Caile respiratorii

OBIECTIVELE

OBIECTIVELE COGNITIVE

La sfarsitul acestei lectii, studentul lucrator al asistentei medicale prespitalicesti de urgenta va fi capabil sa:

Numeasca si caracterizeze principalele structuri a sistemului respirator in baza unei diagrame. (C-1)

Enumere semnele unei respiratii adecvate. (C-1)

Enumere semnele unei respiratii inadecvate. (C-1)

Descrie etapele executarii manevrei de hiperextensie a capului si subluxatia mandibulei. (C-1)

Expuna mecanismul traumei si necesitatea mentinerii cailor respiratorii permiabile. (C-3)

Descrie etapele in executarea subluxatiei mandibulei. (C-1)

Enumere importanta dispunerii de aspirator pentru utilizare de urgenta in asistenta medicala. (C-1)

Descrie tehnicile de aspiratie. (C-1)

Descrie ventilarea artificiala a unui pacient cu masca de buzunar. (C‑1)

Descrie etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu o balonul AMBU in combinatie cu subluxatia anterioara a mandibulei. (C-1)

Descrie componentele sacului AMBU. (C-1)

Descrie etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu o balonul AMBU pentru unul si doi salvatori. (C-1)

Descrie semnele unei ventilatii artificiale adecvate folosind balonul AMBU. (C-1)

Descrie semnele unei ventilatii artificiale neadecvate folosind balonul AMBU. (C-1)

Descrie etapele ventilarii artificiale a unui pacient cu un dispozitiv de ventilare cu flux restrictionat de oxigen. (C-1)

Enumere etapele de efectuare a ventilarii artificiale gura-la-gura si gura-la-stoma. (C-1)

Descrie cum sa masoare si sa aplice o pipa orofaringeala. (C-1)

Descrie cum sa masoare si sa aplice o pipa nazofaringeala(nazala). (C-1)

Defineasca componentele unui sistem de livrare a oxigenului. (C-1)

Identifice o masca faciala unidirectionala, sa caracterizeze cerintele pentru fluxul de oxigen necesar pentru utilizare. (C-1)

Descrie indicatiile utilizarii unei canule nazale in comparatie cu cele pentru o masca faciala unidirectionala. (C-1)

Identifice o canula nazala si sa enumere cerintele de distribuire a oxigenului necesare pentru utilizarea acesteia. (C-1)

OBIECTIVELE AFECTIVE

La sfarsitul acestei lectii, studentul lucrator al ingrijirii medicale prespitalicesti de urgenta va fi capabil sa:

Explice ratiunea ventilarii si mentinerea permiabilitatii cailor respiratorii in sustinerea functiilor vitale sint cruciale in comparatie cu alte manipulatii de urgenta. (A-3)

Explice ratiunea asigurarii unei oxigenari adecvate prin intermediul unei concentratii ridicate de oxigen, la pacientii care, au facut hipoxie. (A-3)

OBIECTIVELE PRACTICE

La sfarsitul acestei lectii, studentul lucrator al asistentii medicale prespitalicesti de urgenta va fi capabil sa:

Demonstreze etapele executarii a hiperextensiei capului si ridicarea mandibulei. (P‑1, 2)

Demonstreze etapele executarii subluxatiei mandibulei. (P-1, 2)

Demonstreze tehnicile de aspiratie . (P-1, 2)

Demonstreze etapele ventilarii artificiale gura-la-gura cu utilizarea protectiei personale. (P‑1, 2)

Demonstreze cum se utilizeaza o masca de buzunar pentru a ventila artificial un pacient. (P-1, 2)

Demonstreze asamblarea unei balon AMBU . (P-1, 2)

Demonstreze etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu un balon AMBU pentru unul sau doi salvatori. (P-1, 2)

Demonstreze etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu un balon AMBU si ridicarea mandibulei. (P-1, 2)

Demonstreze ventilarea artificiala a unui pacient cu dispozitiv de ventilare cu flux restrictionat de oxigen. (P-1, 2)

Demonstreze cum se ventileaza artificial un pacient cu stoma. (P‑1, 2)

Demonstreze cum se aplica o pipa orofaringeala. (P‑1, 2)

Demonstreze cum se aplica o pipa nazofaringeala. (P‑1, 2)

Demonstreze operarea corecta a baloanelor de oxigen si a reductoarelor. (P‑1, 2)

Demonstreze utilizarea unei masti faciale unidirectionale, sa caracterizeze cerintele pentru fluxul de oxigen necesar pentru utilizare. (P-1, 2)

Demonstreze utilizarea unei canule nazale si sa enumere cerintele de distribuire a oxigenului necesare pentru utilizarea acesteia. (P-1, 2)

Demonstreze cum se ventileaza artificial un pacient copil sau sugar. (P-1, 2)

Demonstreze administrarea oxigen la un pacient copil sau sugar. (P‑1, 2)

Managementul Cailor Respiratorii

Mentinerea permiabilitatii si ventilarea cailor respiratorii are prioritate in comparare cu orice altceva ce face un lucrator al asistentei de urgenta pentru un pacient. Este necesar sa se mentina competenta in aptitudinile pentru managementul cailor respiratorii si respiratiei. Daca aptitudinile nu sunt utilizate regulat, ele trebuie sa fie practicate. Procedurile efectuate incorect vor dauna pacientului. O cale respiratorie deschisa si respiratii adecvate sunt necesare pentru viata.

