Diagnosticul imagistic al aparatului cardiovascular

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL APARATULUI CARDIOVASCULAR

Metode si tehnici de examinare

  Examenul radioscopic

 Cu toate ca ofera o imagine marita a cordului, permite o reprezentare spatiala a acestuia in ansamblu, in urma posibilitatii de examinare intr-un numar nelimitat de planuri.  

Teleradiografia

Reprezinta in primul rand, un document obiectiv care permite urmarirea in timp a unui aspect patologic si compararea cu altele asemanatoare.  

Ecocardiografia

 Aplicarea ultrasunetelor in diagnosticul cardiologic se face prin ecocardiografia unidimensionala (in modul M) bidimensionala (ecotomocardica) si ecocadiografia cu efect Doppler (aprecieri semnificative asupra fluxului sanguin) - Fig.2.

Fig.2 a) b)

Scintigrafia

 Lipsa contraindicatiilor (cu exceptia sarcinii) a facut posibila aplicarea ei in diagnosticul pozitiv a numeroase afectiuni, unde s-a stabilit substratul etiologic (ex. cardiopatii congenitale cu sunt), aprecierea performantei ventricolului stang (ex. accidentele acute coronariere), precum si aprecierea unor rezultate terapeutice, o data cu urmarirea evolutiei bolii.

Fig. 3 a) 3b)

Computer tomografia helicoidala

Este o metoda imagistica de mare randament, permite efectuarea unor examinari native si cu contrast, cu timp de achizitionare a datelor extremi de scurti si cu posibilitatea unor reconstructii tridimensionale a procesului patologic in cauza. (Fig.4).

Fig.4

Explorarea prin IRM( Fig.5)

Reprezinta o alta metoda imagistica din cele mai perfectionate care evidentiaza procesul patologic in baza unor sectiuni multiple, efectuate in cele trei planuri, nativ si dupa administrarea unor medii de contrast reprezentate de agentii paramagnetici. Aparatul cardiovascular este unul din marii beneficiari ai acestei metode de investigatie. Fig.5

Progresele recente, din ultimii doi ani sunt reprezentate de rezonanta magnetica functionala, care ofera posibilitatea studierii tuturor structurilor in dinamica.

  Manevre si tehnici speciale de examinare asociate

Esofagul baritat

Date fiind raporturile de vecinatate cu aorta si AS, contrastul pune in evidenta eventuala modificare a raporturilor anatomice normale(, precum si o serie de anomalii de (Fig.6) marime si pozitie ale aortei, hernii hiliale etc. Fig.6

 Explorarea cu substante de contrast a cavitatilor inimii si a lumenului vaselor mari.

 Explorarea cu substante de contrast a cavitatilor inimii

 Angiocardiografia (Fig.7) consta in injectarea unei substante de contrast iodate hidrosolubile pe cale a unei vene periferice, urmarindu-se apoi opacifierea cavitatilor cordului. Imediat dupa injectarea substantei de contrast se executa o serie de radiografii la intervale de fractiuni de secunda, timp de 6-9 secunde. Se urmareste opacifierea succesiva a cavitatilor cordului si lumenului vaselor mari.

Fig.7

Vasografiile

 Aortografia (Fig.8) consta in opacifierea lumenului aortei in totalitate, inclusiv ramurile ei, sau numai pe anumite portiuni, in urma injectarii substantei de contrast prin cateter, punctie sau printr-o artera brahiala, retrograd.

Fig.8

  Arteriografii , in functie de obiectivul propus si zona examinata se pot face arteriografii pulmonare, coronariene, cerebrale s.a.

 Flebografia examinarea cu ajutorul substantelor de contrast injectabile, iodate hidrosolubile, a lumenului formatiunilor venoase. Tehnicile sunt multiple, fiind in functie de scopul urmarit si subiectul caruia i se face explorarea.

Imaginea radiologica normala a cordului si vaselor mari

Imaginea radiologica a cordului si a vaselor mari in ortostatism si in incidenta postero – anterioara

 In aceasta incidenta, opacitatea mediastinala este situata median, intre cele doua campuri pulmonare radiotransparente. La formarea acestei opacitati participa organele mediastinale, coloana vertebrala si sternul. Dintre organele mediastinale, cordul si vasele mari contribuie in cea mai mare masura la formarea ei si implicit la realizarea celor doua contururi Fig. 9.

