Diareea "primilor pasi" (copiilor mici)

Diareea "primilor pasi" (copiilor mici)

Definitie. Este diareea cronica, cu durata mai mare de 3 saptamani, aparand la un copil mic altfel normal dezvoltat. Se mai numeste diareea cronica nespecifica.

Etiologic, este vorba de o tulburare de motilitate, un fel de varianta a sindromului intestinului iritabil la varsta mica. Mai intervin  etiologic aportul excesiv de lichide si dieta saraca in fibre vegetale si grasimi. Epidemiologic, este cea mai comuna cauza de diaree in ultima parte a primului an si al 2-lea an de viata.

Fiziopatologic, se remarca: tulburari de motilitate si emiterea scaunului "de dimineata" mai "format" decat cele de peste zi. Tranzitul intestinal este accelerat.

Se noteaza anamnestic - asa cum am  mai aratat - o dieta cu multe lichide si putine fibre si grasimi. Copilul este "fortat" (uneori) sa bea mai multe lichide pentru compensarea pierderilor prin scaun. In rest, nu exista malabsorbtie si cresterea copilului este normala, daca aportul caloric este adecvat. Adesea boala survine dupa o imbolnavire virala acuta.

Genetic, pot fi gasite in familie cazuri relativ frecvente de sindrom al intestinului iritabil.

Anamnestic, sunt de retinut: emisiunea unor scaune apoase, "destramate" sau cu aspect de "terci" (2-3 scaune "nelegate" pana la 6-10 scaune pe zi); scaunele sunt adesea emise "imperios" si sunt urat mirositoare; diareea poate alterna cu constipatia, sau scaunele normale cu scaune apoase; nu sunt emise scaune in timpul noptii asa cum am mai spus; scaunul de dimineata poate fi mai consistent decat cele din cursul zilei; pot fi vazute in scaun alimente nedigerate (tranzit intestinal accelerat). Greutatea este normala, daca nu au fost operate diete hipocalorice ca tratament al diareei.

Examenul clinic (fizic) este - obisnuit, normal.

Examenele de laborator: sunt obisnuit normale, inclusiv coprocultura, coprocitograma, prezenta hemoragiilor oculte (testul este negativ), hemograma, ionograma (electrolitii in ser au valori normale).

Diagnostic pozitiv. Este posibila modificarea scaunelor cand sunt operate modificari ale lichidelor si alimentelor de aport. Este sugestiva persistenta diareei in ciuda respectarii unei diete prescrise. Pierderea in greutate desi aportul este adecvat, prezenta scaunelor diareice, varsaturile, anorexia si iritabilitatea - vor fi bine cantarite daca exista.

Diagnosticul diferential: infectii enterale parazitare (Giardia) sau virale; fibroza chistica; deficienta congenitala (ereditara) sucraza-isomaltaza; boala celiaca, boala Crohn, colita ulceroasa (boli imune); tumori secretoare de hormoni, neuroblastom-like; tulburari diverse (tulburari de motilitate, alergie la alimente, enterita post-virala, intoleranta la sorbitol, intoleranta la lactoza). Foarte important de diferentiat sunt boala celiaca si enteropatia postvirala (boala poate aparea dupa o infectie virala!). Este necesara convingerea parintilor ca diagnosticul este corect, chiar de la prima vizita.

Tratament. Nu este necesar vreun tratament medicamentos. Un supliment de fibre in alimentatie poate fi util. Dieta va contine o cantitate relativ mare de grasimi si putini carbohidrati (scade osmolalitatea!). Continutul mare de grasimi "domoleste" motilitatea intestinului. Grasimile incetinesc evacuarea stomacului si tranzitul intestinal.

Lichidele nu vor fi crescute cantitativ; de preferinta se va face numai o suplimentare cu lapte dar, global, scaderea lichidelor va atinge cota intretinerii; va fi crescut aportul de sucuri de fructe si crescut aportul de fibre. Se va mentine un contact telefonic cu parintii pentru ajustari dietetice eventuale. In concluzie: scaderea aportului total de lichide, cresterea aportului de grasimi si suplimentarea cu fibre vegetale sunt masuri de mare importanta. Durata obtinerii succesului nu poate fi specificata.

Prognosticul este bun.