Lucratorul asistentei medicale urgente este obligat sa fie competent in problemele de management de baza a cailor respiratorii.

Anatomia si Fiziologia Cailor Respiratorii

Lucratorul asistentei medicale urgente prespitalicesti trebuie sa cunoasca urmatoarele structuri prezentate pe diagrama.

Nasul. Este o cavitate care incalzeste aerul inspirat, si filtreaza impuritatile cu ajutorul firelor de par si mucus.

Gura O cavitate care permite trecerea aerului in caile aeriene.

Orofaringe Include partea posterioara a cavitatii bucale pana la radacina limbii si continua in faringe.

Nazofaringe Zona dintre meatele nazale si orofaringe.

Epiglota Un organ care protejeaza intrarea in trahee in timpul deglutitiei sau vomei.

Bronhiile (dreapta si stanga). Cai respiratorii ce continua dupa trahee spre plamani.

Plamanii Organe unde are loc schimbul de gaze.

Alveolele Unitatea functionala de baza a plamanilor de forma unor struguri ce sunt inconjurate de capilare si la nivelul lor se efectueaza schimbul de oxigen cu bioxidul de carbon.

Diafragma Un muschi mare respirator ce separa toracele de abdomen.

Cartilajul cricoid Un inel cartilaginos ce inconjoara complet traheea la extremitatea inferioara a laringelui.

Laringele - contine coardele vocale si prezinta intrarea in trahee.

Sistemul respirator permite corpului sa inspire oxigen si sa expire bioxid de carbon. Toate celulele si organele corpului omenesc folosesc oxigen. Dioxidul de carbon este deseul respiratiei. In caz de o dereglare a functiei respiratorie pacientul poate dezvolta senzatia sau acuza dispnee (insuficienta de aer) si se poate dezvolta riscul unei insuficiente respiratorii.

Inspiratia este procesul de intrare a aerului in plamani. Diafragma se contracta, miscandu-se in jos, muschii intercostali plaseaza coastele in sus si in exterior si creeaza o cavitate (un volum ) pentru aer.

Expiratia este procesul cand diafragma si muschii intercostali se relaxeaza, reducand volumul cavitatii toracice. Diafragma se misca in sus si coastele se misca in jos si in interior pe masura ce aerul iese din plamani.

Respiratia este un proces ce include inspiratia si expiratia. Sistemul corpului ce permite efectuarea respiratiei se numeste Sistem Respirator.

Semne ale unei Respiratii Adecvate

Pentru a determina semnele unei respiratii adecvate trebuie sa:

Observati vizual expansiunea adecvata si egala a ambelor parti ale cutiei toracice in timpul inspiratiei.

Ascultati miscarea aerului prin nas, gura si cutie toracica. Sunetele respiratiei (cand sunt auscultate sau ascultate cu un stetoscop) trebuie sa fie prezente si egale pe ambele parti ale pieptului. Sunetele din gura sau nas trebuie sa fie tipic lipsite de zgomote, respirari convulsive, stridor si respiratie zgomotoasa (neregulata, sunete cu frecventa inalta in timpul inspirarii).

Simtiti miscarea aerului din nas sau gura.

Respiratiile normale sunt regulate. Frecventa normala a respiratiei pentru un adult este de la 12 la 20 respiratii pe minut, de la 15 la 30 respiratii pe minut pentru un copil, si de la 25 la 30 respiratii pentru un sugar.

In mod normal efortul in timpul respiratiei trebuie sa fie minim si nu trebuie sa fie prezenta utilizarea muschilor auxiliari in actul de respiratie. Adancimea respiratiilor trebuie sa fie adecvata. Coloratia tegumentelor trebuie sa fie normala fara prezenta cianozei (coloratii albastre sau sure). Cianoza este cel mai bine observata la nivelul lojelor unghiale, si in coloratia membranelor mucoase ale ochilor, gurii, si buzelor.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Semne ale unei Respiratii Neadecvate

Semnele unei respiratii neadecvate includ:

Miscarile pieptului sunt minimale absente, sau inegale.

Miscarile respiratorii sunt limitate la miscari a peretelui abdominal anterior (respiratie abdominala)

In zona nasului sau a gurii nu se simte sau se aude miscarea aerului, sau volumul aerului expirat este mai mic decat norma.