Fig.9

Conturul drept al opacitatii mediastinale

 Arcul superior drept este format de marginea dreapta a venei cave superioare.

 Arcul inferior drept este format pe toata lungimea sa de atriul drept, cu exceptia unei mici portiuni supradiafragmatice unde participa ventriculul drept..

 Conturul stang al opacitatii mediastinale

 Arcul superior stang, convex, este format de marginea stanga a portiunii istmice a arcului aortic, denumit „buton aortic”.

 Arcul mijlociu, concav sau rectiliniu, este format proximal, de marginea stanga a arterei pulmonare, iar distal, de urechiusa stanga.

 Arcul inferior stang, de forma convexa, este format de ventriculul stang, al carui contur se pierde in opacitatea mediastinala, devenind vizibil in inspir profund, formand varful cordului.

Imaginea radiologica a cordului si vaselor mari in ortostatism si in incidenta laterala (profil) stanga (Pstg)

Fig.10

   In aceasta pozitie si incidenta, imaginea radiologica a cordului are o forma triunghiulara, cu baza pe diafragm si varful orientat proximal si posterior Fig.10.

 Conturul anterior

 Este format dintr-un arc convex datorat ventriculului drept, care proximal este dat de conul arterei pulmonare si de peretele anterior al aortei ascendente.

  Conturul posterior

 Este dat de peretele posterior al atriului stang, iar distal, supradiafragmatic, pe o mica portiune din ventriculul stang.

Imaginea radiologica a cordului si a vaselor mari in functie de varsta

La sugar si la copilul mic

 Datorita conditiilor spatiale specifice toracice, diametrul antero-posterior si transversal mai mari ca cel longitudinal, a pozitiei inalte a diafragmului in urma aeroenterocolitei fiziologice generalizate, a elasticitatii crescute a structurilor cardiace, cat si datorita volumului crescut al ventriculului drept comparativ cu cel stang, imaginea radiologica va fi cea de „cord mare”, orizontalizat cu o slaba reprezentare segmentara a arcurilor cordului – Fig 13

Document online: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Document online: Zaharul - de ce este zaharul rafinat cancerigen? produsele zaharoase

Diagnostic imagistic al plamanului cardiac

 Oligohemia Fig.14 defineste volumul redus al circulatiei pulmonare, atat in segmentul ei arterial, cat si in cel venos. Radiologic, imaginile hilurilor au dimensiuni mici, iar opacitatile vasculare sunt inguste, reduse numeric si pot fi evidentiate numai in regiunile perihilare.

Fig.14

Hiperemia Fig.15 traduce starea hemodinamica dominata de sporirea fluxului arterial pulmonar. Este proprie afectiunilor congenitale ale cordului in care se creeaza un scurt-circuit arterio-venos (defectul de sept atrial sau ventricular, persistenta canalului arterial); mai poate fi observata in unele cazuri de emfizem avansat cu hipoxemie si de tirectoxiceza grava.  Se caracterizeaza radiologic prin prezenta unor hiluri si imagini vasculare ce pastreaza toate trasaturile normale, cu particularitatea ca au dimensiuni mai mari, sunt numeroase si pot fi vizibile pana la periferia campurilor pulmonare. DSA Fig.15

  Imaginea cardiaca prezinta aspectul corespunzator anomaliei congenitale prezente.

 Hipertensiunea Fig.16 arteriala pulmonara este urmarea cresterii rezistentei in segmentul corespunzator al micii circulatii; recunoaste, din punct de vedere etiopatogenic, mai multe tipuri. Tipul activ este consecinta proceselor pulmonare cronice (fibroze intinse, emfizem etc.) care se soldeaza cu reducerea ireversibila a patului circulator. Tipul pasiv sau secundar reprezinta starea spastica a arterelor pulmonare determinata de staza venoasa pronuntata; Tipul hipercinetic este intalnit in unele forme de hiperemie; se instaleaza pe aceeasi cale reflex-spastica si are ca rezultat, de asemenea, reducerea circulatiei arteriale supraalveolare. Radiologic, aspectul hipertensiunii pulmonare este destul de caracteristic: arterele pulmonare proximale (hiluri si ramuri lobare) sunt largite, in timp ce arterele periferice sufera o reducere brusca de calibru, realizand aspectul de „amputare”.

