ASISTENTA PRIMARA A OMULUI SANATOS

Conceptul de medicina omului sanatos (M.O.S.) a fost elaborat in 1944 de DELORE care a conturat valoarea medicala si social-economica a preocuparilor pentru ingrijirea sanatatii.

Acest concept a fost preluat cu interes de specialisti din variate domenii si a dus la echilibrarea celor doua compartimente ale medicinei; cel preventional (M.O.S.) si cel reparator-recuperator (medicina omului bolnav; M.O.B.). Conceptul s-a impus in scurt timp ca o doctrina medicala, sociala si chiar politica. A fost redimensionat*conceptia ca 'Sanatatea este o componenta fundamentala a conditiei umane' in programul OMS elaborat in 1975 si definit la conferinta de la Alma-Ata ca 'Sanatate pentru toti in anul 2000'.

      DEFINITIE: M.O.S. este definita ca fiind compartimentul medicinei care are ca obiectiv fundamentarea, cunoasterea si promovarea activa a factorilor sanogeni concomitent cu depistarea si neutralizarea factorilor nesanogeni.

Definitia precizeaza:

Caracterul preventional de larga cuprindere spatiala si temporala cu efecte sigure pe termen lung si la costuri accesibile.

Abordarea multidisciplinara a omului sanatos de pe pozitii eco-,socio-, epidemiologice si chiar politice, aceasta fiind singura cale de a cunoaste, inlatura si diminua efectele factorilor nesanogeni si a conserva si utiliza eficient factorii sanogeni.

In medicina generala, M.O.S. se concretizeaza in profilaxia primara si secundara.

Implica individul si colectivitatea in asumarea raspunderii sanatatii personale si colective.

Economicitatea doctrinei: e mai usor si mai ieftin sa previi decat sa tratezi.

Desi am accentuat multidisciplinaritatea doctrinei, M.O.S. FACE PARTE DIN DOMENIUL PROPRIU AL MEDICINEI GENERALE prin cele trei atribute ale practicii de medicina generala:

1. ASISTENTA MEDICALA PRIMARA- cu aplicarea in practica a celor trei trepte de preventie: primara, secundara si tertiara.

2. ASISTENTA MEDICALA INTEGRATIVA - medicina generala realizeaza sinteza la nivelul omului total integrat in mediul ambiant geografic si social a aspectelor preventional, curativ si recuperator.

3. ASISTENTA MEDICALA CONTINUA - medicina generala permite:
a) diagnosticul sanatatii individuale si colective
b) prognozarea si planificarea masurilor de luat
c) supravegherea starii de sanatate individuale si colective
d) evaluarea activitatii depuse.

'Medicina generala este medicina verticalitatii care abordeaza omul ca o fiinta biologica, sociala si creatoare, omul activ, omul membru al familiei si colectivitatii.' (G.BUSOI)

Este important ca medicul practician si viitorul practician sa fie constienti ca:
1. M.O.S. este partea cea mai economicoasa dar si cea mai laborioasa din activitatea medicului de familie, dar e singura eficienta in perspectiva timpului.
2. Redefinirea MG ca medic de familie presupune cunoasterea si implicarea totala in promovarea M.O.S. la nivel de individ, familie si colectivitate.
3. M.O.S. nu este opusa M.O.B. ci dimpotriva este vorba de aceeasi activitate pe planuri diferite ale aceluiasi obiectiv.
4. Desi foarte multe discipline medicale si nemedicale se ocupa de O.S. (ecologia, sociologia, igiena, medicina sociala, medicina muncii, epidemiologia, biologia, statistica sanitara etc), MG/MF isi are rolul ei bine definit si foarte important de a sintetiza si aplica toate cunostintele la nivel de individ (bolnav sau sanatos) si de colectivitate in scop preventiv, curativ si recuperator.
Obiectivele urmarite in abordarea acestei teme sunt cognitive si practice:

Cognitive:

Criteriile de diagnostic a sanatatii si de evaluare a sanatatii

Factorii implicati in determinarea bolii

Necesitatile specifice de preventie pe grupe de varsta

Legislatia in vigoare privind M.O.S.

Practice:

Imprimarea unei conduite permanente in termeni de 'depistare si preventie' mai curand

decat cea de 'tratare si recuperare'

Insusirea abilitatii necesare pentru a efectua actiuni de evaluare si supraveghere activa a populatiei

Aprecierea corecta a factorilor de risc la nivel de individ si colectivitate si combaterea lor

Cunoasterea nevoilor de preventie la nivel de individ si colectivitate.

