Drogurile cu glucide

DROGURILE CU GLUCIDE

Glucidele sunt substante cunoscute si sub numele de hidrati de C si corespund formulei C_n(H₂O), in care elementele H si O corespund stoichiometric apei.

Numele de glucide este impropriu, astazi prin glucide se inteleg subst.cu structura chimica de tipul glucozei chiar daca contin si alte functiuni cum ar fi cea carboxilica si cea hidroxilica.

Raspandire -in tot regnul vegetal si animal, dar sunt mai bine reprezentate in regnul vegetal. In majoritatea plantelor superioare glucidele reprez.peste 50% din subst.lor uscata. In plante glucidele sunt fie subst.plastice, fie subst.de rezerva, fie produsi de metabolism intermediari. In plante, ele sunt raspandite in toate organele. Atunci cand sunt localizate cu predilectie intr-un organ joaca rol de subst.de rezerva.

Biogeneza -formarea glucozei in procesele de fotosinteza decurge identic la toate plantele cu clorofila. Glucoza se transforma repede in alte glucide sau in compusi inruditi.

Formarea, alcalizarea si acumularea acestor glucide este diferita si uneori specifica pentru o familie, un gen sau chiar o specie, ex: in fam.compozitae in loc de amidon se acumuleaza ilumina. In unele graminee se formeaza fructozane, la unele specii de form.gume, mucilagii sau chiar heterozite.

Structura chimica si clasificare

Glucidele sunt substante ternale cu catena liniara formand pentru glucide simple 3-10 atomi de C pe care sunt refate functiuni de alcooli primari, secundari, aldehide sau cetone,

Glucidele superioare sunt derivati functionali ai glucidelor simple cu caracter de eteri. Ele se formeaza prin unirea a doua sau mai multe glucide simple cu eliminare de apa, legatura facandu-se prin atomi de O₂.

Clasificarea glucidelor se face in functie de complexitatea structurilor de nr.de C din molecula si de functiunea specifica. Dupa complexitatea lor, glucidele se impart in glucide: simple si superioare.

Glucidele simple -cuprind monoglucidele si compusii inruditi: alcooli si acizii glucidici. Monoglucidele sunt numite conventional cu sufixul "oza". Fiecare tip de monoglucide cuprinde aldoze care se caracterizeaza prin prezenta unei grupari aldehidice si cetoze care contin o grupare cetonica.

Glucidele superioare -in care unitatile reunite sunt toate glucide. Se numesc holozide, spre deosebire de heterozide care cuprind o fractiune neglucidica numita aglicol. Holozidele, in care nr.de unitati glucidice nu depasesc 6-7, se numesc si oligoglucide iar cele formate dintr-un nr.mare de resturi monoglucidice se numesc poliglucide. Poliglucidele la randul lor se impart in poliglucide omogene si poliglucide neomogene dupa cum monoglucidele participante sunt identice sau nu intre ele.

Monoglucidele -numite si monozaharide sau oze. Se clasifica in aldoze si cetoze. Dupa nr.atomilor de C din molecula se numesc: dioze, tetraoze, pentoze, hexoze, otcoze, nonoze si decoze. In regnul vegetal si animal se intalnesc mai frecvent pentoze si hexoze. Tetraozele separ ca produsi ai metabolism.intermediar.

Proprietati fizice -subst.solide ce cristalizeaza cu mai multa sau mai putina usurinta, sunt incolore, inodore, sunt dulci -intensitatea gustului dulce creste cu nr.gruparii hidroxil.

Monoglucidele sunt usor solubile in apa, greu solubile sau nesolubile in majoritatea solventilor organici, cu exceptia piridinei si dioxanului. Solubilitatea metanol si etanol scade cu cat creste nr.de atomi de C in molecula. Monoglucidele deviaza lumina polarizata spre dreapta sau stanga si aceasta este o caracteristica pentru fiecare oza in parte. In solutii ele prezinta fenomenul de mutarotatiune.

Proprietati chimice

Atat in molecula, gruparea hidroxil si carbonil, monoglucidele dau in general toate reactiile chimice caracteristice acestor grupari functionale. Reducerea gruparii carbonil cu H in prezenta de cataliator duce la formarea de polialcooli. Oxidarea monoglucidelor in mediu acid sau neutru duce la produsi de oxidare diferiti, astfel sub actiunea unor oxidanti blanzi (apa de clor) gruparea aldehidica se oxideaza cu acelasi nr.de atomi de carbon.

Cu acidul azotic, un oxidant puternic, se formeaza acizii zaharici iar utilizand metode specifice de oxidare se obtin acizii uronici, in care gruparea carbonil ramane nemodificata.

Prin gruparea carbonilica, monoglucidele pot forma cu hidroxilamina compusi oxime; cu hidrazina formeaza fenilhidrozone; nercaptalii form.mercaptali.

Gruparile hidroxilice se pot esterifica cu alti alcooli. Ele se pot esterifica cu acizi anorganici, fie cu acizii organici.   