 Fig.16

 Staza pulmonara Fig.17 Poate insoti decompensarile ventriculului stang sau obstacolele in calea golirii venelor pulmonare in atriul stang, produse de leziunile organice ale orificiului mitral (stenoza mitrala). Initial, hilurile si imaginile vasculare apar crescute in intensitate si calibru; aparitia unui transudat interstitial produce apoi stergerea contururilor acestora. Infiltratia interstitiului peribronho-vascular distal si perilobular duce la vizibilizarea lui si la aparitia unui desen in retea la periferia campurilor pulmonare. In formele avansate apar transudate alveolare,exprimate prin opacitati micronodulare, cu aspect bronhopneumonic, localizata perihilar si mai ales la baze.

Fig.17

Edemul pulmonar acut Fig.18 se datoreaza cresterii bruste a presiunii de filtrare prin membrana alveolara (in cazul insuficientei ventriculare stangi sau stenozei mitrale) sau cresterii permeabilitatii capilare (in edemul renal, alergic sau toxic).

Transvazarea continutului vascular in alveole se exprima radiologic prin opacitati difuze, de intensitate slaba, confluente, dispuse pe teritorii variabile in vecinatatea hilurilor sau la baze. Fig.18

Infarctul pulmonar este starea patologica creata prin obstructia brusca a unei ramuri arteriale pulmonare, de dimensiuni variabile. Se datoreaza emboliei sau trombozei arterei respective , urmata de instalarea unui tablou clinic deosebit de pregnant, uneori dramatic.

Aspectul radiologic al infarctului pulmonar depinde de dimensiunile si localizarea acestuia. Atunci cand ocupa o portiune importanta dintr-un segment, apare ca o opacitate segmentara, de intensitate medie, cu structura omogena, asemanatoare cu un proces pneumonic. Daca teritoriul afectat este de dimensiuni mai mici, se poate traduce printr-o opacitate neregulat rotunda sau ovalara. Prezenta simultana de infarcte multiple, de mici dimensiuni, este posibila, iar imaginea nu poate fi diferentiata de cea a unei bronhopneumonii Fig.19.

Fig.19

Semiologie imagistica a cordului si vaselor mari

  Modificarile radiologice ale cordului si vaselor mari in stari patologice

 Evaluarea radiologica a starii cordului trebuie sa inceapa intotdeauna cu aprecierea dimensiunilor sale globale Fig.20. Acestea pot fi reduse, de regula, insa in procesele patologice de cea mai variata natura, sunt crescute in raport cu normalul. In acest caz, este necesar sa se precizeze sensul predominat al acestei cresteri (longitudinal, transversal, spre stanga sau spre dreapta).

Indice cardio toracic.

Fig.20 a)

Fig.20 b)

 Dilatatia atriului drept. Marirea de volum a atriului drept in exclusivitate este posibila numai in steznoza tricuspidiana pura, afectiune extrem de rara, de regula de natura congenitala, care modifica imaginea cardio – vasculara in mod caracteristic; arcul inferior drept apare alungit, cu convexitatea accentuata, deplasat spre dreapta in raport cu linia mediana.  Dilatatia atriului drept este in schimb destul de frecvent intalnita in evolutia unor leziuni valvulare care conduc la insuficienta relativa functionala a orificiului tricuspidian.

 Dilatatia atriului stang reprezinta elementul caracteristic al leziunilor valvulare mitrale; de aceea, evidentierea ei radiologica este semnificativa pentru diagnosticarea acestor leziuni.

 Dilatatiile minore ale atriului pot fi puse in evidenta numai prin examenul cu esofag baritat (in OAD, OAS sau profil), intrucat nu modifica imaginea de fata a cordului. Acest examen descopera marirea de volum a atriului prin evidentierea unei amprente pe conturul anterior al esofagului sau a unei devieri circumscrise a traiectului esofagian in spatiul retrocardiac.

 Prezenta atriului stang dilatat pe marginea dreapta a opacitatii cardio-vasculare poate realiza unul din urmatoarele aspecte:

dublu contur al arcului inferior;

contur biarcuat;

atriul stang marginal pe toata intinderea arcului inferior, pana la diafragm.

 Dilatatia si hipertrofia ventriculului drept . Dezvoltarea in sens vertical duce la alungirea in ansamblu a conturului stang, insotita de coborarea varfului inimii. Cresterea de volum a portiunii verticale a ventriculului („calea de iesire”, a carei portiune finala este conul arterei pulmonare) determina proeminenta acesteia in arcul mijlociu, care devine convex; trunchiul arterei pulmonare, solicitat de aceleasi conditii hemodinamice la care este supus si ventriculul, se dilata, accentuand aceasta convexitate in portiunea superioara a arcului Fig21.

