BOLI RENALE PRIN MECANISM IMUN

Procesele imune reprezinta principalele mecanisme ce explica aparitia nefropatiilor glomerulare, cat si unele afectiuni tubulo-interstitiale.

In patologia glomerulonefritelor sunt puse in evidenta doua mecanisme: glomerulonefrita in care anticorpul reactioneaza cu grupurile determinante antigenice, reprezentate de structurile normale ale membranelor bazala, sj glomerulonefrite produse prin depunerea de complexe imune. Complexele imune pot fi formate cu antigene endogene (ADH, tireoglobulina, antigene tumorale) sau exogene: antigeni iatrogeni infectiosi (bacteriene: streptococ, stafilococ, pneumococ, salmonele; parazitari: plasmodium malarie; virali: hepatita B; EPSETEIN BARR).

Dupa ce anticorpii reactioneaza cu antigenul lor specific se poate activa secventa complementului membrana baza glomerulara poate activa singura complementul. Prin activarea complementului se produc o serie de substante ca anafilotoxine, substante vasoactive si factori ce stimuleaza monocitele, macrofagele. Sunt atrase in focar PMN. Ele se interpun intre celule endoteliale si membrana bazele glomerulara, a carei permeabilitate creste. Frecvent, leziunile glomerulare se insotesc de leziuni tubulare In fata agresiunii imune, structurile renale reactioneaza prin:

proliferarea celulara (endoteliala, mezangiala, epiteliala);

ingrosarea membranei bazale (depuneri de complexe subendotelial, in grosimea ei sau subepitelial);

hialinizare sau scleroza.

Diversele combinatii ale acestor reactii tisulare genereaza formele anatomo-patologice ale glomerulonefritelor.

GLOMERULONEFRITA CU ANTICORPI ANTIMEMBRANA BAZALA

1. SINDROMUL GOODPASTURE (sindromul pulmono-renal).

Este echivalentul uman al nefropatiilor experimentale cu anticorpi antimembrana glomerulara. Sindromul poate apare dupa atingerea infectioasa sau toxica a plamanilor; cu alterarea membranei bazale alveolare pulmonare. Aceasta, devenita antigenica, determina productia de anticorpi, atat fata de membrana alveolara, cat si fata de membrana bazala glomerulara.

Clinic, se manifesta prin insuficienta renala rapid progresiva, hematurie, proteinurie, hemoptizii masive.

In ser se pot evidentia anticorpi serici antimembrana bazala glomerulara.

Imaginile de imunofluorescenta arata o depunere lineara de Ig (cel mai frecvent de tip IgG). Se evidentiaza si depunrri de C3, C1q, si C4, sugerand activarea C pe calea clasica.

Tratamentul este in general ineficace. Terapia cu corticoizi si imunodepresoare a aratat un oarecare efect favorabil mai ales asupra manifestarilor pulmonare.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Plasmaforeza este indicatca de anumiti autori.

2. LEZIUNI RENALE PRODUSE DE ANTICORPI ANTIMEMBRANA BAZALA TUBULARA

La peste 70% din pacientii cu glomerulonefrita cu anticorpi antimembrana bazala glomerulara, se intalnesc si anticorpi antimembrana bazala tubulara. Acest tip de anticorpi se intalneste si in LES, nefrite interstitiale induse de medicamente si in cazul transplantului renal.

Diagnosticul se pune prin imunofluerescenta care detecteaza depozite lineare de Ig si complement de-a lungul membranei bazale tubulare. In ser se gaseste un titru crescut de anticorpi antimembrana bazala                               tubulara.

Nefropatia aparuta ca urmare a consumului de meticilina sau alte antibiotice de tipul penicilinei, se manifesta prin: oligurie acuta, hematurie si eozinofilie. In legatura cu producerea anticorpilor, s-au elaborat doua ipoteze:

haptena penicilinica se combina cu proteinele celulelor tubului renal, formandu-se o molecula complexa, ce determina productia de anticorpi;

- anticorpii sunt indreptati impotriva haptenei penicilinice, deoarece haptena este concentrata la nivel renal, anticorpii se fixeaza la nivel renal.

