Diagnostic imagistic al afectiunilor hepato – bilio – pancreatice

Diagnostic imagistic al afectiunilor hepato – bilio – pancreatice

   Metodele utilizate pentru explorarea ficatului, pancreasului, splinei si regiunii invecinate se impart in:

Metode principale;

Metode complementare;

Metode cu scop terapeutic.

Metode principale

In aceasta grupa sunt incluse:

Radiografia abdominala simpla;

Ecografia;

Scintigrafia;

Colangiocolecistografia:

o                    per os;

o                    intravenoasa;

Computertomografia (CT).

Metode complementare

Angiografia;

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM)

Duodenografia hipotona;

Colangiografia directa

o                    endoscopica retrograda;

o                    percutana transhepatica.

Metode cu scop terapeutic

Drenajul percutan al colectiilor fluide

o                    hepatice;

o                    (peri)pancreatice.

Drenajul biliar extern;

Protezarile biliare;

Procedurile interventionale arteriale.

Elemente de anatomie radiologica

 Lobulatia hepatica. Ficatul este impartit in doi lobi de o linie imaginara care pe sectiunile axiale uneste vena cava cu patul colecistului si cu peretele cavitatii toraco-abdominale, de obicei in aceasta linie este inclusa si vena porta.

Metode de investigatie a ficatului si semiologia leziunilor elementare

1. Radiografia abdominala simpla

 Se efectueaza cu bolnavul in decubit dorsal si se completeaza la nevoie cu radiografii in decubit lateral, preferabil drept.

 Hepatomegalia: nu se poate aprecia decat aproximativ.

 Calcificarile intrahepatice pot fi evidentiate pe rgr. Abdominala simpla.  

 Prezenta de gaz este complet anormala in interiorul parenchimului hepatic.

2. Radioscopia

localizarea colectiilor gazoase sau calcificarilor;

in asociere cu examenul baritat;

in cautarea cailor de abord pentru punctii diagnostice si terapeutice;

pentru monitorizarea plasarii cateterelor biliare sau arteriale.

3. Examenul baritat

Varicele esofagiene la bolnavii cu hipertensiune portala. Ele reprezinta o cale de shunt dinspre port catre sistemul cav inferior.

Ulceratii si eroziuni apar la bolnavii cu hipertensiune portala.

4. Ultrasonografia

 Este cu atat mai eficienta ca metoda de diagnostic cu cat doua tesuturi contigue sunt mai net diferite ca si consistenta.

Leziunile focalizate sunt reprezentate de zone limitate cu reflectivitate modificata fata de parenchimul inconjurator.

 Leziunile difuze sunt mai putin usor de pus in evidenta din cauza imposibilitatii de a gasi un tesut de comparatie. Randamentul general de diagnostic nu depaseste 50%.

5. Scintigrafia

Este o metoda cu un scor bun in diagnosticul prezentei leziunilor focalizate. Este de asemenea de valoare in aprecierea volumului si configuratiei hepatice.

6. Computertomografia

 Tehnica de examinare consta in esenta in explorarea cu sectiuni contigue, groase de 0,8-1 cm a intregului parenchim la inceput fara contrast si in functie de datele obtinute in continuare cu contrast administrat cat mai rapid. In acest fel se realizeaza obiectivul principal de a creste diferenta de densitate dintre parenchinul normal si leziunile inlocuitoare de spatiu.

 Metode de investigatie si semiologia elementara a afectiunilor cailor biliare

1. Radiografia abdominala simpla

Este justificata in cautarea calcificarilor biliare. Ecografia este metoda care restrange indicatiile de utilizare nu numai ale radiografiei simple, dar chiar si a colecistografiei in ansamblu.

 Litiaza veziculara - calcului radioopaci

2. Colecistografia orala

 Consta in administrarea unui produs iodat resorbabil prin mucoasa intestinala. Secventa unui examen colecistografic complet implica minim doua incidente si administrarea unui pranz colecistografic.

