Istoria Apiterapiei

Istoria Apiterapiei

Putem spune ca apiterapia si-a inceput istoria inca din prima zi cand omul a luat contact direct cu albina.

Primul contact a fost mai mult ca sigur unul dureros datorita intepaturilor albinelor.

Pe langa durere primul nostru "pacient" a observat cu siguranta ca el/ea putea alerga mai bine, putea respira mai bine si ca temperatura corpului sau/ei a crescut

Deci, putem spune, cu mai mult sau mai putin umor ca primul om intepat de albine a fost si primul beneficiar al apiterapiei.

Mai tarziu, oamenii au descoperit celelalte produse ale albinelor, in special dulcele mierii, gustul amarui al pasturii si gustul dulce-astringent-acru al larvelor de albine.

Putem spune ca atunci cand oamenii au inceput sa consume toate produsele albinele (mentionate mai sus) + receptarea obisnuitelor intepaturi ale albinelor, apiterapia si-a inceput istoria .

Cand a fost cu exactitate? Greu de spus

Oricum, a fost cu mult timp inainte sa ne imaginam noi .

Cuvantul "istorie" este in legatura cu elementul "timp". In consecinta, propun prezentarea faptelor si evenimentelor ordonate in principal cronologic. Deci, sa pornim calatoria noastra in timpurile foarte indepartate cu 50 milioane de ani in urma, albinele existau deja pe Pamant.

"Fosilele poarta marturia existentei insectelor pe pamant in perioada Carbonifera a erei Paleozoice inainte de existenta oamenilor. Albinele, intr-o forma relativ neschimbata, exista de peste 50 de milioane de ani. Nu este surprinzator deci ca acest contact cu oamenii trebuie datat cu mult inainte in istorie". (Richard Jones, Bee World, 1997).

cu 100,000 ani in urma, cel putin, oamenii aveau corpul acoperit cu un par simpatic . circa 12,000 de ani in urma provine primul pictor al albinelor .   

"Picturile din pesteri in Europa, datate cu peste 10 000 de ani i.Ch., arata oameni vanand cuiburi cu miere care se pare ca a fost apreciata inca de la inceput ca un produs pretios si cu proprietati terapeutice" (ibid.)

Circa 6,000 de ani in urma,  indienii au folosit mierea ca aliment si propolisul ca un leac pentru rani (Potschinkova, 1996).

5,000 de ani in urma provine prima "carte" despre apiterapie .

"Cea mai veche inregistrare scrisa este o tablita sumeriana, datata cu circa 3000 de ani I.Ch., care contine o prescriptie ce foloseste mierea pentru a trata o infectie sau ulcer al pielii". (Jones, 1997).

4,000 de ani in urma, Medicina Egipteana Traditionala folosea considerabil produsele albinelor, in special mierea, ceara si propolisul ("ceara neagra").

"Papirusul scris in acea vreme a fost descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea de catre Dr. Edwin Smith, un savant american. Dupa 70 de ani James Breasted a tradus documentul. Cunoscut ca Papirusul Smith el ofera o remarcabila imagine asupra medicinii si chirurgiei de acum 4000 de ani - incluzand 48 de prezentari de cazuri. Unul dintre acestea descrie o plaga deschisa a sprancenei, cu penetrare osoasa. Tratamentul a fost urmatorul:

Dupa ce ai cusut-o, trebui sa pansezi carnea din prima zi. Daca gasesti ca sutura ranii este desfacuta, trage-o impreuna cu doua fasii (suturi) si trebuie s-o tratezi cu grasime si miere in fiecare zi pana la refacere.

Acelasi papirus ofera multe alte prescriptii, spre exemplu rani si ulcere tratate cu panza de in inmuiata in tamaie si miere, in timp ce mierea amestecata cu seminte de anason, sicamor (Ficus sycamorus) si tamaie poate fi folosita sub forma de gargara pentru tratarea  ulcerelor si durerilor gurii. Un amestec mai putin posibil este cel de malachit (carbonat de cupru) si miere pentru indepartarea problemelor ochilor. Totusi, prescriptii similare apar o mie de ani mai tarziu in Grecia antica si 1500 de ani dupa aceasta in Anglia medievala" (Jones, 1997).

J. Worth Estes, in excelenta sa carte "The Medical Skills of Ancient Egypt" (Practicile Medicale ale Vechiului Egipt) publicata in 1993, scrie la pagina 99:

"Unele dintre materiile crude specificate in papirusul medical erau folosite ca vehicule in care erau dizolvate sau suspendate "ingrediente active", sau care le permiteau sa fie compactate intr-o forma comprimata solida sau pilule. Categoria vehiculelor folosite in medicamentele egiptene ar fi dizolvat materiale care sunt solubile in apa sau alcool sau in amandoua. Mierea, cel mai comun drog-ingredient dupa apa, se crede ca este terapeutic activa in majoritatea retetelor, precum in unsorile pentru rani descrise in papirusul Smith"

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

1550 ani i.Ch., propolisul, "ceara neagra" a fost mentionat intr-un papirus egiptean (Asis, 1989).

Se spune ca propolisul era folosit impreuna cu alte ingrediente active pentru mumifierea faraonilor dupa o metoda secreta.