3. LEZIUNI RENALE PRIN COMPLEXE IMUNE

In glomerulopatlile autoimune prin complexe imune, solubile, este vorba despre depunerea in glomerul a acestor complexe imune patogene, in care nici anticorpul, nici antigenul nu au specificitate renala. Depunerea preferentiala renala este explicata de suprafata glomerulara mare, de presiunea inalta de la acest nivel, permeabilitatea glomerulara, dimensiunea complexelor imune, afinitatea anticorpilor, leziunile anterioare, capacitatea de epurare a celulelor mezangiale.

Histamina, serotonina, epinefrina influenteaza permeabilitatea glomerulara     si contribuie la depunerea complexelor imune.

Intensitatea depunerilor este invers proportionala cu epurarea plasmatica.

4. GLOMERULONEFRITA ACUTA POSTSTREPTOCOCICA

Etiologic, agentul incriminat este streptococul hemolitic din grupa A. Glomerulanefrita apare dupa 2-3 saptamani de la procesul inflamator.  Momentul debutului se suprapune cu aparitia raspunsului imun antistreptococic, fapt demonstrat de aparitia anticorpilor fata de diverse structuri antigenice streptococice: antistreptolizina 0 (ASLO); anti ADN-aza B, artihialuronidaza antiproteina M, anti ADN.

Leziunile renale apar prin depunerea complexelor imune in glomerul. Persistenta indelungata a antigenelor streptococice in histiocite determina formarea continua a complexelor imune. Depunerile sunt preponderent pe fata externa a membranei bazale, subepitelial, sub forma granulara.

O caracteristica imunologica a glomerulonefritei este scaderea complementului seric. Complementul poate fi pus in evidenta la nivel glomerular prin anticorpi fluorescenti indreptati impotriva unor fractiuni.

Scaderea nivelului complementului seric se explica prin formarea complexelor imune, cat si prin existenta unui factor seric nefrotic care activeaza complementul pe cale alterna.

Clinic, se manifesta prin edeme, hipertensiune arteriala, sindrom urinar (reducerea diurezei, proteinurie neselectiva: 1-3g/24h, cu produsi de degradare ai fibrinei, hematurie, cilindri hematici, hialini sau granulosi).

5. GLOMERULOPATII RAPID PROGRESIVE (Maligne)

Reprezinta 2-5% din totalul nefropatiilor glomerulare. Principalele circumstante in care survin sunt: infectiile streptococice, colagenozele, purpura HENOCH-SCHONLEIN, hemopatii maligne, purpura trombotico-trombocitopenica, sindromul GOODPASTURE, endocarditele bacteriene.

In patogenie intervin mai ales mecanisme imune (complexe imune circulante sau anticorpi antimembrana bazala glomerulara) Aspectul morfopatologic este caracterizat printr-o proliferare extracapilara difuza (semiluna) in peste 50-70% din glomeruli.

Tabloul clinic este dominat de oligurie si insuficienta renala rapid progresiva.

Tratamentul include administrare de imunodepresoare si anticoagulante, plasmaforeza, transplant renal.

6. GLOMERULONEFRITE PRODUSE PRIN COMPLEXE IMUNE IN CARE

ANTIGENUL ESTE DE NATURA EXOGENA

Sunt afectari renale care insotesc hepatitele B, in care antigenul este reprezentat de AgHBs. S-au descris glomerulonefrite si in cazul unor parazitoze, cum ar fi malaria, in care complexele imune sunt constituite din antigene parazitare si anticorpi specifici antiparazitari.

7. GLOMERULONEFRITELE IN CARE ANTIGENUL ESTE DE ORIGINE ENDOGENA

Se descriu in cazul unor boli sistemice ca: LES, scleroderme (complexe formate din ADN-antiADN), AR (imunoglobuline anti IgG), cancer (complexe antigene tumorale-anticorpi anti-antigene tumorale)

Complexele imune circulante produc si leziuni tubulo­-interstitiale, concomitent cu leziunile glomerulare.

Diagnostic de leziune tubulo-interstitiala se pune prin examinarea prin imunofluorescenta fragmentului obtinut prin punctie biopsie renala. Aceasta evidentiaza depozite granulare de Ig si C3. Dispozitia acestora in interstitiu este focala.

Tabloul clinic este dominat de suferinta glomerulara. Prezenta acidozei tubulare renale dintr-o serie de boli ca: sindromul SJOGREN, crioglobulinemia esentiala, hepatita cronica activa, poate fi explicata prin mecanisme imune, cu lezare tubulara.