Fig.21

  Aceasta configuratie a cordului, in care adancitura golfului cardiac este inlocuita prin proeminenta arcului mijlociu, este denumita „configuratie mitrala”.

 Dilatatia si hipertrofia ventriculului stang Cresterea de volum a ventriculului stang se soldeaza din punct de vedere radiologic cu marirea in sens transversal a imaginii cordului, predominant spre stanga, alungirea arcului inferior stang si accentuarea convexitatii lui.

 Rezultatul modificarilor descrise se exprima in ansamblu printr-o imagine cardio-vasculara caracterizata prin adancirea considerabila a golfului cardiac, adica prin realizarea „configuratiei aortice”Fig 22.

Stenoza aortica Fig.22

Modificarile elementare ale aortei. Procesele patologice intrinseci ale aortei se traduc prin alungirea, largirea (difuza sau circumscrisa) a calibrului si prin cresterea intensitatii opacitatii vasului.

 Alungirea si largirea difuza, rezultate ale pierderii elasticitatii peretilor aortici, se manifesta radiologic in primul rand prin modificarea imaginii de fata a pediculului vascular. Arcul superior drept devine mai lung si in acelasi timp convex, datorita faptului ca aorta ascendenta depaseste in afara vena cava superioara, devenind marginala la nivelul arcului respectiv. Butonul aortic este situat mai sus decat in conditii normale, proiectandu-se uneori peste extremitatea claviculei; el proiemina mai puternic si prezinta o raza de curbura marita. Sediul obisnuit al acestor angulatii este reprezentat de ascendenta, portiunea distala a crosei si portiunea mijlocie a descendentei.

 Cresterea opacitatii aortei, corolar firesc al dilatatiei sale si sporirii continutului sanguin intravascular, dar si consecinta sclerozei parietale, este considerabil accentuata in cazul prezentei ateroamelor, depozite calcare dispuse sub stratul endotelial al vasului. Ateroamele realizeaza lizeree opace de intensitate calcara, care dubleaza contururile aortei, uneori pe intreaga ei intindere Fig.23.

Diagnosticul imagistic al bolilor vasculare dobandite

Leziunile valvulare

Stenoza mitrala Aspectul radiologic al stenozei mitrale, cea mai frecventa cardiopatie valvulara, rezulta din modificarile produse de dilatatia atriului stang, dilatatia si hipertrofia ventriculului drept si staza pulmonara Fig.24.

Fig.24

 Marirea de volum a atriului stang este marcata, pe langa proeminenta lui, pe conturul stang si de modificarea aspectului arcului inferior drept, care capata un contur dublu sau biarcuat, ca si de devierea esofagului baritat Fig.25 a) ,b), c).

Fig.26 a)

Esofag baritat -b)Aspect IRM -c)

 In unele cazuri, aspectul circulatiei pulmonare poate fi dominat de semnele hipertensiunii, care se instaleaza ca urmare a starii spastice a arterelor pulmonare periferice („al doilea baraj circulator”)..

  Insuficienta mitrala pura produce modificari radiologice similare in linii mari celor aparute in stenoza, dar mult mai putin pregnante. Configuratia mitrala este mai slab exprimata, ca si dilatatia atriului stang si staza pulmonara Fig27.

Fig27a) b)IRM

  Insuficienta aortica Fig 28 se caracterizeaza radiologic, in formele tipice prin semnele unei mariri considerabile a ventriculului stang, vizibila pe imaginile de fata si al alungirii, largirii (mai ales la nivelul ascendentei) si desfasurarii aortei. Aspectul global rezultat este o configuratie aortica tipica. Fig, 28

  Circulatia pulmonara prezinta modificari numai in stadiul de decompensare a afectiunii, cand apar semnele stazei pulmonare.

 Stenoza aortica. Semnele radiologice prezente in stenoza orificiului aortic sunt comparabile cu cele ale insuficientei, dar mult mai putin exprimate. Configuratia aortica tipica este realizata numai de formele severe sau decompensate; in cele comune, marirea de volum a ventriculului stang poate fi evidentiata de profil. Fig.29 a) ,b).