Circa 400 i.Ch., Hipocrat, Parintele Medicinii, a folosit veninul de albine si l-a numit "Arcanum", un remediu misterios .

200 i.Ch., in China, a fost scrisa pe matase "Cele 52 de prescriptii". Doua dintre aceste prescriptii ofera informatii despre folosirea in scop medical a pasturii si mierii.

Circa 2000 ani inainte, este scris in "Cartea de Plante a lui Shen Nong", China, ca "mierea, ceara si pastura au fost clasificate ca "medicamente importante si neotravitoare" care trebuie luate o perioada mai lunga de timp pentru tratamentul bolilor si in scopul pastrarii sanatatii". (Chen Yao Chun, 1993).

25-36 d.Ch., in timpul Dinastiei Han de Est a fost scrisa pe 92 fasii de bambus "Prescriptiile pentru bolile generale". Aici este mentionata folosirea pilulelor din miere, facute cu "miere alba" (Chen Yao Chun, 1993).

130-200 d.ch., Galen, parintele fiziologiei experimentale, mentioneaza in tratatele sale folosirea veninului de albine. Galen folosea albine moarte, strivite si le amesteca cu miere; el spunea: "daca le puneti pe capul chel, sau cu par putin, veti observa cresterea parului".

150-219 d.Ch., in timpul Dinastiei Han, dr. Zhang Zhongjing mentioneaza folosirea supozitoarelor cu miere pentru tratarea constipatiei, mierea amestecata cu radacina de lemn dulce pentru tratarea ascaridiozei si ceara de albine in tratamentul dizenteriei. (Chen Yao Chun, 1993).

452-536 d.Ch. Dr. Tao Hongjing a subliniat ca aplicarea de vin saturat cu pastura pe fata poate pastra pielea "delicata si stralucitoare" (Chen Yao Chun, 1993).

. Charlemagne, marele cuceritor a fost vindecat miraculos de guta prin intepaturi de albine.

841 d.Ch. Dr. Liu Yuxi a descris detaliat, in cartea sa, terapia cu ceara de albine.

992 d.Ch. Spitalul Imperial al Dinastiei Song a editat "Prescriptiile Intelepte". In aceasta carte este descrisa folosirea produselor albinelor ca remedii anti-imbatranire. De asemenea, in volumul 94, se spune ca folosirea pilulelor facute din ceara de albine si polen din specii de Typha sp. poate face pe cineva sa nu mai simta foamea. (Chen Yao Chun, 1993).

. Dr. Li Gao a scris cartea "Plantele aliment". Dr. Li a scris ca hidromelul, facut din miere, faina de orez (polished glutinous rice), apa fiarta si racita si drojdie de bere poate vindeca urticaria si favusul (Chen Yao Chun, 1993).

. Dr. Li Shizhen ("Clasificarea si determinarea plantelor") a descris cinci efecte ale mierii ca medicament: antipiretic, hranitor (energizant), detoxifiant, emolient si analgezic.

. Fang Yizhi a inregistrat formula si folosirea drogului din ac de albina in volumul cinci al cartii sale "O scurta cunoastere a legilor innascute": "pentru tratarea bolilor puneti un ac de viespe si adaugati sulf, borneol[1] si mosc pe zona dureroasa, atunci o deschideti (pregatiti) pentru moxa zonei afectate" (Chen Yao Chun, 1993).

Una din referintele timpurii din literatura care contine o expunere substantiala in ceea ce priveste proprietatile curative ale mierii, se gaseste in Coran, unde se spune ca, Dumnezeu a inspirat albinele sa manance din toate fructele pentru a produce lichide de diferite culori in care se gasesc leacuri pentru om.

. Salmon, in New London Dispensatory spune despre efectele benefice ale albinelor asupra sistemului uman. "intreaga albina sub forma de pulbere folosita intern provoaca urinarea, desfunda toate obstructiile rinichilor, fragmenteaza pietrele, este buna impotriva cancerului, tumorilor schiroase, scrofuloza, hidropizie, intunecarea vederii, pentru a face bine in timp ce umorile sunt epuizate si pentru restabilirea sanatatii; deci, cenusa albinelor, impreuna cu acestea (albinele) preparate intr-o unsoare produce cresterea rapida a parului in locurile in care a cazut". (Bodog Beck, 1935).

. Samuel Dale, in Farmacologia sa recomanda Apis pentru calvitie si ca un bun diuretic (Bodog Beck, 1935).

. Dr. C.W. Wolf, un eminent medic homeopat din Berlin a editat cartea sa Apis Mellifica sau Otrava mierii de albine considerata ca un agent terapeutic (Bodog Beck, 1935).

Aproximativ acum 100 de ani, Dr. Philip Terc din Austria sustine folosirea deliberata a intepaturilor de albine in cartea sa; el comunica despre relatia speciala dintre intepaturile de albine si reumatism.

. Dr. Bodog Beck a scris monumentala sa carte: "Terapia cu venin de albine". Este inca cea mai buna carte scrisa in acest domeniu.

Dupa 1945. In fosta URSS, Romania, China, si in multe alte tari a inceput studiul stiintific al tuturor produselor albinelor. "Apimondia", a inceput in special dupa 1965 sa sprijine si sa publice multe din aceste cercetari.

. S-a nascut Stefan