Sunetele respiratorii sunt diminuate sau absente

Sunt prezente sunetele patologice: respiratie zgomotoasa, dispnee, stridor si weesing.

Frecventa respiratorie este foarte rapida sau foarte rara .

Respiratia este superficiala, prea adanca, sau dificila.

Pacientul este cianotic; culoarea pielii, buzelor, limbii, pavilioanele urechilor sau lojele unghiale sunt albastre sau sure.

Inspiratiile sunt prelungite (indicand o posibila obstructionare a cailor respiratorii superioare) sau expiratiile sunt prelungite (indicand o posibila obstructionare a cailor respiratorii inferioare)

Pacient nu e capabil sa vorbeasca, sau pacientul nu poate rosti fraze intregi din cauza dispneiei

La copii, se pot observa tirajuri a muschilor supraclaviculari si intercostali.

Fosele nazale largite cu miscarea aripilor nazale in timpul respiratiei pot fi prezente in special la copii si sugari.

Respiratie Neadecvata

Atunci cand semnele gasite la pacient indica o respirare neadecvata sau daca respiratia lipseste atunci exista o situatie grava pentru viata si trebuie intreprinse actiuni imediate. Procedurile principale de inlaturare a dificultatilor respiratorii cu risc vital pentru viata pacientului sunt:

Deschiderea si mentinerea permiabilitatii cailor respiratorii

Asigurarea unei ventilatii artificiale pentru pacientul ce nu respira si pentru pacientul cu o respirare neadecvata .

Asigurarea oxigenoterapiei a pacientului ce respira

Sanarea cailor respiratorii prin aspiratie.

Particularitatile Anatomice la Copii

Caile respiratorii anatomice la copii si sugari se deosebesc de cele la adulti. Gura si nasul sunt mai mici si mai usor de obstructionat decat la adulti. Limba ocupa mai mult spatiu in cavitatea bucala decat la adulti. Traheea, la copii si sugari, este mai ingusta, si mai usor se obstructioneaza din cauza edemului. Traheea este mai maleabila si de asemenea mai flexibila. Cartilajul cricoid ca si orice cartilaj la copii si sugari este mai putin dezvoltat si mai putin rigid. Peretele toracic este mai flexibil la sugari si copii, astfel respiratia depinde mai mult de diafragma .

Managementul de Baza de restabilire a permiabilitatii Cailor Respiratorii

In cazul unui pacient inconstient, limba devine flasca si, datorita fortei de gravitatie cade in faringele posterior.

Aceasta este cea mai frecventa forma de obstructie a cailor respiratorii. Din fericire, deoarece limba este atasata si se misca cu mandibula, aceasta forma de obstructie a cailor respiratorii este usor rezolvata cu manevre de baza cum este "barbia ridicata" sau "subluxatia anterioara a mandibulei". Manevra " subluxatia anterioara a mandibulei" este manevra de baza la pacientii cu traumatisme deoarece lipseste miscarea in regiunea cervicala a coloanei vertebrale.

Manevra Hiperextensia capului si subluxatia anterioara a mandibulei.

Manevra hiperextensia capului si subluxatia anterioara a mandibulei este una dintre metodele de baza utilizate pentru a deschide caile respiratorii la un pacient fara suspectie la traumatism in regiunea cervicala. Pentru a o executa, plasati una din maini pe fruntea pacientului si aplicati o presiunea delicata si ferma in urma, folosind palma mainii. Plasati degetele celeilalte maini sub barbie. Ridicati barbia inainte si sprijiniti mandibula, ajutand la inclinarea in spate a capului. Aceasta procedura va ridica limba pacientului de la partea posterioara a gatului si va asigura o cale respiratorie adecvata.

Subluxatia anterioara a mandibulei

Subluxatia anterioara a mandibulei este executata prin prinderea capului pacientului cu plasarea degetelor mari pe oasele zigomatice. In timp ce capul si coloana cervicala sunt stabilizate, degetele aratator si mijlociu prind mandibula in unghi si o imping inainte astfel ridicand limba de la faringele posterior

Ridicarea Barbiei

Ridicarea barbiei este o alta forma de deschidere a cailor respiratorii a unui pacient inconstient. Aceasta tehnica este aplicata prin tragerea inainte a mandibulei, prin prinderea de unghiul mentonier a mandibulei si ridicarea spre exterior. Si deoarece mandibula este deplasata inainte sau anterior, limba este ridicata de la faringele posterior. Aceasta manevra nu trebuie utilizata daca se suspecteaza o trauma a coloanei vertebrale la pacient.

Dispozitive de mentinere a permiabilitatii Cailor Respiratorii

Dupa ce manevrele de deschidere a cailor respiratorii au fost efectuate, pot fi utilizate dispozitive pentru mentinerea permeabilitatii (starii deschise) cailor respiratorii. In timpul evaluarii si tratamentului initial, cel mai disponibil si rapid aplicabil produs trebuie sa fie utilizat pentru a asigura permiabilitatea cailor respiratorii.