Gruparea alcoolica primara se esterifica cel mai usor: esterii cu acidul fosforic joaca rol important in numeroase procese biochimice. Esterii cu acizii organici sunt frecvente in regnul vegetal ca: esterii cu acidul galic; taninii cu acidul galic, elagic si digalic.

Monoglucidele sub actiunea alcoolilor sau bazice se diminueaza la temperat.camerei ex: dextraglucoza se transforma in dextromanoza si dextrofructoza. Intre cele trei substante se stabileste in solutie un echilibru. Modificarea acestora se numeste etimerizare. Daca actiunea alcaliilor este mai prelungita se produc izomerizari si la ceilalti atomi de C cu formarea altor monoglucide izomere. Sub actiunea alcaliilor concentr.monoglucidelor sufera transformari profunde cu aparitia produsilor de scindare, hexozele fiind transformate in trioze.

Monoglucide importante: pentoze si hexoze

Pentoze: xiloza, dextroxiloza. Este raspandita in numeroase familii de plante, cca 50 de familii. Ea se gaseste fie ca atare, fie sub forma polimerizata in xilane, gume, pectine.

Levoarabinoza -se gaseste raspandita in tot regnul vegetal in fam.leguminoase si rozacee. Apare ca un produ de hidroliza a subst.din peretele celular a arabanelor, pectinelro, gumelor, mucilagiilor.

Riboza (dextroriboza) -component al acizilor ribonuleici si a unor enzime si vitamine. Fiind o monoglucida de mare importanta fiziologica atat pentru plante cat si pentru animale.

Dextroribuloza -este un ester cu rol importnat in fotonsinteza ce fixeaza CO₂ din atmosfera.

Levarognoza -este o pentilbenzoza intalnita in forma glucozidata in gume. Mucilagii.

Pentozele nu sunt fermescentibile.

PENTOZELE -cele mai raspandite in regnul vegetal:

Dextroxiloza D(+) -este raspandita in peste 50 de fam.de plante, nu se gaseste ca atare ci sub forma polimerizata in: xilane, gume, pectine si unele heterozide din care se pot obtine prin hidroliza.

Levoarabinoza L -este raspandit in tot regnul vegetal mai ales in leguminoase si rozacee, apare ca produs de hidroliza, o subst.din peretele celular a arabanelor, pectinelor, gumelor, mucilagiilor.

Dextroriboza D -este compon.a acizilor ribonucleici ADN, ARN si ai unor enzime si vitamine; fiind o monoglucida cu importanta fiziologica atat pentru plante cat si pentru animale.

Dextroribuloza D -este sub forma de esteri si joaca rol important in fotosinteza ca subst.care fixeaza CO₂ din atmosfer[.

Levoramnoza L -este o metilpentoza intalnita mai ales sub forma glicozidata in saponime, flavonozide, gume, mucilagii.

Hexoze -sunt glucoza (numita si dextroza) -se gaseste in natura atat libera cat si legata; libera in fructe dulci (struguri si miere) sub forma polimerizata ca oligoglucid in zaharoza si ca poliglucid in amidon si celuloza.

In stare solida se poate gasi sub forma a sau b. Este usor fermentescibila, in terapeutica se utilizeaza ca donator rapid de calorii, administrandu-se parenteral in perfuzii; rectal in clisme; oral sau intravenos in terapeutica cu insulina.

Manoza -este epinerul dextroglucozei si este raspandita ca polimer in hemiceluloza si mucilagii, este fermentescibila.

Galactoza -se gaseste sub forma foarte legata in hemiceluloza, gume, mucilagii. Industr.se obtine prin hidroliza lactozei, este greu fermentescibila si se utilizeaza in diagnostice clinice.

Fructoza se mai numeste levuloza. Se deosebeste de glucoza prin pozitia functie carbonil. In natura se gaseste libera in sucul de fructe, in nectarul florilor, in miere. Cand este legata in zaharoza sau insulina, fructoza se gaseste sub forma furanozica iar libera sub forma iranozica. Solutia apoasa este puternic levogila. Este usor fermentescibila ca si glucoza. Industrial se obtine prin hidroliza inulinei. In medicina se utiliz.in acelasi scop ca si glucoza. Are efect favorabil in dezintoxicarea ficatului. Este utilizata in dieta diabeticilor. Fructoza este mai dulce decat glucoza si cristalizeaza mai greu, insusire pentru care este apreciata in confiserie.

Datorita fermentescibilitatii lor, hexozele cand sunt prezente in cantit.mare intr-un drog pot dauna conservarii lui si preparat.sale.

MEL SAU MIEREA

Se obtine de la apis mellifica (albina). Albinele si crestrea lor era cunoscuta inca din Egiptul antic, astazi mierea este produsa in aproape toate regiunile.

Obtinerea drogului. Mierea este separata de fagure prin scurgere libera, prin presare sau centrifugare, la rece sau dupa o usoara incalzire.