3. Colangiocolecistografia intravenoasa Este considerata anacronica.

 Colangiografie, imagini lacunara prin calcul transparent

4. Colangiografia percutana transhepatica

 Este o metoda agresiva care insa a devenit mult mai sigura prin utilizarea acului elastic, nontraumatic, Chiba.

Tehnica consta in reperarea vaselor biliare intrahepatice prin fluoroscopie, aspirarea unei cantitati de bila si injectarea sub control fluoroscopic de contrast iodat hidrosolubil. Se obtine o opacifiere omogena a intregului arbore biliar.

5. Coledocopancreatografia endoscopica retrograda (ERCP)

 Reprezinta metoda de reperare si cateterizare endoscopica a papilei Vater si injectarea directa de substanta de contrast pentru vizualizarea cailor biliare.

6. Colangiografia peroperatorie

 Colangiografia intraoperatorie este metoda de explorare a unor cai biliare in vederea precizarii existentei de eventuali calculi.

Colangiografie,imagini lacunara prin calcul

 Colangiografia postoperatorie pe tub Kher este metoda de electie pentru cautarea litiazelor restante sau a obstructiilor biliare acute postoperatorii precoci.

Colangiografie pe tub Kehr - stop al substantei de contrast, calcul coledocian

8. Ecografia

Este metoda de electie pentru studiul neinvaziv al cailor biliare.

9. Computertomografia

 Este superpozabila ca randament ecografiei. Randamentul metodei este tot 97% pentru precizarea sediului obstructiei si 94% pentru precizarea cauzei.

Metodele radioizotopice

Produsii permit o vizualizare convenabila atat a paranechiului hepatic cat si a eliminarii biliare.

11. Angiografia

Consta in explorarea circulatiei arteriale si venoase.

12. Proceduri interventionale cu scop bioptic

Fragmentele de tesut biliar se pot obtine prin oricare dintre metodele de abord instrumental direct a lumenului biliar: tuburile de drenaj biliar extern,, tuburile Kher, endoscopic transpapilar sau chiar transvenos.

Explorarea radio – imagistica a pancreasului

Metode de investigatie si semiologia elementara a afectiunilor pancreatice

1. Radiografia abdominala simpla

Poarta o cantitate mica de informatii.

In pancreatita cronica se pot vizualiza calcificari.

2. Duodenografia hipotona

A fost inlocuita in timp de alte metode mai specifice. Consta in administrarea de Sulfat de bariu pe sonda duodenala dupa o prealabila administrare parenterala sau locala de Buscopan sau Glucagon, produse care paralizeaza peristaltica.

3. Ecografia

Este metoda de baza in gestul diagnostic de prima intentie. Se obtine o delimitare buna a pancreasului in 60 – 85% din cazuri.

4. Medicina nucleara

Nu se mai foloseste din cauza slabei vizualizari a parenchimului

5. Computertomografia

Constituie metoda de baza de diagnostic a afectiunilor pancreatice. Pancreasul se vede bine in special la bolnavii mai grasi.

 Cancerele de pancreas beneficiaza in mod diferit de diagnosticul computertomografiei. Infiltratia neoplazica, precum si adenopatiile regionale sau la distanta sunt unul dintre beneficiile examenului computertomografic. Metastazele hepatice, cel mai sigur argument de cancer pancreatic, se pun in evidenta chiar de la inceputurile diseminarii sub forma de leziuni mici multiple.

Document online: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Document online: Zaharul - de ce este zaharul rafinat cancerigen? produsele zaharoase

In rupturile traumatice de pancreas solutiile de continuitate ale organului se pot completa cu colectii fluide peripancreatice.

6. Colangiopancreatografia endoscopica retrograda

 Se cateterizeaza endoscopic papila si se injecteaza o cantitate minima de contrast sub control fluoroscopic pentru a preintampina refluarea de substante de contrast in parenchim, cauza de pancreatita acuta.

7. Colangiografia percutana transhepatica

Este indicata in diagnosticul obstructiilor biliare distale.

8. Angiografia

Este o metoda care si-a pierdut mult din interes.

9. Imagistica prin rezonanta magnetica

 Este superpozabila ca randament diagnostic computertomografiei cu si fara contrast.