Regulile de Utilizare a Dispozitivelor de mentinere a permiabilitatii Cailor Respiratorii

Unele reguli generale ce se aplica la utilizarea pipelor orofaringeale si nazofaringeale sunt:

Utilizarea unei pipe la toti pacientii inconstienti in lipsa reflexului de voma. Reflexul de voma apare atunci cand un obiect e plasat in faringe. Atunci cand un pacient este inconstient, reflexul de voma de obicei dispare, dar poate reaparea odata ce pacientul incepe sa-si recapete constiinta. Un pacient cu reflex de voma ce nu poate tolera o pipa orofaringeala, se poate de aplicat pipa nazofaringeala.

Se vor deschide manual caile respiratorii a pacientului inaintea utilizarii pipei.

La aplicarea pipei asigurati-va sa nu impingeti limba pacientului in faringe.

Nu continuati aplicarea pipei daca pacientul incepe sa vomite. Continuati sa mentineti caile respiratorii deschise manual si nu utilizati pipe. Daca pacientul ramane inconstient pe o perioada prelungita, asistentul trebuie sa incerce ulterior aplicarea unei pipe pentru a determina daca reflexul de vomitare e inca prezent.

Atunci cand o pipa a fost aplicata, asistentul trebuie sa mentina mandibula subluxata sau ridicata si sa continue monitoringul pacientului.

Atunci cand o pipa a fost aplicata, asistentul trebuie sa fie pregatit pentru a efectua aspirarea secretiilor, in caz de necesitate.

Daca pacientul isi recapata constiinta sau dezvolta un reflex de vomitare, indepartati imediat pipa. Fiti pregatiti pentru aspirarea repetata din caile respiratorii a pacientului.

Folositi articole si materiale de protectie in timpul mentinerii permiabilitatii cailor respiratorii. Purtati manusi de unica folosinta. In cazul mentinerii permiabilitatii cailor respiratorii exista sansele ca lichidele pacientului sa vina in contact cu fata si ochii asistentului. Purtati masca sau ochelari de protectie sau alte articole de protectie pentru a preveni acest contact.

Pipa Orofaringeala

Cel mai de baza si simplu in utilizare dispozitiv de mentinere deschisa a cailor respiratorii este pipa orofaringeala. Aceasta este un dispozitiv semi-circular, semi-rigid, din plastic, destinat pentru depasirea obstructiei tesutului moale si poate servi drept un bloc in timpul muscarii. Exista diferite marimi de pipe orofaringeale.

Pentru a gasi marimea corecta, flansa este plasata in fata incisivilor pacientului cu corpul pipei aflat paralel boltei palatine. Marginea inferioara a pipei trebuie sa se gaseasca in regiunea unghiului mandibulei. Se mai masoara pipa in asa mod ca aceasta sa ajunga de la coltul gurii pana la lobulul urechii.

Consecutivitatea aplicarii este demonstrata mai jos:

Atunci cand este aplicata corect, pipa va preveni obstructionarea prin intermediul limbii si a tesuturilor moi, si permite aspirarea din cavitatea bucala. Insa, acest dispozitiv nu protejeaza impotriva aspirarii maselor vomitante si stimuleaza reflexul de voma si laringospasm. De aceea pipa orofaringeala este o metoda temporara si trebuie utilizata doar pana cand o alta metoda de restabilire a permiabilitatii respiratorii poate fi asigurata. Trebuie utilizata doar la pacientii inconstienti.

Pipa Nazofaringeala

Pipa nazofaringeala este utila pentru un pacient ce e semi-inconstient. Ea reprezinta un tub confectionat din latex moale cu un varf oblic si o flansa proximala. A capatat popularitate deoarece deseori nu stimuleaza reflexul de voma. Aceasta permite ca pipa nazofaringiala sa fie utilizata la pacientii cu un nivel redus al sensibilitatii, dar cu un reflex de vomitare intact.

Avantajul pipelor nazofaringeale in comparare cu orofaringeale este ca primele sunt bine tolerate de pacientii constienti si nu stimuleaza reflexul de voma.

Pipa nazofaringeala asigura o cale respiratorie prin asigurarea unui canal trecut posterior de limba pentru fluxul de aer. Ca si in cazul pipei orofaringeale, aceasta de asemenea e prezenta in marimi multiple de la 17 la 36 french. Etapele de aplicare a pipei:

1. Masurati pipa nazofaringeala de la nara pacientului pana la lobul urechii sau pana la unghiul mandibulei. Alegerea lungimii corecte va asigura un diametru adecvat.

2. Lubrificati exteriorul tubului inainte de inserare cu un lubrifiant pe baza hidrica. Nu utilizati un gel pe baza de petrol sau orice alt tip de lubrifiant ce nu e pe baza de apa. Asemenea substante pot dauna mucoasei cavitatii nazale si faringelui, si pot spori riscul unei infectii.