Descrierea drogului -aspectul mierii difera de la un produs la altul fiindca albinele culeg materia prima de la diferite plante. Are un aspect gros, mierea de nectar este incolora, galbena sau bruna; mierea de mana -bruna; cand este proaspata este translucida dar cu timpul devine opaca si de consistenta granuloasa din cauza cristalizarii glucozei.

Consistenta mierii variaza dupa provenienta: mierea de labitae si salcam cristalizeaza dupa un timp mai indelungat; mierea de brad ramane fluida mai multi ani.

Compozitia chimica -mierea este formata din 70-80% zahar invertit. Cea mai importanta modificare a nectarului in timpul prelucrarii lui consta in scaderea zaharozei sub actiunea invertozei din saliva in glucoza si fructoza. Contine pana la 10% zaharoza; mierea de mana 30% medicitoza, care cristalizeaza repede.

Pe langa glucide mierea mai contine: enzime, invertaza si laminaza, vitam:B1, B2, B6, B12, C, K, PP, biotina, acizi organici, urme de ulei volatil, gume, proteine, acetilcolina.

Actiune farmacologica si utilizare

Inca din Egiptul antic mierea se folosea ca unguent in terapia ranilor, utilizare ce se mentine pana azi sub numele de Mel rozatum.

Mierea se intrebuinteaza azi ca aliment si medicament: in boli de inima, boli ale SN, afectiuni hepato-biliare, stari gripale. In maladia ulceroasa, gastro-intestinala, mierea este un remediu care duce la suprimarea durerilor; sunt indicate si in: traheite, bronsite, ca si calmant si expectorant. Se administreaza pe cale orala, aerosoli.

Analiza: Elixirul cristalin din Sare Analiza: Identificarea peroxidazei

AMIDONUL - AMYLUM

Este un glucozant larg raspandit in regnul vegetal si primul produs rizibil

al fotosintezei. Glucoza se transforma in amidon inca in cloroplasti sub forma de granule primare sau tranzitorii. Amidonul este hidrolizat in glucoza si transportat sub forma de esteri fosforici spre alte organe ale plantei unde este din nou refacut si depozitat ca granule secundare sau de rezerva.

Amidonul este cea mai raspandita poliglucida de rezerva din regnul vegetal. El poate fi depozitat in diferite organe: tuberculi de cartofi, radacini de manioc; in tulpina la unii palmieri; in seminte la leguminoase si in cariopse la graminee.

Forma si marimea granulelor de amidon difera de la o specie la alta: forma rotunda, ovala sau polietica.

In granule este dispus in straturi concentrice in jurul unui centru care nu este intotdeauna centrul geometric al granulei. Consta din doua componente: amiloza (35%) si amilopectina (65-70%). Cele doua componente au aceeasi formula bruta ca a celulozei (C₆H₁₀O₅)_n dar se deosebesc intre ele prin structura si proprietati. Gradul de polimerizare al aminozei si al aminopectinei variaza dupa provenienta amidonului.

Amilaza este formata din 250-300 unitati de dextroglucoza; aminopectina: 6000-36000 unit.de dextroglucoza. Amiloza se dizolva in apa fierbinte cu formarea unei solutii colozoidale limpezi nevascoase. Aminopectina formeaza cu apa o coca si are in componenta mici cantitati de acid fosforic legate chimic sub forma de esteri care confera aminopectinei proprietatea de a lipi.

Proprietati fizice -este o pulbere alba, fara miros, in contact cu apa rece se umfla incet fara sa se dizolve. In apa fierbinte se solubilizeaza cu formarea unei solutii colozoidale. Solutiile concentrate sunt vascoase si formeaza un gel.

Proprietati chimice -sunt similare celulozei. Sub actiunea acizilor amidonul este usor hidrolizabil. Prin hidroliza menajata se obtin produse de degradare macromoleculare numite dextrine. Hidroliza acida totala duce la maltoza care apoi se dedubleaza in glucoza.

Utilizare -in ind.fermentativa, textila, hartiei si in ind. alimentara.

DEXTRANII -sunt poliglucide biosintetizate de diferite bacterii din zaharoza, ei difera dupa natura bacteriei care ii biosintetizeaza. Cea mai cunoscuta si utilizata dintre bacterii care biosintetizeaza macromoleculele din zaharoza este leuconostoc nesenteroides din fam.micrococaceae. Introdusa in mediul lichid de zaharoza transforma solutia dupa 48 h intr-o masa foarte vascoasa din cauza dextranilor formati. Fenomenul a fost observat din anul 1861 de catre Pasteur dar abia in timpul ultimul Razboi Mondial dextranii si-au gasit utilizarea practica in medicina ca inlocuitori de plasma.