Metode imagistice interventionale gastrointestinale

Gastrostomia si enterostomia percutana este indicata in stenozele complete a tractului gastro-intestinal superior sau la bolnavii psihici.

Dilatarea cu balonas realizata cu ajutorul unor catetere conduse de ghide metalice este utilizata in stricturile enterice, esofagiene, pilorice, colice, a stenozelor chirurgicale.

In tumorile maligne esofagiene sau in recidivele pe anastomoza dupa gastrectomie totala sau partiala, dilatarea cu balonas nu ofera o paleatie durabila. In aceste cazuri se utilizeaza proteze metalice autoexpandabile sau stenturi din Nitinol.

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL APARATULUI URINAR

Metode de diagnostic imagistic

1.                                           Radiografia renala simpla –da relatii despre umbrele renale, evidentiaza calculii urinari radio-opaci, da informatii despre schelet (malformatii,tuberculoza, metastaze-ce pot fi in legatura cu afectiunile renale).

2.                                           Urografia intravenoasa (U.I.V) cu 1 ml solutie iodata /kg. corp, ionice sau nonionice - pentru prevenirea reactiilor alergice. Se face dupa pregatire de cel putin 3 zile de regim de reducerea meteorismului abdominal. Este o explorare functionala (nefrograma) si morfologica (pielograma) si a dinamicii cailor excretorii , inclusiv a vezicii urinare-cistografie postmictionale.

3.                                           Pielografia rezida din injectarea substantei de contrast cu ajutorul unei sonde introduse pana in bazinet sau ureterul proximal. Se foloseste cand U.I.Vnu evidentiaza rinichii.In caz de nefrostoma se poate realiza pielografia descendenta. La cazurile de hidronefroza se poate practica pielografia prin punctia translombara, cand este imposibila cateterizarea ureterului.

 Pielografie ascendenta    pielografie descend

4.                                           Cistografia se poate obtine fie la sfarsitul U.I.V sau retrograd prin introducerea unei sonde transuretrale putand administra substanta de contrast sau aer + substanta de contrast. Dupa umperea vezicii se face radiografie in cursul mictionarii –proba dinamica astfel se studiaza colul si uretra posterioara, eventualul reflux vezico-ureteral.

5.                                           Uretrografia se face in continuarea U.I.V sau retrograd prin instilarea substantei de contrast in meatul urinar - radiografia se face in timpul instilarii.

6.                                           Explorari angiografice : arteriografia, ilio-cavografia si flebografia spermatica stanga. Pentru vezica urinara se practica arteriografia hipogastrica.

7.                                           Scintigrafia : realizeaza nefrograma izotopica cu identificarea unor zone afixatoare sau hiperfixatoare.

8.                                           Computertomografia identifica cu mare acuratete a proceselor expansive ale rinichilor si spatiul retroperitoneal.

9.                                           Ecografia este indicata pentru aprecierea formatiunilor ocupante,a rupturilor renale , de preferat la copil.

10.                                        Imagistica prin rezonanta magnetica – neiradianta are indicatii limitate in explorarea aparatului reno-urinar( aduce informatii similare C.T). Are randament superior in aprecierea leziunilor vasculare si a patologiei regiunii pelvine - poate realiza sectiuni in orice plan. Exista variante ce obtin imagini similare U.I.V fara substanta de contrast. Este posibil ca in perspectiva spectroscopia I.R.M sa aduca informatii cu specificitate ridicata in diagnosticul etiologic al tumorilor prostatei.

Anatomie imagistica

Rinichii au pozitie retroperitoneala .

Dimensiunea rinichilor este de 9-12cm in axul lung si 3-4cm transversal, pe Rg. axul longitudinal este cuprins intre echivalentul a 2 vertebre si jumatate si 3 vertebre si jumatate.

Conturul extern este convex si intern concav in regiunea hilului.

Opacefierea la substanta de contrast este egala , omogena la U.I.V–nefrograma , in CT se evidentiaza diferentiera medulara corticala.

Caile excretorii – sistemul pielo-caliceal ( cupe caliceale, tije, bazinet)   ureterul, vezica urinara.

