Repausul fizic, psihic si intelectual al bolnavului

Alaturi de tratamentul medicamentos repausul fizic, psihic si intelectual al bolnavului are un mare rol in insanatotirea bolnavului. El este supravegheat atat de catre medicul curant, dar mai ales de asistentul medical care supravegheaza bolnavul in permanenta.

Repausul fizic

Desi este neglijat de o mare parte dintre bolnavi acesta este necesar deoarece scade necesitatiile metabolice ale organismului, care in aceste conditii poate fi satisfacut cu cantitatii mai reduse de principii energetice, scazand producerea de cataboliti si astfel organismul este scutit de procesele de dezintoxicare, ferindu-l astfel de o serie de agentii vulnerabili externi.

Reapusul bolnavului la pat are un efect sedativ asupra organismului, linistind astfel bolnavul si ajutandu-l sa se refaca mai repede. Repausul poate sa cuprinde mai multe forme:

• repausul absolut
• repausul fizic relativ
• repausul fizic partial

Repausul absolut - consta in servirea bolnavului la pat, asistentul medical efectuandu-i toate manevrele medicale la pat. In aceasta situatie bolnavul nu are voie sa se mobilizeze deloc. Alimentatia, tratamentul prescris de medic, toaleta, igienizarea zilnica, si evacuarile fiziologice se desfasoara in pat fiind servit in mod adecvat de intreg personalul de ingrijire. Patul bolnavului trebuie sa fie confortabil, pozitia bolnavului adecvata bolii respective pe care si-o stabileste singur in functie de preferinta sa. Anturajul din jurul bolnavului trebuie sa fie placut, semnalizatoarele audio-video sa fie la indemana bolnavului, servirea lui trebuie sa fie eleganta si civilizata la fel ca si atitudinea intregului personal medical cu care vine in contact bolnavul.

Repausul fizic relativ - se deosebeste de cel absolut prin faptul ca obliga bolnavul sa stea la pat majoritatea timpului cat este bolnav, avand voie sa paraseasca patul doar pentru anumite manopere: alimentatie, toaleta zilnica, evacuari fiziologice si unele mobilizari active efectuate prin plimbari. Nu toti bolnavii trebuie sa aiba un repaus fizic relativ standard ci acest repaus este stabilit de catre medic de la caz la caz in functie de gravitatea bolii cat si de stadiul imbolnavirii. Acest tip de repaus care este combinat cu mobilizarea bolnavului contribuie im mod direct la reconfortarea lui. Exista un raport intre timpul petrecut la pat si cel petrecut prin mobilizare, unul din ele putand sa fie in favoarea celuilalt. Prin acest repaus bolnavul nu are voie sa efectueze munci care presupun eforturi fizice.

Repausul fizic partial - presupune o stare de inactivitate relativa numai anumitor parti ale organismului. Ca si exemplu putem lua imobilizarea membrelor fracturate prin aparate gipsate montate in ambulatoriu sau a coloanei vertebrale cu leziuni tuberculoase prin corsete speciale care nu necesita repausul bolnavului la pat, dar pune in repaus partea bolnava. Am putea spune ca o forma a repausului fizic partial ar putea fi si regimurile de crutare (pauza alimentara din imbolnavirile tubului digestiv, ale glandelor anexe, ale rinichilor, etc.). De asemenea interzicerea vorbirii in procesele inflamatoare ale laringelui, sau purtarea ochelarilor de protectie in anumite afectiuni oftalmologice. Bolnavul este obligat sa pastreze repausul fizic si in convalescenta multor boli medicale sau chirurgicale. In general bolnavul intelege necesitatea mentinerii repausului fizic in cursul perioadei acute a bolii, dar il neglijeaza dupa trecerea simptomelor alarmante ale bolii. Pentru a convinge bolnavul de necesitatea obiectiva a acestui repaus asistentul medical trebuie sa lamureasca bolnavul, sa ii explice in ce consta acest repaus, care este beneficiul lui si sa isi castige increderea bolnavului pentru a-l putea tine la pat. Bolnavul dupa ce paraseste patul si este necesara reincadrarea lui in munca trebuie sa inteleaga ca activitatea fizica trebuie sa o faca progresiv printr-o perioada intermediara de readaptare a carei durata variaza de la caz la caz.

Repausul psihic

Cea mai grea boala pe care trebuie sa o trateze personalul medical este suferinta psihica. Repausul psihic este foarte important pentru protectia sistemului nervos. Acest repaus este necesar datorita rolului sau preponderent pe care il are sistemul nervos in toata patologia umana. In numeroasele imbolnaviri corticoviscerale cum ar fi boala hipertonica, ulcerul gastro-duodenal, etc., o schimbare a mediului inconjurator, a mediului ambiant aduce mari ameliorari in starea bolnavului. In situatii de tensiune nervoasa, agitatie, discomfort bolnavul trebuie scos din mediul respectiv (familial sau de munca) pentru a nu da nasteri la stari conflictuale, bolnavul trebuie ferit de vesti rele surprize neplacute, conflicte. De asemenea trebuie avut mult discernamant din partea personalului medical privind persoanele care il viziteaza si care ar putea sa-i produca o indispozitie bolnavului. Din acest motiv se va vedea de la caz la caz daca primirea vizitelor familiale, a colegiilor de munca sau a prietenilor vor fi admise sau nu. In caz ca se observa un discomfort al bolnavului asistentul medical trebuie sa observe admiterea acestora de catre bolnav si sa scurteze vizitele sau chiar sa le interzica pentru anumite persoane. In anumite cazuri este contraindicata chiar si citirea ziarului de catre bolnav.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

unele boli la care se contraindica transportul in primele zile (IM = infarct miocardic)

bolile cronice

reumatismele

neoplasmele inoperabile

plagile superficiale etc.