Pentru obtinerea dextranilor medicinali, dextranii brati sunt partial hidrolizati cu H₂SO₄ diluat in molecule mai putin condensate ca sa ajunga la moleculele de acelasi ordin de greutate moleculara ca si proteinele plasmatice (40.000-90.000 unit) Depolimelizarea se poate face si cu ultrasunete, dextranii formati sunt precipitati din solutie cu acetona sau alcool. Prin uscare formeaza o pulbere alba, amorfa solubila in apa. se utilizeaza in solutiile de ser fiziologic, in conc.de 6% si se admin.intravenos formand o solutie coloidala de vascozitatea si presiunea osmotica similara cu aplasme sanguine. Se recomanda ca inlocuitor de plasma in hemoragii post operatorii, in stari de soc, arsuri grave, nu inlocuiesc transfuziile de sange dar permit limitarea acestei transfuzii.

GOSSYPIUM DEPURATUM (vata hidrofila) -se obtine din diverse specii de gossypium numit si bumbac care este cultivat din timpuri stravechi.

Cultura bumbacului necesita clima tropicala sau subtropicala, principalele centre de cultura situandu-se in America, in Statele din S SUA: Brazilia, Peru, Argentina iar in Europa: Grecia si Spania.

Descrierea plantei -plante anuale sau perene, inalte de 30-120 cm, cu tulpina ramificata, frunze mari paroase palmat lobate. Florile sunt dispuse axilar la frunzele superioare si sunt de culoare galbena, roz sau rosie.

Fructele sunt capsule moi, globuloase, cu numeroase seminte, acoperite cu peri lungi, moi, albiciosi sau roscati.

In Europa infloresc din iulie -sept si fructifica din sept-oct.

Obtinerea drogului -semintele cu peri se recolt.manual sau mecanic iar perii se supun unor purificari. Pentru indepartarea subst.grase se fier in solutii alcaline diluate sub presiune, se spala, se inalbesc si se daracesc. Din acest produs purificat se fabrica vata hidrofila, tifonul -tela depurata, fese si bandaje.

Compozitie chimica -vata purificata contien 80-90% celuloza, urme de protide, subst.minerale si apa. Vata nedepurata contine geluri, rasini, hemiceluloza, urme de pectine si pigmenti.

Vata hidrofila este o masa pufoasa, alba formata din peri lungi, 2,5-5 cm, fara miros si fara gust.

Utilizare -vata hidrofila se utilizeaza in scop farmaceutic: in pansamente, ca materie de protectie mecanica, pentru a absorbi sangele, secretiile sau puroiul si prin aceasta de a indeparta bacteriile din ranile infectate. La noi specia de gossypium se cultiva experimetal in S tarii in Campia Dunarii.

POLIURONIDE -sunt poliglucide neomogene formate din unitati de monoglucid diferite. In componenta lor mai intra si acizii uronici dintre care: ac. galaturonic si ac.glucuronic. Ele se impart in pectine, gume si mucilagii.

Gume vegetale -sunt produse vegetale exudative, cleioase de natura,de obicei, patogena si apar frecvent in scoarta arborilor, ranind scoarta sau prin rani acute de microorganisme, se scurge guma ce se formeaza prin transformarea, respectiv fluidificarea continutului celular si exudarea lui (genoza). Se produce si nepatogen, dar ranirea scoartei intensifica procesul. Capacitatea de a produce guma se intalneste la numeroase specii din fam.leguminoase si rozacee.

Constitutia gumelor veget.este neunitara si variaza cu provenienta lor. Prin hidroliza acida totala se obtine un amestec de: hexoze, pentoze, metilpentoze, ac.hexuronici sau metopsiuronici -acestia gasindu-se de cele mai multe ori sub forma de saruri de Ca, Mg sau K.

Gumele se gasesc asociate uneori cu ul.volatile si cu rasini.

Proprietati fizice - gumele vegetale sunt subst.solide, amorfe sau translucide, de culoare alb-galbuie pana la galben brun, fara miros cu gust mucilaginos.

Guma arabica -se obtine de la specia de Acacia Senegal si Acacia Arabica. A fost cunoscuta si intrebuintata inca din antichitate: Egipt, Grecia si apoi de catre arabi. Denumirea de arabica provine de la faptul ca a fost mai utilizata de medicii arabi.

Raspandire geografica -speciile de acacia sunt raspandite in Africa din Sudan pana in V Africii.

Descrierea plantei -arbusti sau mici arbori, 4-6 m inaltime. Cu spini scurti sau curbati, cu frunze alterne, flori grupate in inflorescente astilare asemanatoare celor de mimoza, carola alba iar fructul este o pastaie dreapta turtita.

Obtinerea drogului - se utilizeaza produsul exudat din scoarta arborilor fie in mod spontan dar mai ales provocat.din mai pana in martie se fac crestaturi in scoarta tulpinii si a ramurilor arbustilor de cel putin 3 ani. Se provoaca astfel procesul de gumoza. Dupa 20-30 zile guma exudata se solidifica si se recolteaza manual. Recoltarea se face numai in perioada de uscaciune, un arbust produce 500-800 g.guma.