Semiologie radiologica

1. tulburari functionale

v         asimetria de secretie – apare in cadrul sindromului obstructiv si in cazuri de stenoza a arterei renale.

v         intarzierea secretiei opace de o parte

v          rinichiul „mut” – pentru a obtine acest diagnostic se fac secvente U.I.V pana la 24 ore sau UIV in perfuzie. Se va cauta cauza : sindrom obstructiv, distructia parenchimului renal  (tuberculoza, pionefroza, tumori, etc), arterial sau venos.

v         hipertonia si hipotonia cailor urinare se traduc prin modificari ale calibrului si golirii lor.  

2.          modificari morfologice

v         de pozitie: apar in ptoze, ectopii renale procese tumorale de vecinatate, devieri ureterale, compresii vezicale.

v         de volum :

v          de contur

1.     ancose si incizuri

2.     depresiuni   se produc prin atrofia circumscrisa a parenchimului renal - cicatrici inflamatorii sau posttraumatic.

3.      boselurile

4.      rigiditatea cailor excretorii tubulare

v      de forma : apar in raport cu malpozitiile, malformatiile, si in procesele expansive.

v        imaginile aditionale sunt intalnite in caile excretorii;

1.         congenitale: chist paracaliceal, rinichiul in burete, diverticuli, si imagini din necrozele papilare, caverne, formatii chistice deschise in caile urinare (chist hidatic, chist seros) fistule.

2.       ureterale : imagini diverticulare, eroziuni, fistule.

3.       vezicale : diverticuli, fistule.

4.         uretrale : uretrocel, fistule

 Diverticol vezical

v         opacitati calcare si calcifierile tin de calculi radioopaci, nefrocalcinoza, calcificari ale leziunilor tuberculoase sau parazitare, calcificari prostatice.

v             imagini lacunare apar in ;

-  nefrogame:  tumori , leziuni distructive

- cai excretorii : calculi transparenti, cheaguri, tumori, chisturi.

v      imagini de stenoza  ; caliceala, bazinetala, ureterala. Amputatia este o forma extrema a stenozei.

Sindroame urinare

1.     sindromul obstructiv este format din:

intarziere de secretie

dilatarea cavitatilor

intarzierea golirii lor

atrofia parenchimului renl.

  Diagnosticul radiologic urmareste evidentierea modificarilor de obstructie si determinarea cauzei obstructiei.

Modificarile aparatului excretor superior realizeaza hidronefroza a carui grad si aspect este determinat de nivelul obstructiei, gradul ei si vechimea sindromului.   Hidronefroza dreapta prin calcul ureteral

Functional, apar intarzieri de secretie sau chiar abolirea ei - rinichi mut, - explorarea trebuie continuata cu pielografie. Dilatatiile moderate apar la nivelul caliciilor care se dilata in bule, apoi se transmit la  nivelul caliciilor mari si bazinet care pot atinge dimensiuni monstroase.

 Dilatare in butoias a bazinetelor 

  Cand obstacolul este inferior determina uretero-hidronefroza cu dilatarea uneori enorma a ureterului si alungirea lui.

  Se folosesc metode imagistice in functie de natura obstacolului. Ecografia este de prima intentie completata de alte investigatii radiologice in functie de natura obstacolului.

2. Refluxul vezico - ureteral: creste presiunea in caile excretorii superiare si propaga infectia pe cale ascendenta si are drept cauza un deficit al jonctiunii uretero-vezicale. Se studiaza prin cistografie retrograda (reflux pasiv) si cistografie mictionala (reflux activ).

3. Sindromul tumoral renal: apare in procesele expansive benigne sau maligne si cuprinde:

Malformatii congentale renale

1.          De numar

a.       Agenezie renala bilaterala este incompatibila cu viata .

b.      Rinichi unic congnital – se constata un rinchi marit ecografic si urografic, daca exista orificiu ureteral in vezica este ureter orb. Diagnosticul de certitudine il pune arteriografia.