Sarcina asistentei medicale in tratamentul la domiciliu este de a creea conditii de ingrijire cat mai apropiate de cele din spital, dar in acelasi timp sa nu perturbe prea  mult desfasurarea normala a vietii familiei. Asistenta medicala trebuie sa cunoasca atat psihologia membrilor familiei cat si psihologia bolnavilor, prin aceasta traind in mediul ambiant suportabil reciproc intre membrii familiei si bolnav.

Nu are voie sa impuna anumite principii pe care le cunoaste iar familia nu le accepta sau nu are posibilitati de a le crea.

Prin cunostintele profesionale pe care le poseda asistenta medicala trebuie sa se opuna anumitor metode retrograde si empirice de tratament pe care le impune familia, cunostinte pe care le-a aplicat in scop terapeutic.

Ingrijirea corecta a bolnavilor la domiciliu necesita urmatoarele aspecte din partea asistentei medicale:

cunoasterea corecta a diagnosticului bolnavului

crearea si asigurarea conditiilor igienice si de mediu ambiant

asigurarea bazei materiale a ingrijirii bolnavului

asigurarea si mentinerea igienei personale, a camerei si a mediului ambiant

monitorizarea parametrilor vitali si complicatiile care apar in urma tratamentului

respectarea efectuarii tratamentului corect prescris de medic

CAMERA BOLNAVULUI SI MEDIUL AMBIANT

Se va alege camera din locuinta cea mai luminoasa si mai calda prevazuta cu lumina naturala si artificiala. Patul va fi asezat in partea cea mai luminoasa a camerei.

temperatura din camera va fi pastrata in jurul a 20-22°C, iar pentru batrani , anemici si pentru copii 22-24°C

pe timpul verii in canicula se monteaza la geamuri cearceafuri umede pentru a pastra umiditate si a feri bolnavul de curentii de aer incalzit

nu se va fuma in camera bolnavului

nu se vor prepara alimente in camera bolnavului

nu vor stationa vizitatori, iar numarul lor va fi redus tinand cont doar de dorinta bolnavului preferential pentru anumite persoane

se vor indeparta din camera covoarele groase, perdelele groase, florile artificiale pentru ca sunt depozite de praf

Repausul intelectual

Exista anumite afectiuni in care acest repaus nu este contraindicat, totusi in anumite afectiuni cum ar fi hepatita virala, boala hipertonica, nevrozele, depresiile, etc. Este nevoie de un repaus intelectual absolut deoarece in aceste cazuri bolnavul efectueaza un efeort intelectual care este contraindicat afectiuni respective. In schimb o lectura usoara sau muzica terapeutica pot fi permise tuturor bolnavilor. In perioada de convalescenta a bolilor cand bolnavii incep sa fie nerabdatori si doresc neaparat sa-si paraseasca patul, repausul intelectual nu mai este obligatoriu. In aceste situatii bolnavul trebuie antrenat in mod organizat si progresiv la actiuni intelectuale. Readaptarea intelectuala a unui bolnav caruia i s-a interzis efortul intelectual, se va face in mod progresiv concomitent cu cea fizica. Preluarea muncii zilnice cu caracter intelectual nu se poate face dintr-o data fara pericolul recidivei. In cadrul repausului o parte integranta o constituie si somnul bolnavilor, o mare parte din bolnavi schimbandu-si modul de viata prin regimul de spital cu restrictiile si programul spitalului si de aceea au nevoie de o perioada de acomodare si de tratament. O alta parte dintre bolnavi sufera de insomnie din cauza suprasolicitarilor psihice sau intelectuale sau din cauza durerilor sau discomfortului cauzat de boala. Alti bolnavi ar putea sa doarma dar sunt deranjati de personalul medical, sau de programul de munca a personalului medical de pe sectie.

Necesitatiile privind durata somnului sunt foarte diferite de la caz la caz, de la varsta la varsta acestea trebuind cunoscute de catre personalul care ii ingrijeste si trateaza, aceste necesitatii trebuind respectate si asigurate. Organizarea corecta a programului de munca a ingrijitoarelor de curatenie, a asistentelor medicale, efectuarea tratamentelor de noapte cu lumina locala, utilizarea aparatelor de radio si televiziune excluziv cu casca individuala, excluderea oricarui factor care ar deranja somnul bolnavului, contribuie la asigurarea odihnei de noapte si a unui somn linistit. Tulburarile de somn sunt foarte diferite, asistenta medicala fiind obligata prin supravegherea bolnavului sa transmita medicului simptomele pe care le poseda bolnavul pentru ca aceasta insomnie sa poata fi interpretata si sa primeasca tratament complet.

Exista bolnavi care datorita afectiunilor grave (bolnavii cardiaci) le este teama sa adoarma avand in permanenta teama de moarte, iar prezenta asistentei medicale langa ei le creaza o siguranta ca nu sunt singuri, linistind astfel bolnavul pentru a-i oferi un somn linistit. Este interzis cu desavarsire administrarea de somnifere bolnavilor de catre asistenta medicala fara cunostinta medicului curant.