Descrierea drogului -solida, translucida, incolora sau galbena, galben-roscat. Pulberea este de culoare alba sau alb-galbui, se dizolva complet in apa dand o solutie coloidala vascoasa, pulberea este insolubila in alcool si in solventi organici.

Compozitia chimica -este un produs complex a carui compon. principala este ac.arabic, o poliuronida formata din unitati de galactoza, arabinoza, ramnoza si ac.glucuronic. Acidul arabic se gaseste sub forma de saruri mai ales: Ca, K, Mg. Complexul de saruri poarta numele de arabina.

Guma arabica mai contine subst.minerale, urme de subst. azotate si de tanini, enzime ca oxidaze si peroxidaze.

Actiune farmacologica - are proprietati demulgente, se utilizeaza ca remediu impotriva iritatiei mucoaselor sub forma de mucilagii. A fost preconizata si ca inlocuitor de plasma.

In farmacie serveste la prepararea mucilagului ca emulgatori pentru prepararea emulsiilor si suspensiilor si ca liant la prepararea comprimatelor. Serveste si ca aliment, ca material de lipit sau de apret, in industria textila la fabricarea tusului si a cernelei.

SEMINTE DE IN SEMEN LINI

Se obtin de la specia Limun usitati-ssimum din fam.Linaceae.E una din cele mai vechi plante cultivate.Mumiile existau din sec.3i.e.n. erau imbracate in haine din fire de in iar sem de in si resturi de tasaturi de in au fost gasite in locuintele palustre din timpuri preistorice descoperite in Elvetia .Tara de origine nu este precizata dar culturile importante se fac in Europa,America de S,de N,Argentina,Asia,India.

Se cultiva atat pl. fuior cit si pl. seminte.

Descrierea plantei

Inul este o specie anuala,ierboasa cu tulpina inalta pana la 80cm. solitara ,ramificata,frunzele sunt alterne,florile de culoare albastra azurie sunt solitare dispuse pe pedicele lungi.

Fructul o capsula globulara ce contine 10 seminte ovoidale turtite, lucioase,cu perioada de inflorire iulie-august.

Obtinerea drogului

In scop farmaceutic se utilizeaza sem. ce se recolteaza la deplina maturitate, ele constituie drogurile semenului adica din care prin macerare se obtine farina lini,iar prin presare Oleum Lini.

Compozitia chimica

Contin mucilagii, 6-10%,localizare in celulele epidermice.

Semintele mai contin pana la 40% ,25% protide,4% subst. minerale si o glucozita cianogenetica numita linamarina care se scindeaza prin hidroliza in acetona                    ,glucoza si acid cianhidric.

Actiune farmacologica si utilizare

Maceratul la rece din semintele de in in proportie de 10la mie in apa prin continutul in mucilagii are actiune demulcenta si usor laxativa se recomanda ca laxative chiar semintele ca atare.Chiar daca semintele contin lina marina aceasta glucozida cianogenetica,cant. totala de acid cianhidric este minima si nu confera toxicitate ,faina de in se utilizeaza extern in cataplasme,antiinflamatoare ptr. ca mentine o temperatura uniforma.

CORTEX SCOARTA DE CRUSIN

Se obtine din specia Rhamnus Frangula crusin din fam. Rhamnaceae.Specia creste spontan in Europa Centrala,V Asiei pana in Siberia se intalneste in locuri umede si umbroase pe langa ape,paduri si lunci.

Obtinerea drogului, se recolteaza scoarta tulpinelor si ramurilor de 2,3 ani sau in timpul infloririi.Scoarta nu se utilizeaza imediat dupa recoltare si uscare fiindca produce fenomene secundare ca greturi, varsaturi,dureri abdominale,diaree cu sange.Se considera ca ac. fenomen se datoreste formelor reduse,derivatiilor antrachinonice care predomina in scoaria recent recoltata,ptr. a inlatura acest neajuns scoarta se depoziteaza timp de 1 an perioada in care sub act. enzimelor formele reduse se oxideaza.

Descrierea drogului,drogul este format din fragmente de scoarta late sau rasucite de 1,2 mm grosime cu suprafata externa brun-cenusie cu numeroase lenticele albicioase dispuse orizontal iar suprafata interna galben-portocalie cu miros slab si gust amar.Substituirile se pot produce cu scoarta de prunus.

Compozitia chimica

Principiile active sunt derivatii                       prezenti sub diferite forme.Componentul principal este glucofrangulina care este un amestec de izomeri derivati glucofrangulina A si B.

frangulinele sunt subst. cristalizate solubile in alcool,eter,cloroform si insolubile in apa.Ele nu se gasesc in plante ci se formeaza in timpul conservarii prin hidroliza partiala a glucofrangulinelor.Pe langa acesti izomeri sau mai izolat fisciona ,crisofanol liberi si gligozidati.Toti acesti derivati sunt cu structura antracica alaturi de ei sau mai izolat un derivat cu structura naftalinica numit 1,6 de hidroxi 2-acetil naftalina.Scoarta mai contine subst. minerale si cantitati mici de glucide si saporine.