Fig.29 a) b)IRM

  Un aspect similar poate fi observat in cazurile de hipertensiune arteriala severa, cu evolutie indelungata.

 Stenoza arterei pulmonare. Natura endocarditica a afectiunii este exceptionala; mai frecvent, ea este congenitala si se asociaza cu alte anomalii, in cadrul unor sindroame complexe.  Marirea de volum a ventriculului drept, consecutiva cresterii rezistentei la evacuare, determina o configuratie mitrala, accentuata de proeminenta puternica a trunchiului arterei pulmonare Fig.30.

Fig.30

Aspectul vaselor pulmonare periferice ramane normal.

 Insuficienta orificiului pulmonar. Forma valvulara endocarditica este foarte rara, in opozitie cu cea functionala, care poate insoti decompensarea unui cord mitral (asa-numitul sindrom Graham-Steel).

 Leziunile valvulare combinate. Produc de regula un cord de dimensiuni mari, a carui modificare de forma, complexa, schiteaza o configuratie impusa de factorul hemodinamic cel mai puternic.

 Viciul triorificial (stenoza mitrala, insuficientaaortica, la care se adauga insuficienta relativa de tricupsida) creeaza un cord global marit mai ales in sens transversal, spre stanga si spre dreapta, a carui configuratie, predominant mitrala, este completata de semnele unei mariri accentuate a ambelor cavitati drepte.

Diagnosticul imagistic al anomaliilor congenitale cardio-vasculare

  Anomalii congenitale fara scurt circuit. Stenoza de arc aortic. (coarctatia aortica) este una din cele mai frecvente anomalii cardio-vasculare; se caracterizeaza morfologic prin ingustarea, hipoplazia sau aplazia regiunii istmice a aortei.

 Radiologic Fig.31, marirea de volum a ventriculului stang si dilatatia aortei suprastenotice (consecinte ale obstacolului creat in regiunea istmica) se traduc printr-o configuratie aortica, in cadrul careia insa butonul aortic prezinta un aspect particular: el poate lipsi din imagine, poate fi situat foarte sus sau poate apare sub forma unui arc dublu. Aorta ascendenta, mult dilatata, proemina evident la nivelul arcului superior drept si in spatiul retrosternal (de profil si in oblice).

Fig.31 a) b)

Arterele intercostale, prin care se stabileste o circulatie compensatoare intre arterele supra si substenotice, se dilata si produc eroziuni caracteristice ale marginilor inferioare ale coastelor regiunii mijlocii a toracelui, la nivelul arcurilor lor posterioare.

 Anomalii congenitale cu scurt circuit arterio-venos. Defectul de sept atrial creeaza, intr-un grad direct dependent de importanta defectului si implicit a shuntului, un exces de umplere a ventriculului drept. Acesta se datoreaza diferentei de presiune dintre cele doua jumatati ale inimii, care face ca sangele sa treaca din atriul stang in atriul drept Fig.32.

Fig.32 a) b)Aspect IRM

 Radiologic, marirea de volum a ventriculului drept se traduce printr-o configuratie mitrala, din care lipsesc semnele dilatatiei atriului stang Fig.33.

Fig.33

 Debitul – bataie ventricular mult sporit determina aparitia hiperemiei pulmonare.

 Anomalii congenitale cu scurt circuit veno – arterial Aceste anomalii constituie grupul ce cele mai numeroase, variate si complexe forme morfologice. Categoria cea mai larga a acestui grup apartine asa – numitelor transpozitii ale arterelor mari.Consecinta hemodinamica cea mai importanta din punct de vedere clinic este patrunderea sangelui venos din arterele pulmonare in segmentul arterial al circulatiei sistemice, soldata cu aparitia cianozei.

 Tetralogia Fallot se caracterizeaza morfologic prin prezenta unui defect de sept ventricular, a unei aorte cu emergenta pe acest defect („calare” pe defect) si a unei stenoze valvulare sau infundibulare, asociata cu hipoplazie, a arterei pulmonare; al patrulea element al tetralogiei, marirea de volum a ventriculului drept, este consecinta starii hemodinamice create Fig.34.

Fig.34

 Prin existenta unei cai neobisnuite de evacuare a continutului sau (aorta), ventriculul drept sufera o dilatatie si hipertrofie de tip particular, tradusa radiologic prin alungirea si accentuarea convexitatii arcului inferior stang. Hipoplazia trunchiului arterei pulmonare adanceste golful cardiac, creand o configuratie asemanatoare celei aortice, din care lipseste insa proeminenta butonului. Circulatia pulmonara este de obicei saraca si se traduce radiologic prin aspectul de oligohemie.