3. Usor impingeti varful nasului in sus. Mentineti capul pacientului intr-o pozitie neutra. Pipele nazofaringeale sunt destinate pentru plasarea in nara dreapta. Varful oblic (portiunea unghiulara de la varf) trebuie sa arate spre baza narii sau spre sept (peretele ce separa narile).

4. Aplicati pipa in nara. Avansati pana cand flansa se sprijina ferm in nara pacientului. Niciodata sa nu fortati pipa nazofaringeala. Daca intalniti dificultati in avansare, scoateti tubul si incercati o alta nara.

Atentie!

Nu incercati sa utilizati pipa nazofaringeala daca sunt semne de lichid cerebrospinal in cavitatea nazala sau urechi. Aceasta indica o fractura a craniului in zona prin care va trece pipa.

Aspirarea

Caile respiratorii a unui pacient trebuie sa fie pastrate curate, eliberate de corpi straini, sange, voma, si alte secretii. Materialele ramase in caile respiratorii superioare pot nimeri in trahee si eventual in plamani, si aceasta ar cauza complicatii de la pneumonie severa la obstructia completa a cailor respiratorii. Aspirarea este metoda ce consta in utilizarea unui dispozitiv de vacuum pentru inlaturarea materialelor din caile respiratorii . Aspiratia se efectueaza pacientului imediat cind se aude un sunet de galgait, fie inaintea, in timpul sau dupa ventilarea artificiala.

Lucratorul asistentei medicala de urgenta poate avea o unitate fixa (instalata) sau una portabila pentru aspirare. Un tub flexibil se conecteaza de la un cateter sau varf de aspirare la un rezervor de colectare pe unitatea de aspirare. Unitatile trebuie sa fie curatate dupa fiecare utilizare si gata pentru urmatoarea urgenta. Unitatile, pe baza de baterii trebuie sa fie reincarcate si toate unitatile trebuie sa fie regulat testate pentru a asigura pregatirea pentru utilizare.

Tehnici si Reguli de Efectuare a Aspiratiei

Desi, pot exista careva variatii in tehnica de aspirare, intotdeauna sunt aplicate cateva reguli.

Prima regula este: intotdeauna utilizati articole de protectie si control a infectiilor in timpul aspiratie. Aceste practice includ utilizarea ochelarilor de protectie, a mastii si a manusilor de unica folosinta. Aspirarea corecta cere ca degetele sa fie in jurul sau cateodata chiar si in gura pacientului. Ochelarii de protectie si masca de asemenea sunt recomandate deoarece aceste lichide pot stropi, sau pacientul poate vomita sau tusi, trimitand stropi spre fata, ochii si gura lucratorului.

A doua regula este: niciodata sa nu aspirati mai mult de 15 secunde, deoarece administrarea oxigenului suplimentar sau ventilarile inceteaza in timpul aspirarii, retinand oxigenul de la pacient. Daca pacientul produce secretii atat de repede incat aspirarea nu le poata inlatura, aspirati pentru 15 secunde, ventilati artificial timp de 2 minute, apoi aspirati pentru 15 secunde, si continuati consecutivitatea.

Pacientii ce necesita sanare prin aspiratie a cailor respiratorii superioare si mentinerea permiabilitatii in majoritatea cazurilor sint inconstienti si pot fi in stop respirator sau cardiac. Furnizarea oxigenului pentru acesti pacienti este foarte important. In timpul aspirarii, ventilarile sau oxigenoterapia este intrerupta pentru a permite trecerea cateterului de aspirare. Pentru a preveni intarzierile critice in livrarea oxigenului, limitati aspirarea la cateva secunde, apoi reincepeti ventilarile sau livrarea de oxigen.

Se poate de efectuat hiperventilarea unui pacient inainte si dupa aspirare. Ceea ce inseamna ca, puteti ventila un pacient cu o frecventa mai rapida inainte si dupa aspirare pentru a compensa oxigenul ce nu a fost furnizat in timpul aspirarii.

A treia regula este: plasati varful sau cateterul acolo unde doriti sa incepeti aspirarea si aspirati spre exterior. Majoritatea aspiratoarelor si cateterelor de aspirare nu efectueaza aspiratie permanenta. Va trebui sa incepeti aspirarea manuala.

Atent apropiati varful cateterului de zona unde aspirarea e necesara. Niciodata sa nu impingeti sau fortati varful dispozitivului de aspiratie in gura sau faringe. Mai apoi plasati degetul pe orificiul proximal al cateterului pentru a incepe aspirarea, si aspirati pe masura ce indepartati usor varful din gura pacientului, miscandu-l dintr-o parte in alta.