Actiune farmacologica si utilizare

Act. purgativa a acestui drog e cunoscuta din sec.16 cand se gasea sub numele de reventul saracilor,ca si ceilalti derivati de hidroxiantrachinonici are act. asupra intestinului gros cu perioada de latenta lunga de peste 10 ore de la adm. orala.Proaspat recoltata scoarta de crusin are actiune drastica insotita de fenomene secundare.Drogul intra in compozitia ceaiului hepatic laxative antihemoroidala si compoz. Laxative purgativa ,ca extract fluid sau uscat se utilizeaza in industria de medicamente ptr.producerea unor specialitati:comprimante,drajeuri laxative drajeuri,lichior purgative.

RHIYOMA RHEI -radacina de revent

Se obtine de la specia Revent Palmatum -fam.poligolaceae.

Este o planta perena avaand in pamant un ax napiform -20-30 cm L, 8-10 cm l, considerat rhizom -din care pornesc numeroase radacini carnoase, lungi.

In primii 3-4 ani se formeaza la suprafata o rozeta de frunze. Fata superioara a frunzei este aspra, tulpina florifera se dezvolta din anul 3-4 de vegetatie. Florile sunt mici, dispuse in panicul mare, culoarea pulpurie -rareum palmatums alb-verzuie -rareum oficinalis.

Obtinerea drogului -in tinuturile de origine localnicii recolteaza radacina numai de la plantele de peste 6-8 ani, primavara sau toamna, dupa coacerea semintelor.

Radacinile curatate sunt debarasate de suber prin taiere in bucati de forma cilindrica sau plata. Se pun apoi la uscat, fiind insirate pe sfoara deasupra focului sau la soare. Tulpinile groase sunt taiate in rondele iar cele subtiri sunt despicate longit.si uscate la caldura artific.30-40⁰C.

Descrierea drogului -drog.provenite din cultura se prezinta sub forma de rondele sau fragm.cilindr.la care se distinge in exterior un suber negricios. Radac.nu au maduva.

Compoz.chimica -princip.active antracenice, sunt derivati de aloe-emodina, crisofanol, reum-emodina, fiscina, reina.

Atat in drogul uscat cat si in pl.proaspata au fost semnalate numeroase glicozide antranozice si antronice sub forma monomerica sau dimerica ca: monodiantrone sau heterodiantrone.

A doua grupa de subst.care contribuie la actiunea farmacologica a reventului sunt taninurile (5-15%). In afara derivatiilor antracenici si tanini, radacina de revent mai contine si: pectine, amidon, acizi organici, uleiuri volatile, subst.minerale si o rasina care poate interveni in actiunea purgativa.

Actiune farmacologica -primele insemnari despre acest drog se gaasesc ins crierile chinezesti -sec.III.i.e.n.. In Occident radacinile de rivent sunt cunoscute din Epoca Greco Romana (Discoride si Plinius Cel Batran -denumeau drogul Rha Barbarum, Rha Ponticum ca venind din Asia Mica)

Act.faramcologica a radac.de revent este complexa din cauza prezentei taninurilor cu act.astringenta contrtara act.purgative a compusilor antracenici.

In doze mici pulberea de revent are act.tonica astringenta predominand act.taninurilor. in doze mijlocii are actiune laxativa, in doze mari -act.purgativa.

Sub forma de strat uscat, radacina intra in compon.preparatelor industriale -cortex-drajeuri. La noi se cultiva din 1995 in loc.Magurele, dar se exporta din China.

SOCUL -SAMBUCI FLOS

Sambucus nigra L. (Soc) -fam. Caprifoliaceae

Materia prima: Sambuci flos -formata din flori mici cu caliciul format din 5 dinti mai scurti decat petalele, cu corola lata de 6-9 mm, alba pana la galbuie, cu 5 lobi rotunjiti. Androceul format din 5 stamine alterne, concrescute cu tubul corolei, are antene mari biloculare. Ovarul inferior, triocular, uniovulat se termina cu un disc care poarta trei lobi stigmatici scurti. Mirosul florilor este placut aromat, gustul la inceput dulceag apoi iute. Aceasta materie se prezinta sub doua sorturi comerciale: flori de soc nesitate (Flores Sambuci) si flori de soc sitate (Flores Sambuci), primul sort avand florile cu peduncul, iar cel de al doilea sort fara peduncul.

Fructus Sambuci -formata din fructe globuloase cu suprafata zbarcita, de culoare neagra-violacee, lucioase, cu diametrul de 3-5 mm in stare uscata, de obicei cu 3 seminte ovoidale, brune in interior. Mirosul este caracteristic iar gustul dulceag, slab acrisor.