DEFINIREA SANATATII

Notiunea de sanatate sau boala exprima stari relative, deosebit de complexe, dificil de identificat separat si de cuantificat, de la sanatate la boala existand o infinitate de stari intermediare.

SANATATEA este starea naturala de bine, dinamica, ce tinde sa pastreze echilibrul functional al organismului in mediul sau biologic, natural si social. Aprecierea starii de 'sanatate' nu e egala cu absenta bolii si diagnosticul de sanatate este mai greu de stabilit decat diagnosticul de boala. Sanatatea este un proces dinamic intr-o continua remaniere si nu o situatie statica, e o curba nu doar un singur punct care se poate aprecia la un moment dat dupa criterii pozitive, negative sau statistice.

Sanatatea este conditionata de o serie de factori:

Analiza: Fibrele alimentare - sursele de fibre (celuloza) - clasificarea lipidelor, glucidelor, glucido-lipidelor si a fibrelor alimentare Document online: Clasificarea drajeurilor

individuali: zestrea genetica, factori comportamentali, conduita sanogena;

exogeni: mediu, familie, microcolectivitate;

sociali,

profesionali.

Sanatatea este rezultatul adaptarii optime a organismului la mediul sau cotidian de viata.

CRITERII DE APRECIERE A SANATATII

CRITERII POZITIVE

1. BUNASTAREA FIZICA:
- exprimata de integritatea si armonia corpului insotita de o deplina capacitate functionala.Este masurabila prin:
a) parametrii antropometrici pentru care exista standarde si valori medii corelate cu sexul si varsta pentru aceeasi regiune geografica
b) parametrii functionali: respiratori, cardiovasculari, digestivi, renali etc. care de asemenea sunt corelati cu sexul, varsta, profesiunea etc dupa standarde si valori medii.
Acesti parametri fizici si functionali sunt interpretati statistic, comparati cu valorile standard, in timp, pentru acelasi individ si numai tinand cont de datele obtinute din examenul clinic.Se pot efectua:

la indicatia clinicianului, in studii populationale sau ca etapa initiala a examinarii individului;

in repaus, in activitate sau standard (teste de incarcare, de provocare etc)

2. BUNASTAREA MINTALA:
dezvoltarea optima a capacitatilor individului care sa-l faca capabil sa depuna o munca utila si sa convietuiasca armonios in familie si colectivitate. Aceasta nu e o constanta statica, nu e suficienta constatarea la un moment dat.

3. BUNASTAREA SOCIALA:
realizarea de catre individ a nevoilor fundamentale de trai, educatie si cultura.

CRITERII STATISTICE

Evaluarea diferitilor parametri si rezultate in functie si in limitele normativelor in vigoare.

ABORDAREA SANATATII

In abordarea sanatatii MG se foloseste de:

A. Examenul complet al pacientului dupa modelul:

subiectiv

obiectiv

date de laborator

diagnosticul starii functionale a organelor si aparatelor

ancorarea in realitatea cotidiana -finalizate in diagnosticul omului total.

In aceasta formula anamneza si examenul general al pacientului se afla la paritate ca importanta: numai printr-o anamneza amanuntita putandu-se depista factori ascunsi potential patogeni si numai prin examenul atent se pot depista stari prepatologice. Toate acestea se efectueaza in contextul homeostaziei morfologice si metabolice, a echilibrului relational si comportamental al subiectului si ancorarea lui sociala.Parte integranta din examenul complet este evaluarea mostenirii genetice si social culturale a individului si familiei ajungand la: cunoasterea patologiei cu transmitere genetica, terenului reactiv predispozant, modele comportamentale insusite familial si statusului socio-economic mostenit.

      Anamneza amanuntita nu numai asupra simptomelor de boala, dar mai ales asupra :

depistarii factorilor nocivi in mediul ambiant

factori nocivi familiali (obiceiuri alimentare, fumatul pasiv, disfunctii familiale, viata

sexuala)

anamneza profesionala si ruta profesionala

obiceiuri nocive, sedentarismul

conditii epidemiologice, imunizari anterioare

In abordarea omului sanatos acestea (antecedente heredo-colaterale, personale, anamneza de mediu, familiala, profesionala etc) aduc mai multe date decat examenul obiectiv, mai ales in depistarea tulburarilor psiho-somatice care inca nu se valideaza in boli si asupra carora actul preventional este cel mai eficient.