Aspirarea de obicei este efectuata la pacientul culcat lateral. Aceasta permite ca secretiile libere sa iasa din cavitatea bucala in timpul efectuarii aspiratiei. Trebuie de acordat o deosebita atentie si precautie pacientilor cu suspectia unor traume a gatului sau coloanei vertebrale. Daca pacientul este complet imobilizat, pe scandura lunga, atunci ea poate fi inclinata pentru a plasa pacientul pe o parte. La pacientii unde asemenea traume sunt suspectate dar care nu sunt imobilizati, aspirati cit de bine posibil fara a intoarce pacientul. Daca toate celelalte metode au esuat, ca o ultima solutie este sa intoarceti corpul pacientului ca un tot intreg, incercand sa pastrati spatele si coloana vertebrala in linie. Aspirarea nu trebuie intarziata pentru a imobiliza un pacient.

Echipamentele de aspirare de asemenea pot provoca reflexul de voma si stimula voma. La un pacient care deja are secretii ce trebuie sa fie aspirate, voma doar va agrava situatia. Daca avansati un cateter de aspirare sau un varf rigid de aspirare si pacientul incepe sa vomite, inlaturati-l pentru o pozitionare ce nu cauzeaza vomitare si incepeti aspirarea.

Tehnicile anterioare se aplica la aspirarea cailor respiratorii superioare.

Nota: lucratorii asistentei medicale prespitalicesti urgente in mod obisnuit nu efectueaza o aspirare orotraheala la nivel de bronhii.

In cazul in care aspirarea nu este disponibila, pacientul trebuie sa fie pozitionati pe partea inspre salvator si gura lor trebuie curatata manual cit este posibil. Particule mari a maselor vomitive vor fi eliberate manual din cavitatea bucala anterior de aspirare.

Ventilarea Artificiala

Daca lucratorul asistentei medicale de urgenta determina ca pacientul nu respira sau ca eforturile respiratorii sunt atat de minime incat stopul respirator este iminent, el va trebuie sa asigure o ventilare artificiala. Ventilarea reprezinta inspirarea aerului sau a oxigenului. Ventilarea artificiala (de asemenea numita ventilare cu presiune pozitiva) reprezinta inspirarea fortata a aerului sau oxigenului in plamani atunci cand un pacient nu mai respira sau are o respiratie neadecvata. Sunt cateva tehnici disponibile in asistenta acestui proces.

In ordinea preferintei acestea sunt:

Gura-la-masca (cu un flux mare de oxigen suplimentar de 15 litri pe minut)

2. Ventilarea artificiala cu balonul AMBU efectuata de doi salvatori

Dispozitiv de ventilare cu oxigen, cu flux restrictionat

4. Ventilarea artificiala cu balonul AMBU efectuata de un salvator

Indiferent de metoda de ventilare artificiala pacientului, salvatorul trebuie sa se asigure ca pacientul este ventilat corect.

Ventialarea artificiala Gura-Masca

Ventilarea artificiala Gura-la-masca este executata prin utilizarea unei masti faciale de buzunar.

Masca faciala de buzunar este confectionata din material maleabil, pliant si poate fi purtata in buzunar, haina, sau geanta. Avantajul mastilor de fata este profilaxia infectarii. Ventilarile sunt efectuate prin intermediul unei valve in masca astfel incat salvatorul nu are contact direct cu gura pacientului. Majoritatea mastilor de buzunar au o valva cu o singura directie ce permite ca sa se efectueze ventilarea pacientului si previn reintoarcerea aerului expirat de pacient, vomei, sau sangelui si contactul cu salvatorul.

Mastile faciale de buzunar au un port de intrare a oxigenului la care poate fi conectat un tub de furnizare a oxigenului, facand posibila livrarea unor concentratii mari de oxigen.

Pentru asigurarea ventilarii gura-la-masca trebuie executati urmatorii pasi:

Ingrijitorul trebuie sa se pozitioneze la capul pacientului si sa deschida caile respiratorii. Poate fi necesara curatirea cailor respiratorii de obstructii. Daca e necesar, aplicati o pipa orofaringeala pentru a mentine deschise caile respiratorii.

Conectati oxigenul la portul de intrare al oxigenului, viteza de livrare 15 litri pe minut. Daca oxigenul nu este disponibil imediat, nu intarziati cu ventilarile gura-la-masca.

Pozitionati masca pe fata pacientului astfel incat apexul (varful triunghiului) este la baza nasului si baza este intre buza inferiora si proeminenta barbiei. (Centrati orificiul de ventilare deasupra gurii pacientului.)

Tineti masca ferm in loc in timp ce mentineti o inclinarea adecvata a capului, prin:

Plasati degetele mari peste mijlocul de sus al mastii, degetele aratator si mijlociu peste mijlocul de jos,

Folosind inelarul si degetul mic ridicati mandibula spre masca.

5. Respirati profund si suflati in orificiul mastii sau a valvei cu o singura directie. Fiecare ventilare trebuie sa fie executata la 1 sau 2 secunde la adulti, 1 sau 1½ secunde la copii si sugari. Evaluati daca se ridica cutia toracica.