 Rinichi unic congenital

c.          Rinichiul dublu este format dintr-o masa parenchimaroasa dubla, cu doua sisteme pielo-caliceale (pielon dublu), fara separatie organica. Ureterul poate fi dublu sau bifid.

Rinichi supranumerar proiectat pe aripa sacrata dreapta, duplicitate pielo-caliceala dreapt

d.          Rinichiul dedublat prezinta doua mase parenchimatoase cu doua sisteme pielo-caliceale si doua uretere – ureter dublu.  Duplicitate pielo-ureterala bilateral

2.    De marime

a.          Rinichi hipoplazic – mic congenital , este mut U.I.V , la pielografie , sistemul pielo-caliceal modificat cu calicile putin excavate, parenchimul este redus.

 Rinichi stang mic congenital

b.     Rinichi hiperplazic – pentru a fi diagnosticat trebuie ca cel contralateral sa fie normal sau tot hiperplazic , altfel este marit compensator,  configuratia este armonioasa .

   c.Prin simfiza – unirea celor doi rinichi duce la aparitia rinichiului in „potcoava”, „sigmoid” . Datorita rotatiei incomplete a rinichilor simfizati , bazinetele raman anteriore iar caliciile privesc anterior spre rahis. Ureterele pornesc in afara si blocheaza scurgerea urinii cu dilatatii pielo-caliceale uneori.  

  Rinichi in potcoava

2.     De pozitie :  

a.           Malrotatia – in evolutia sa se produce rotatia rinichiului si  poate ramane bazinetul posterior iar caliciile anterior.

b.          Ectopia – sediul anormal fie joasa frecventa – lombar inferior, pelvin, sau inalta mai rara (pulmonar). La arteriografie se pune in evidenta pedicolul vascular de origine . Variante de ectopie incrucisata este obisnuit asociat cu simfiza renala , rinichiul ectopic este sudat cu cel normal.

 Ectopie renala stanga + fuziune renala

5. De structura :

a.       Rinichiul polichistic –este bilateral ,chisturile neavand legatura cu sistemul pielo-caliceal se evidentiaza indirect prin efectul de compresiune si dezorientare. Rinichii sunt mariti, suprafata este boselata

 Rinichi polichistic

b.         Chistul paracaliceal, dilatatie diverticulara a unui calice ,cu sediul parenchimatos, care comunica cu calicele.

Malformatii  congenitale pielo-caliceale

1.          pielon multiplu – bazinet multiplu cu uretere care au traiect dublu pana in vezica sau care se uneste inainte de a ajunge in vezica, pielgrafic trebuie stiut ca bazinetul ureterului superior orificiul sub celui superior. Frecvent unul dintre uretere se deschide ectopic – in vagin, uretra posterioara.

2.          ureterul „orb” – ureterul supranumerar nu ajunge in rinichi ,de regula apare in agenezia renala.

3.          megaureterul congenital este bilateral , nu se pune in evidenta obstacolul.

Malformatii vezicale

1.          duplicitate vezicala – completa sau incompleta.

2.          extrofie vezicala se asociaza cu absenta peretelui abdominal anterior si cu malformatii de simfiza pubiana .

Malformatii uretrale

1.     duplicatia poate fi partiala sau totala

2.     hipo sau epispadiasul  trebuiesc cautate si alte malformatii

3.     valve uretrale – sunt cauza de obstructie la copil.

Litiaza urinara

Examenul radiologic urmareste evidentierea calculului, rasunetul asupra functiei cailor urinare superioare, stabilirea cauzei favorizante.

Absorbtia fata de Rx. depinde de compozitia chimica, fiind –radiotransparenti calculii de cistina, acid uric, xantina, radioopaci - carbonati, fosfati, oxalati, trifosfati de calciu.

Ecografia deceleaza calculii indiferent de structura lor chimica.

Calculii radiotransparenti se evidentiaza prin metode cu substante de contrast. Dar si unii si ceilalti trebuie investigati urografic, pentru stabilirea sediului si efectului asupra functiei secretorii si excretorii. Ei pot fi blocati – in bazinet, ureter, col vezical, uretra posterioara. Gradul sindromului obstructiv determinat de litiaza este determinat pe U.I.V : absenta sau diminuarea secretiei cu intarzierea opacefierii . In caz de rinichi secretor , apar diferite grade de hidronefroza.