      Examenul obiectiv: trebuie sa aiba in vedere depistarea proceselor si patologiei ascunse care nu se manifesta clinic ca boala bine conturata. Este important sa fie complet, sa nu se omita zonele de sinteza (fata, ochii, cavitatea bucala, piciorul), sa nu fie uitate examenul genital si tuseul rectal.

Examinarile de laborator:

      Este greu sa selectionezi din multitudinea de examinari necesare. Se aleg baterii de teste in functie de factorii de risc depistati la fiecare individ, fara a uita prioritatile stabilite prin programe nationale: combaterea tuberculozei, diabetului, cancerului, bolile cu transmitere sexuala. Sa nu uitam ca unele examinari sunt foarte scumpe, altele sunt iatrogene.Diagnosticul starii functionale a aparatelor si sistemelor: Se apreciaza prin corelarea datelor de laborator in contextul clinic actual si cu datele anterioare despre pacient.

      Medicul de familie are avantajul fata de alti specialisti de a avea viziunea intregii curbe a vietii pacientilor si numai puncte pe aceasta curba.Impreuna cu datele sociale, profesionale se poate stabili diagnosticul de sanatate a omului total care va cuprinde:

sanatatea anamnestica

sanatatea actuala

sanatatea anticipativa (predictia pentru viitor)

MODALITATI PRACTICE IN ABORDAREA OMULUI SANATOS IN MEDICINA GENERALA

Medicul generalist/medicul de familie este pus frecvent in situatia de a stabili diagnosticul de sanatate sau boala, este implicat in toate etapele diagnosticului si raspunde de sanatatea familiei si colectivitatilor. Este solicitat in aprecierea sanatatii in mai multe ocazii:

Controlul aniversarilor jalon =efectuarea unui examen complet al starii de sanatate:
-transversal pentru indivizii de aceeasi varsta;
-longitudinal pentru acelasi individ la anumite intervale legate de perioadele de varsta nodale:0, 1, 6, 14, 30, 40, 50, 60, 75 ani.

Este un examen de bilant finalizat in diagnostic si preventie primara; diagnostic, tratament si preventie secundara, masuri care privesc individul si/sau familia, colectivitatea. Important nu e numai efectuarea corecta si amanuntita a examinarilor (si nu formala), ci si corelarea pentru acelasi individ a examinarilor anterioare, evaluarea eficientei masurilor luate anterior si predictia pentru viitor.

2. Controlul starii de sanatatea personalului angajat (legiferat prin ordinul 15/1982)care include: examenul medical la angajare, controlul periodic al angajatilor care lucreaza in conditii deosebite de munca si care finalizeaza diagnosticul starii de sanatate cu concluzia 'apt pentru a desfasura munca in meseria de'. Normele de medicina muncii reactualizate in 1995 trebuie cunoscute si de medicul de familie, care este pus in decursul timpului sa stabileasca daca persoana asistata este capabila sa depuna o anumita activitate si daca aceasta nu ii influenteaza negativ starea de sanatate.
3. Examenul si supravegherea activa a gravidei: cu metodologie bine definita ce se refera la gravida cu risc crescut si starea de graviditate normala.
4. Consultatia premaritala, sfatul genetic, planningul familial: medicul generalist avand competenta sa efectueze toate aceste activitati care se adreseaza individului si familiei.
5. Examenul medical la recrutare care se efectueaza dupa normele elaborate de MAN.
6. Examene medicale tintite: examinarea periodica pentru conducatorii auto, controlul persoanelor care lucreaza in sectorul alimentar, in invatamant, farmacii, spitale etc., finalizarea controlului fiind: 'apt de a desfasura activitatea in aceste sectoare'.
7. Consultatia stomatologica preventiva.
8. Combaterea tuberculozei prin efectuarea RMN cu ocazia examinarilor preventive de mai sus.
9. Combaterea bolilor cu transmitere sexuala prin efectuarea VDRL la grupe largi de populatie si efectuarea testului HIV la gravide.
10. Alte modalitati de examinare care se adreseaza omului sanatos sunt: screening populational la care medicul generalist participa sau pe care le initiaza care se efectueaza pentru depistarea precoce a semnelor de boala sau/si a factorilor de risc pentru studiul incidentei in populatia generala sau un grup bine definit de populatie a lor. Ex.: controlul TA pentru depistarea precoce a HTA, controlul glicemiei si a parametrilor antropometrici pentru depistarea factorilor de risc in diabetul zaharat, controlul frotiului cervical pentru depistarea cancerului de col uterin, ex. clinic-mamografia pentru depistarea cancerului mamar, depistarea starilor precanceroase etc. Acestea sunt studii ample care se efectueaza cu echipe de specialisti in care medicul generalist este (sau ar trebui sa fie) cel care ofera date importante despre pacienti si care, in ultima instanta, finalizeaza, aplica in teren datele studiului, masurile care se impun.
11. Alte examinari tintite: controlul contactilor sanatosi in focarele infectioase, chimioprofilaxia, imunizarile.
12. Examenul medical profilactic la cererea persoanelor asistate.