6. Salvatorul trebuie sa inlature gura sa de la orificiu intre respiratii si sa permita expirarea pasiva.

Nota: Atunci cand e corect utilizata, masca faciala de buzunar va livra pacientului volume mari de oxigen in comparatie cu dispozitivul balonului AMBU descris mai jos.

Balonul AMBU este un dispozitiv manual de ventilare. Balonul AMBU poate fi utilizata pentru ventilare unui pacient cu stop respirator, in insuficienta respiratorie acuta, sau supradozaj de droguri. Balonul AMBU de asemenea asigura o bariera de protectie contra a infectiilor dintre pacient si salvator.

Ventilatiile cu utilizarea balonului AMBU de catre 2 salvatori

Suspectie de traumatism lipseste

Deschideti si mentineti permeabile caile respiratorii pacientului. Aspirati si aplicati pipa daca e necesar.

Alegeti marimea corespunzatoare a mastii de pe balonul AMBU(adult, copil, sugar).

Ingenunchiati la capul pacientului. Pozitionati degetele mari peste mijlocul de sus al mastii, degetul aratator si mijlociu peste mijlocul de jos.

Plasati apexul, sau varful mastii triunghiulare la baza nasului. Mai apoi, coborati masca peste gura si partea superioara a barbiei. Daca masca are o manseta larga, rotunda ce inconjoara orificiul de ventilare, centrati orificiul peste gura pacientului.

Folositi degetele inelar si mic pentru a aduce mandibula pacientului pana la masca.

MASCA

BALON

Al doilea salvator trebuie sa conecteze masca, daca acesta nu e conectata deja. In timp ce primul mentine masca lipita, al doilea salvator trebuie sa comprime punga o data la fiecare 5 secunde in cazul unui adult, si o data la fiecare 3 secunde pentru un copil sau sugar.

Al doilea salvator trebuie sa elibereze presiunea emisa pe punga si sa permita pacientului sa expire pasiv. In timp ce are loc expirarea balonul se umple de la sursa de oxigen.

Ventilatiile cu utilizarea balonului AMBU de catre 2 salvatori

Suspectie de traumatism prezenta

1. restabiliti permeabilitatea cailor respiratorii folosind tehnica de ridicare a barbiei. Aspirati si aplicati o pipa daca e necesar.
2. Alegeti marimea corespunzatoare a mastii  de pe balonul AMBU(adult, copil, sugar).
3. Ingenunchiati la capul pacientului.

4. Pozitionati degetele mari peste portiunea pentru nas a mastii, degetul aratator si mijlociu peste portiunea ce acopera gura.

5. Folositi degetele inelar si mic pentru a aduce mandibula pacientului pina la masca, fara miscarea capului sau a gatului.

6. Al doilea salvator trebuie sa comprime punga pentru a ventila pacientul, cum este descris mai sus pentru pacientii fara traume.

Ventilarea cu balonul AMBU de un singur salvator

Pozitionati-va la capul pacientului si restabiliti permeabilitatea cailor respiratorii Aspirati si aplicati pipa daca e necesar.

Alegeti marimea corespunzatoare a mastii de pe balonul AMBU(adult, copil, sugar).

Pozitionati masca pe fata pacientului dupa cum e descris mai sus in tehnica pentru 2 salvatori.

Formati un "C" in jurul orificiului de ventilare cu ajutorul degetului mare si aratator. Folositi degetele inelar, mijlociu si mic sub mandibula pacientului pentru a tine mandibula la masca.

Cu cealalta mana, comprimati punga o data la fiecare 5 secunde. Comprimarea trebuie sa fie una completa si sa cauzeze ridicarea cutiei toracice a pacientului.

Eliberati presiunea de pe punga si permiteti pacientului sa expire pasiv. In timp ce are loc expirarea punga se umple de la sursa de oxigen.

Daca cutia toracica a pacientului nu se ridica si coboara in timpul fiecarei ventilari, atunci trebuie sa:

Repozitionati capul.

Verificati daca masca este aplicata ermetic in jurul gurii si repozitionati degetele si masca.

Verificati caile respiratorii la prezenta de corpi straini

Daca nici una din metodele de mai sus sunt neefective, utilizati o metoda alternativa de ventilare artificiala, cum este utilizarea mastii faciale de buzunar sau dispozitivul de ventilare cu oxigen cu flux restrictionat.

Nota: utilizarea unui balon AMBU de catre un singur salvator este ultima alegere a unei proceduri de ventilare in urma utilizarii unei masti faciale de buzunar sau a dispozitivului de ventilare cu oxigen suplimentar.

Administrarea de Oxigen

Tesuturile si organele organismului necesita o furnizare de oxigen pentru ca sa supravietuiasca. Eritrocitele capteaza oxigenul in capilarele alveolare pulmonare si transporta oxigenul la diferite organe si tesuturi. In capilarele tesuturilor corpului, eritrocitele elibereaza oxigenul, preiau dioxidul de carbon si-l returneaza in plamani pentru a-l elibera.