Compozitia chimica -florile contin rutozid (cca 3%), cantit.mici de ulei volatil (0,03%), etil, izobutil, izoamil-amine, b-D-glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitam.C etc. Frunzele contin sambunigrina, aldehide glicolice, oxalati, cantit.apreciabile de vit.C. Fructele contin rutozid si izocvercentina, antociani, aminoacizi, acizi: citric, chinic, malic, sichimic, tanin, zaharuri, vit.C si in special vitam. din complexul B. Scoarta contine colina, zaharuri, tanin .

Actiune farmacodinamica -utilizari terapeutice -florile de soc au proprietati sudorifice, diuretice si laxativeS atat florile cat in special sucul obtinut din fructe au propriet.antinevralgice in special sub forma de extract slab alcoolic. Se utilizeaza atat in reumatism, in afectiuni ale cailor respiratorii in nevralgii ale trigemenului si sciatice. Proprietati similare au si frunzele. Scoarta este utilizata in special pt. proprietatile diuretice in nefrite si edeme, precum si pt.proprietatile ei laxative. In medicina populara scoarta este intrebuintata ca antihelmintic. Florile de soc intra in compoz.ceaiurilor antireumatic, depurativ si sudorific, in siropuri sau bauturi racoritoare in special pentru copii. In unele regiuni ale tarii din fructe se prepara dulceata, sirop sau vin.

MUSTARUL

Mustarul -se foloseste faina proaspata, sub forma de cataplasme, cu rol antiinflamator. Se pot face bai de mustar in cazul racelilor sau a tusei. Are efect benefic si in migrena (aplicand pe ceafa o oblojeala de mustar).

Mustarul negru este o planta de cultura. Semintele sale -Semen Sinapis nigrae -sunt folosite in scopuri medicinale si industriale. Ele contin o cantit.apreciabila de ulei gras, un glucozid (sinigrina) si un ferment (mirozina), care in contact cu apa dau nastere la esenta de mustar.

Semintele se intrebuinteaza sub forma macinata .Farina Sinapis -pentru cataplasme revulsive (produce congestie la locul unde se aplica,activand circulatia sangelui). Prin proprietatea rubefianta pe care o are, atrage sangele la locul dureros si astfel provoaca o activare a circulatiei sangelui facand sa dispara durerile sau se descongestioneze unele organe ca plamanii, creierul etc., indicandu-se in bronsite, pneumonii, angina pectorala, cardialgii.

Prepararea cataplasmei: 100 g faina de mustar se amesteca cu apa calduta de 25-30⁰ pana se formeaza o pasta moale. Nu se intrebuinteaza apa fierbinte, deoarece distruge fermentul si nu se mai formeaza esenta de mustar. Pasta obtinuta se pune in doua carpe si se aplica pe locul dureros. Se lasa un sfert de ora. Pentru copii, cataplasma de prepara dintr-un amestec de 50 g faina de mustar cu 100 g faina de in. Faina de mustar se mai foloseste pt.bai locale sau generale in tratarea reumatismului, nevralgiilor, racelii, gripei, inflamatii ale articulatiilor.

MUSTARUL ALB Se folosesc semintele care au actiune laxativa (i lingurita de seminte de 2-3 ori/zi cu apa)

Sinapis alba -mustarul alb -fam- Cruciferae

Materia prima -sinapis albae semen -seminte globuloase cu diametrul de cca 2 mm, albe-galbui, cu supraf.punctata sau cu ingrosari neregulate, acoperite cu un strat mucilaginos. Uscate, f.miros, gust iute, intepator, caracteristic, prin zdrobire intre dinti.

Compozitia chimica- ulei gras (cca 30%), mucilagii (cca 20%), subst.de natura proteica (cca 25%),subst.min, sinalbozid si mirozinaza. Principiul activ sinalbozidul similar sinigrozidului (din mustar negru) se comporta la fel ca acesta: sub act.fermentului (mirozinazei) se dedubleaza in mediu apos in glucoza, sulfat acid si izotiocianat de phidroxibenzil care insa nu este volatil ca izotiocianatul de alil.

Act.farmacodinamica -utilizari terapeutice -datorita prezentei mucilagiilor in cantit.apreciabile, semintele intregi de multar alb pot fi utilizate ca laxativ, de altfel singura utilizae terapeutica. In schimb este mult folosit in alimentatie in scopuri condimentare. Semintele de mustar alb constituie totodata o sursa de ulei vegetal.

ALOE VERA -Aloe = adevar -fam.Liliacee

Planta are inaltimea de 75-125 cm, avand 12-25 frunze late, carnoase, in forma de lance, greutatea unei frunze atingand intre 700-1500 grame tulpina plantei este galben-rosiatica. Se presupune ca planta a fost descoperita in Africa, raspandita in timp in jurul Marii Mediterane subtropicale, crescand natural in Africa de N, E si S. Este cultivata in insulele din Marea Caraibelor, Jamaica, planta neputand creste in zonele geografice unde temp.coboara pentru mult timp sub 0⁰C.