EVALUAREA SANATATII

      Starea de sanatate este greu de evaluat deoarece la promovarea ei contribuie o serie de factori obiectivi: fizici, biologici si sociali, precum si o serie de factori subiectivi: capacitatea de munca, confortul, implinirea, satisfactia. De la sanatate la boala sunt o multime de trepte imaginate ca o piramida, procesul de tranzitie de la sanatate la boala este de obicei lent dar si brusc prin actiunea factorilor de mediu si biomedicali.

a) Sanatate deplina = absenta oricaror factori subiectivi sau obiectivi de boala; absenta factorilor de risc; incadrarea in limitele normalului a tuturor datelor. Conduita medicala: control medical preventiv la trei ani.
b) Sanatate = stadiu de susceptibilitate cand exista factori de risc dar fara date obiective patologice iar examinarile de laborator sunt normale. Conduita medicala: combaterea factorilor de risc, controlul anual profilactic.
c) Stare de bine = stadiu preclinic cand exista factori de risc si teste de incarcare pozitive. Conduita medicala: combaterea factorilor de risc, masuri medicale(preventie primara), control anual.
d) Stare de boala minora = stadiul clinic incipient de boala, unde exista factori de risc si date obiective si pot sau nu sa existe date subiective si modificari ale ex. de laborator.
Conduita medicala: tratament specific, dispensarizare activa.
e) Stare de boala majora = stadiul clinic manifest, existand date obiective si de laborator certe.
Conduita medicala: tratament specific: tratament recuperator.
f) Boala grava = stadiul clinic decompensat al bolilor.
Conduita medicala: tratament specific, tratament recuperator.

Evaluarea poate fi facuta si in functie de sistemul de referinta adoptat. Deci putem spune:

• Sanatate mintala
• Sanatate fizica.
• Sanatatea starilor fiziologice: starea de graviditate, batranetea etc.
• Starea profesionala (apt pentru a desfasura o anumita profesiune, apt de a conduce
• autovehicule etc.
• Sanatos protejat (cu ochelari, cu sustinatoare plantare)

Diagnosticul diferitelor grade de sanatate au importanta pentru sesizarea trecerii treptate de la sanatate la boala si pentru individualizarea conduitei medicale in functie de factorii de mediu si factorii biomedicali care intervin in procesul sanogen in dublu sens. Acesti factori actioneaza in proportii si in mod diferit in functie de fiecare grupa de varsta realizand nevoi specifice de preventie diferite la fiecare grupa de varsta in raport cu riscul de imbolnavire diferit.Daca ereditatea si varsta nu pot fi influentate de actul medical, toti ceilalti factori pot fi obiectul unei activitati de preventie prin masuri sanogenice specifice.Preventia nu se adreseaza doar prevenirii degradarii starii de sanatate ci gasirii unor modele individuale de promovare a sanatatii, mentinerea sanatatii fiind in esenta un act individual a carui elemente sunt cuprinse in asa numitul 'Decalog al sanatatii':

Stiinta petrecerii timpului liber si a mijloacelor de relaxare

Alimentatia cumpatata si echilibrata

Calirea organismului prin factori naturali si de miscare

Locuinta igienica si familie inchegata

Comportament social si constiinta ecologica

Receptivitate si consecventa morala

Cultura sanitara si evitarea factorilor de risc

Control medical preventiv si respectarea prescriptiilor

Cunoasterea de sine si autoeducatia.

Disciplina muncii