U.I.V si examenele retrograde pot descoperi cauzele locale ale unei litiaze ce creaza staza si infectie : stenoza pielo-caliceala, vas aberant, stenoza ureterala, joasa - cu eventual ureterocel, anomalii ale calculului vezical – maladia colului, hipertrofia prostatei, sau ale uretrei - stricturi castigate sau congenitale, etc.

 Litiaza renala

  Tuberculoza urinara

Clasificarea T.B.C radiologic  corelata cu modificarile anatomo-patologice  imparte tuberculoza renala in patru stadii.

Stadiul I – tuberculoza miliara a rinichiului; nu are corespondent radiologic.

Stadiul II – in parenchimul renal apar modificari delimitate in forma de tuberculoza productiva nodoasa sau mici caverne ale corticalei sau medulare, fara comunicare cu sistemul pielo- caliceal.

U.I.V si pielografic - nu sunt modificari.

Stadiul III – corespunde formei fibro-ulceroase si cavernoase a tuberculozei urinare cu interesarea sistemului pielo- caliceal.

U.I.V si pielografic apar leziuni la un calice izolat sau la un grup de calicii.

Leziunea incipienta ce poate fi constatata radiografic este eroziunea sau ulceratie peripapilara si ulceratii fine ale varfului papilei- „mancat de molii” . Prin confluarea eroziunilor apare o pseudo caverna de origine calcica care se adancete treptat prin escavare in parenchim, putand ajunge pana langa capsula.

Paralel cu imaginile de aditie apar si imagini de strictura la tija caliciilor.

Modificari tbc caliceale superior stanga

 Strictura unui calice mare produce imaginea de „margareta”, unde petalele fiind caverne , altele hidrocalicii.

 Tuberculoza renala - modificari 'in margareta' la nivelul grupelor caliceale

Stadiul IV : leziunile distructive ale parenchimului la care se asociaza cele pielo-caliceale sunt intinse. Apare pielonefroza tuberculoasa, rinichiul atrofic sau mastic.

Frecvent  rinichiul bolnav este mut urografic.Calcificarea cazeumului face sa apara rinichiul mastic, usor de recunoscut pe Rg. Renala simpla.

  

La scintigrafie, leziunile distructive ale parenchimului dau imagini lacunare.

Modificarile bazinetale debuteaza prin atonie, ca apoi sa apara rigiditatea parietala si stenoza. Efectul este de dilatarea caliciilor aferente.

Modificarile ureterale incep frecvent cu stenoze in portiunea prevezicala , ceea ce creaza o dilatatie in amonte. In aceasta faza caliciile dilatate, bazinetul stenozat si ureterul dilatat dau o triada clasica.

Modificarile vezicale – apar de timpuriu prin fenomene de cistita.  La inceput se poate sesiza o rigiditate parietala in vecinatatea orificiului ureteral care elimina urina bacilara, apoi o reducere treptata a detrusorului si aparitia vezicii mici tuberculoase. Ea va crea un obstacol in calea fluxului urinar de partea netuberculoasa, determinand o uretero-hidronefroza. Se fac operatii vezicale, prin plastii cu intestin (cistoplastii).

Infectii renale nespecifice

1.          pielonefrita ( interstitiala). Semnele obisnuite  sunt: rinichi mic cu incizuri pe contur ce ating cate un calice, reducerea indicelui cortico-renal,    Rinichi mic stang pielonefritic   Grupe caliceale stangi aplatizate

2.          pionefroza determina contururi neregulate ale cavitatilor caliceale ce denota distructii ale parenchimului, rinichiul ajungand in final o punga de puroi.

3.          abcesul renal si flegmonul perinefritic realizeaza sindromul pseudotumoral renal.

Chistele renale

Ele realizeaza sindromul pseudatumoral renal.

