

-sindrom hepatoencefalic tradus prin: conjunctiva rosie-portocalie, dermatita exsudativa sau gangrenoasa a pielii depigmentate, jetaj seros si de culoare portocalie, edeme subcutanate la nivelul botului si membrelor, excitatie nervoasa urmata de depresie cu mers intepenit, dezordonat.

Ovine: -lupinoza acuta;

-lupinoza cronica;

-cel mai frecvent se intlaneste forma acuta cu semne nervoase, digestive, respiratorii, etc;

-semne nervoase (excitatie corticala): depresiune nervoasa, lateropulsii si retropulsii, oile raman in urma tumei, oboseala la efort;

-semne digestive: fecale dure, coafate, cu mucus portocaliu, diaree sangvinolenta (in final);

-semne respiratorii: jetaj sero-sangvinolent;

-pleoapele, buzele si urechile sunt tumefiate si edematiate;

-gestantele avorteaza;

-moartea survine prin asfixie in urma paraliziei centrilor nervosi medulari si bulbari. In fazele mai avansate ale bolii se constata adevarate manii.

-oile sunt astenice si prezinta cascaturi frecvente;

Bovine: -pot deveni agresive, cu un comportament asemanator cu cel din rabie, dar fara faza paralitica;

-efectul puternic iritant asupra mucoasei tubului digestiv este sugerat de diareea cu tenesme si prolapsul rectal.

Toate aceste semne corespund sindromului hepatoencefalic si insuficientei cardiace.

Leziuni: -degenerescenta grasa hepatica;

-atrofie galbena hepatica;

-ciroza hepatica insotita de ascita;

-edemul peretilor prestomacelor (in special, al foiosului), stomacului si intestinului;

-edem pulmonar.

Diagnosticul: -pe baza semnelor clinice si anatomopatologice coroborate cu analiza furajului;

-examene paraclinice: biopsie hepatica (megalocitoza, necroze ale celulelor hepatice, fibroza si incluzii globulare in celulele hepatice).

Tratamentul: -simptomatic (pentru sindromul hepatoencefalic);

-combaterea starii de excitatie sau depresie;

-medicatie eutrofica (complex B, vitamina C, A, PP);

-alimentatie laxativa si acida.

Nicotiana tabacum tutunul de cultura

Nicotiana silvestrum – tutunul ornamental

Nicotiana rustica – mahoarca

Denumiri populare: duhanita, tutun tiganesc.

Este una din plantele cele mai toxice care contin alcaloizi.

Face parte din familia: solanaceae.

Principii toxice:

●         nicotina (este de 16 ori mai toxica decat coniina si egala in toxicitate cu HCN);

●         neonicotina (anabazina);

●         acid oxalic

●         nicotiamina (asemanatoare cu camforul).

Modul de actiune: -actioneaza asupra sistemului nervos ca inhibitor ganglionar si excitant al SNC;

-secundar are efect vasoconstrictor;

-reduce oxihemoglobina;

-actiune iritanta asupra mucoasei digestive si a cailor urinare.

Doza toxica este de 300 g – 1.2 kg/animal la bovine, iar la capre si ovine de 100-300 g/animal.

Doza letala la om o reprezinta ingerarea continutului a 8 tigari.

Modalitati de aparitie a intoxicatiilor: -ingerarea plantei in amestec cu alte plante (deoarece ca atare un il consuma);

-consumul de catre animalele infometate a frunzelor verzi puse la uscat;

-tutunul insirat la uscat bagat in adapost;

-consecinta a tratamentelor antiparazitare cu lesie de tutun.

Simptome: -semne nervoase;

-semne cardiace;

-semne digestive;

-semne renale;

-convulsii tetaniforme cu pauze scurte;

-dispnee;

-puls accelerat si aritmii;

-edem pulmonar;

-colaps periferic;

-midriaza;

-poliurie;

-tremuraturi musculare;

-ptialism;

-timpanism.

Diagnosticul: -pe baza mirosului de tutun al continutului digestiv;

-se face o determinare toxicologica in laborator prin proba lui Stas.

Tratamentul: -indepartarea toxicului prin provocarea vomei, administrarea de purgative sau prin efectuarea de spalaturi gastrice sau ale suprafetei corporale;

-tratarea convulsiilor prin administrarea de fenobarbital sodic, i.v.;

-antidoturi: tanin si cafeina.

Senecio jacobea rugina de balta

Senecio vulgaris – cruciulita

Senecio crucifolius – batatorinca

Senecio vernalis – spalacioasa

Sunt plante care cresc peste tot ce fac parte din genul: senecio.

Ele determina entitati ce poarta denumiri diferite: -boala de Zdar;

-boala de Winton;

-boala de Monteno;

-boala de Pictan.

Principii toxice: contin peste 65 alcaloizi.

●      jacobina (senecionina);

●      jacodina

●      jaconina

Modul de actiune: -prezinta proprietati hepatotoxice si cumulative;

-actioneaza asupra tuturor organelor determinand leziuni ireversibile pana la moartea celulelor care sunt inlocuite cu tesut fibros;

-la om consumul de paine din seminte de grau si seminte de Senecio provoaca cancer hepatic sau ciroza.

Simptome: -tulburari de perceptie cu pierderea cunostiintei;

-mers nesigur si tendinta de a impinge cu capul obiectele;

-semnele clinice specifice sindromului hepatoencefalic (v. lupinul).

Taxus baccata tisa

Este un arbust intalnit in regiunile muntoase, dar si ca planta ornamentala, ce creste foarte incet si are viata lunga.

Toxicitatea ei este cunoscuta inca din antichitate fiind folosita pentru confectionarea sagetilor otravite.

Principii toxice:

●               taxina (alcaloid asemanator morfinei, anestezic si narcotic);

●               taxicatina (glicozid, ce actioneaza asupra cordului).

Ambele fac ca actiunea toxica a plantei sa fie fulgeraroare producand blocarea centrilor nervosi respiratori, circulatori bulbari.

Intoxicatia apare ca urmare a consumului de frunze indeosebi in sezonul rece, fiind consumata fara ezitare de catre cabaline.

Doza toxica: -cal 2 g/animal;

-bovine 10 g/animal;

-magar 1.6 g/animal;

-capra 12 g/animal;

-caine 8 g/animal. Rumegatoarele sunt mai rezistente datorita volumului mare al prestomacelor (are loc diluarea toxicului).

Simptome: -simptomatologie brutala cu aspect stricnizant, animalul putand muri in timpul consumului;

-la doze mici se constata excitatie cu convulsii si spasme, apoi depresie nervoasa (efect de narcotizare).

Diagnosticul: -pe baza evolutiei si mortii fulgeratoare si a prezentei frunzelor in stomac.

Tratamentul: -se instituie daca este timp, cum este cazul intoxicatiilor subacute;

-analeptice cardiace si respiratorii.