Diagnosticul imagistic al afectiunilor miocardice

 Indiferent de natura lor (reumatica, coronariana, dismetabolica, endocrina etc.), afectiunile miocardice modifica imaginea cordului intr-un mod asemanator, pregnanta semnelor radiologice depinzand in esenta de stadiul evolutiv si gravitatea procesului patologic prezent. In general, miocardopatiile produc modificari dimensionale (dilatatii si hipertrofii miogene) si de forma (datorate reducerii tonusului si cresterii maleabilitatii peretilor cardiaci) Fig.35.

Fig.35

In timpul respiratiei si la schimbarea pozitiei pacientului, cordul vadeste un grad neobisnuit de deformabilitate, care traduce alterarea tonusului peretilor sai musculari (cord „de aluat”).

 Formele foarte grave ale afectiunilor miocardului (produse mai ales de insuficienta coronariana) produc dilatatii considerabile ale cordului, contururile acestuia apropiindu-se de peretii laterali ai toracelui („cordul bovin”, miopatic).

    Diagnosticul imagistic al afectiunilor pericardului

In mod normal, pericardul nu are corespondent radiologic. El apare vizibil in urmatoarele conditii:

prezenta unei colectii lichidiene intrapericardice;

ingrosarea fibroasa sau calcara a foitelor pericardului.

Pericardita uscata

 Nu apare radiologic decat in urma prezentei sechelelor: ingrosari sau simfize ale foitelor pericardice.

 Aceste sechele pot apare si dupa procese inflamatorii lichidiene care anatomo – patologic se pot prezenta sub doua forme: pericardita cronica constrictiva sau concretio cordis si pericardita cronica adeziva sau acretio cordis.

  Pericardita cronica constrictiva

 Consta in simfizarea si fibrozarea foitelor pericardului (cord in carapace).

 Radiologic opacitatea cordului apare fara modificari de marime sau marita daca in prealabil a existat o afectiune valvulara sau miocardica Fig. 37

Fig.37 aspect C.T

  Pericardita adeziva

 Se produce in urma unei simfize a foitei parietale a pericardului cu pleura mediastinala sau fascia endo-toracica.

 Radiologic conturul opacitatii cardiace apare festonat, sters. Opacitatea cardiaca nu isi modifica sediul cu modificarile de pozitie a bolnavului sau in timpul probelor functionale respiratorii. Pulsatiile cordului nu sunt modificate. Cele doua forme pot coexista.

Pericardita lichidiana

 Colectiile lichidiene intrapericardice pot avea etiologii diferite: inflamatorii, circulatorii sau tumorala. Radiologic se constata marirea opacitatii cordului, cu disparitia arcurilor cardiace. In decubit sau Trendelenburg, pediculul vascular se largeste, ca in ortostatism sa se ingusteze, aspectul opacitatii cardiace fiind in carafa Fig.38.

Fig.38

 Radioscopic se constata disparitia pulsatiilor.

Patrunderea de aer in cavitatea pericardica mai ales in urma unei punctii evacuatorii creaza aspectul de pneumo sau hidropneumopericard.Radiologic se manifesta prin prezenta de imagini transparente situate de o parte si de alta a opacitatii cardiace Fig.39.

Fig.39

Dupa vindecare se pot produce sechele sub forma de simfize si ingrosari ale foitelor pericadice ce se traduc radiologic prin neregularitati ale conturului cardiac si uneori prin calcificari.

Diagnosticul imagistic in bolile aortei toracice si abdominale

Dilatatiile circumscrise sunt consecinta unor alterari parietale ale peretelui aortei de origine luetica, aterosclerotica sau traumatica.Singurele accesibile investigatiilor radiologice uzuale sunt anevrismele toracice.Se manifesta prin marirea mediastinului .Investigatii suplimentare ,angiografia, C,T ,angio CT , IRM, angioIRM - Fig.40 a) b), ecografia sunt esentiale in diagnosticul anevrismului aortei toracale si subdiafragmatic.

Fig.40 b) anevrism aortaabdominala -angio IRM tridimensional

Fig.40 a) dilatatie de 2 cm la aorta toracica