Primele insemnari despre folosirea plantei in scopuri terapeutice au aparut pe tablitele de lut egiptene si grecesti timpurii, de asemenea si Biblia pomeneste in diferite locuri de ALOE. Hipocrate descrie ca in Japonia este considerata o planta imperiala. Se cultiva mai multe specii, care se mananca in toate formele ei. Chinezii o folosesc in cazul arsurilor si in diferite afectiuni dermatologice.

Plantele ALOE VERA sunt plantate in randuri la o distanta de 60-70 cm una de alta, in frunze gasindu-se intreaga cantit.de gel. Se recolteaza planta la interval de 5-8 saptamani.

Importanta stabilizarii gelului de ALOE VERA

Aloe vera contine doua substante:

-prima sub coaja frunzei, un lichid galben laptos, cu gust amar numit aloina

-a doua, gelul de Aloe, un lichid fibros situat in interiorul frunzelor.

Gelul este utilizat numai de cativa ani fiind componenta cea mai eficace a plantei. Gelul se oxideaza foarte repede, daca dupa recoltarea frunzelor nu se prelucreaza imediat gelul obtinut pierde proprietatile curative si este distrus de oxigen si microorganisme. Oprirea oxidarii se face prin adaugarea de vitam.A,C si E. Gelul astfel stabilizat nu se mai oxideaza pastrandu-si calitatile terapeutice.

Subst.componente din Aloe Vera

Lignina penetreaza cu usurinta straturile superficiale ale pielii

Saponina are efect dezinfectant.

Antrachinone -gelul contine 12 antrachinone cunoscute sub denumirea de laxative, care asigura efect analgezic, antibacterian, antifungic si antiviral.

-aloina laxativ, emetic; barbaliona antibiotic, laxativ slab; acidul de Aloe antibiotic; emodin de Aloe antibacterian, laxativ; acid antilen -antiviral; uleiuri volatile analgezice -anestezice;

Vitamine:

-vitam.A (caroten) -efect supra acuitatii vizuale, aparand celule de radicalii liberi

-Vit.B1 (Thiamina) -regenerator tisular

-Vit.B2 (Riboflavina) impreuna cu vitam.B6 efect in stari carentiale

-Vit.B3 (Niacina) ajuta in detoxificarea si reglarea metabolismului

-Vit.B6 (Piridoxina) impreuna cu vit.B2 are efect in stari carentiale

-Vit.B9 (acid folic) anemii

-Vit.B12 (cobalamina) indispensabila in functionarea celulei nervoase, in hematop

-Vit.C rol important in metabolismul intermediar, in procesul de cicatrizare

-Colina -stimulator al nervului vag, rol important in metabolism.

Substnate minerale -contine 20 de subst.min.de importanta vitala:

-calciu indispensabil in osteogeneza

-fosfor indispensabil in osteogeneza

-potasiu indispensabil activitatii musculare

-fier componenta esentiala a hemoglobinei

-sodiu-indispens.in schimbul normal de apa-saruri

-clor antiseptic

-mangan, magneziu -ajuta in functionarea sistemului muscular si nervos

-cuprul -rol in metabolismul celular

-crom -inlesneste activitatea enzimelor, reduce acizii grasi

-zinc -rol in metabolismul protidic.

Mono si polizaharide

-celuloza, glucoza, manoza, aldopentoza, acemannon.

Hormoni

-auxin, cibberellin -au efect antiinflamator si stimuleaza refacerea tesuturilor

-acid salicilic

-componenta de tip aspirina cu efect analgezic.

Aminoacizi

-aminoacizii sunt proteine care furnizeaza eenrgie, au rol de catalizator (mai ales contribuie la regenerarea tisulara). Organismul uman contine 22 de aminoacizi, necesarul fiind asigurat prin alimentatie. Aloe Vera contine 7 din ce o aminoacizi neesentiali

Aminoacitii esentiali: izoleucina, leucina, lizina, metionola, fenilalanina, thereonina, valina,

Aminoacizii neesentiali: acid aspartic, acid glutamic, alanina, arginina, cistina, glicina, histidina, hidroxiprolina

Enzime si mecanismul de actiune:

-amilaza -catalizeaza hidroliza amidonului in dextroza si maloza

-bradichinaza -analgezic, antiinflamator, stimulator al sistemului imunitar

-catalaza-impiedica acumularea superoxidului de hidrogen din tesut

-celulaza- rol in degradarea celulozei

-creatinfosfochinaza -rol in activitatea musculara

-lipaza-rol in degradarea acizilor grasi

-nucleotidata -accelereaza hidroliza nucleotidelor in nucleozide

-fosfaza alcalina-regleaza functionarea ficatului

-proteaza-rol in hidroliza proteinelor

-steroizi

-colesterrina, campesterina, sitosterina -efect inflamator

-lupeol -efect antiseptic si analgezic