1.     chistul seros esre un proces ocupant unic, obisnuit la polul renal inferior. In afara semnelor pielo-caliceale se poate observa si devierea ureterului  sperior. Ecografic apare o arie  transonica.

2.     rinichiul polichistic descris la modificarile de structura.

3.     chistul hidatic renal inainte de calcificare are semnele chistului renal simplu. Dupa calcificare poate fi reperat si pe radiografia renala simpla, sub forma unui cerc opac continuu sau discontinuu, foarte caracteristic.

Tumorile aparatului urinar

tumorile parenchimatoase renale  maligne se manifesa prin sindromul tumoral . deformari ale contururilor renale, cand formatiunea este periferica ; compresii pe ureter cand au sediul la polul inferior  renal.

Modificari de pozitie a rinichilor

Modificari ale sistemului pielo-caliceal:

amprente pe calicii sau pe bazinet-in semiton

alungiri si subtieri ale caliciilor

dezorientari ale caliciilor, deplasarea bazinetului

Amputatii caliceale prin compresie sau invazie tumorala

Aplatizari ale caliciilor sau bazinetului cu semiton sau compresii moderate

Dilatatii prin compresii adiacente

Imagini lacunare la nefrograma urografica, arteriala si izotopica in cazul tumorilor parenchimatoase; imagini lacunare la pielografie urografica sau ascendenta in cazul tumorilor bazinetale.

Arie transonica sau cu ecouri la ecografie, in raport cu consistenta tumorii

Sindromul vascular asociat.

 

   Neoplasm renal drept - deformari pielo-caliceale

La scintigrafie se vede o arie hiper- sau a fixatoare; la ecografie ii corespunde o imagine  solida  neomogena datorita zonelor de hemoragie sau necroza. C.T are indicatie atat in evluare preoperatorie cat si in urmarirea postoperatorie.

1.      tumorile bazinetale – produc imagini lacunare la urografie sau pielografie. Uneori este dificil de facut diagnosticul diferential cu calculii radiotransparenti., cheagurile de sange, si. frecvent se asociaza cu semnele de tumora parenchimatoasa.

2.     tumorile ureteriale – se manifesta radiografic prin imagini lacunare si se asociaza frecvent cu tumori bazinetale si vezicale.

3.     tumorile vezicale: sunt frecvente. Cele benigne sunt pediculate si nu infiltreaza peretele, producand imagini lacunare cu lizereu opac. Uneori sediul tumorii este intr-un diverticol.

 Tumorile maligne pot fi vegetante, infiltrante, sau ulcerante.

 Tumorile vegetante, produc imagini lacunare cu baza larga de implantare si intreruperea conturului vezical.

Imagine lacunara cu pinteni si semitonuri la nivelul vezicii urinare

Tumorile infiltrante, se pun in evidenta prin cistopielografie.

 Tumorile ulcerante, se evidentiaza cu dublu contrast.

Examenul imagistic al prostatei

    Metode imagistice folosite sunt:

ecografia , endosonografia rectala,

C.T

IRM

Adenomul periuretral si cancerul prostatic

Afecteaza imaginea morfologica si functia colului vezical precum si a uretrei posterioare.

Adenomul mareste uneori considerabil volumul prostatic, creaza obstacol in calea de evacuare a urinei, staza vezicala, favorizeaza infectia, uretero-hidronefroza si litiaza uretero- renala, precum si diverticuloza vezicala cu litiaza vezicala.

La cistografie se constata o amprenta biconcava, ce ridica trigonul . In timpul mictiunii, colul se deschide defectuos, si in vezica ramane un reziduu variabil. Uretra prezinta ingustari si scolioze.

Uretrografie permictionala

La urografie putem constata grade diferite de hidronefroza, asociate cu grade diferite de insuficienta de secretie, modificarile ureterului terminal in undita sunt tipice pentru hipertrofia de prostata.

Tumorile au acelas semn, dar cu imagini de rigiditate a deformarii bazei Prinderea ostiului uretral de o parte sau alta creaza modificari ale arborelui pielo- caliceal.vezicii, cu aplatizarea si semitonuri la umplerea vezicii urinare.