Aerul de la nivelul marii contine 21% de oxigen. Acest nivel descreste odata cu cresterea altitudinei. Concentratia oxigenului in aerul expirat constituie aproximativ 16-17%.

Exista o varietate de cauze traumatice si medicale ce pot interveni in captarea normala si livrarea de oxigen corpului. Oxigenul suplimentar poate fi necesar pentru a maximiza nivelul de saturare cu oxigen a eritrocitelor. Fiecare pacient, ce sufera de o maladie grava si prezinta dispnee, sau in caz de traume semnificative trebuie sa fie asigurat cu oxigen suplimentar ( efectuarea oxigenoterapiei).

Cilindrii Medicali de Gaze Compresate

Oxigenul este deseori depozitat si pastrat in baloane de metal de diferite marimi. Oxigenul in baloane se afla sub presiune si de aceea trebuie manevrate cu atentie. Rezervoarele trebuie pozitionate si depozitate acolo, unde se exclude lovirea si caderea lor. Ele trebuie securizate si fixate in timpul transportului.

Presiunea oxigenului intr-un balon plin este aproximativ 140-150 kg/cm2. Volumul va varia putin in functie de temperatura mediului. Balonul cu oxigen este de obicei utilat cu un regulator de reducere a presiunii sub forma unei cleme, cu manometru pentru a arata presiunea rezervorului si rata de flux care de obicei e ajustabila de la 0 la 15 litri pe minut. Un dispozitiv de umezire poate fi atasat proeminentei de masurare a fluxului pentru a preveni uscarea tesutului la utilizare oxigenului pe o perioada de timp indelungata. Umezirea oxigenului nu este necesara pentru o administrare pe termen scurt.

Dispozitive de Livrare a Oxigenului

Canula nazala este un dispozitiv de administrare a oxigenului prin fosele nazale. Fluxul de oxigen inspirat prin ea fiind intre 1-6 litri pe minut. Fluxul de oxigen nu asigura un volum egal cu volumul respirator al pacientului si este mixat cu cel din odaie. Concentratie de oxigenului inspirat va constituie intre 24% si 44%.

O masca de oxigen pentru fata fara rezervor va asigura concentratii mai mari de oxigen. Viteza fluxului este mai mare, de la aproximativ 8 la 10 litri pe minut cu o concentratie a oxigenului livrat de la 40 la 60%.

Dispozitivul preferat de livrare a oxigenului in concentratii inalte este masca de oxigen cu un rezervor. Cu un flux de la 10 la 15 litri pe minut, acest dispozitiv va furniza concentratii de oxigen cu o saturare aproape de 100%. Exista oameni ce nu tolereaza bine o masca. O canula nazala poate fi subtituita cu o masca, insa nivelul de concentratie a oxigenului de concentratie nu va fi atat de mare.

	MASCA PENTRU OXIGEN CU REZERVOR

Aspecte speciale

Laringectomiile

Lucratorul asistentei medicale de urgenta poate intalni pacienti cu stome dupa laringectomii. La acesti pacienti poate fi prezent un tub pentru respirare. Daca acesta este obstructionat, aspirati-l. Unii pacienti au laringectomii partiale. Daca, in timpul ventilarii artificiale a stomei, aerul se degaja pe gura sau nas, inchideti gura si astupati narile inaintea ventilarii stomei.

Copii si Sugari

La restabilirea permeabilitatii cailor respiratorii a unui copil sau sugar, plasati gatul in pozitia neutra. Hiperextensia gatului poate compromite caile respiratorii. Evitati presiunea excesiva a pungii atunci cand ventilati un copil sau sugar. Ei sunt mai susceptibili la distensia gastrica. Ventilarea trebuie efectuata pana cand cutia toracica. se ridica adecvat. Pipele orale sau nazale trebuie aplicate atunci cand alte proceduri esueaza in asigurarea unei permeabilitati a cailor repiratorii.

Leziunile Fetei

Vascularizarea fetii este atat de substantiala incat traumatismele fetei deseori rezulta in tumefiere severa. Sangerare in calea respiratorie de la leziunile fetei agrava asistenta medical acestori pacienta. Aspirarea intensiva si pozitionarea pacientului pe o parte dupa imobilizare pot fi necesare. Pacientii ce inghit sange sunt supusi riscului de vomitare si trebuie monitorizati permanent.

Protezele dentare

Protezele dentare de obicei pot fi lasate la loc. Danturile partiale pot fi deplasate in timpul unei urgente. Lasati-le in loc, dar fiti pregatiti pentru a le inlatura daca se deplaseaza. Daca protezele dentare nu sunt deplasate, mastile de fata vor avea o aplicare mai buna.