Tratatele de la
Roma. Crearea Comunitatii Economice Europene si a Comunitatii Europene a Energiei
Atomice
Conferinta de la Mesina -
Italia, 1956 a ministrilor de externe a pregatit incheierea bine-cunoscutelor
Tratate de la Roma: Tratatul instituind Comunitatea Economica
Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a
Energiei Atomice (EURATOM), semnate de cei sase la 25 martie 1957. Europa pe
care o cunoastem isi incepuse existenta.
Cele doua comunitati
europene care au urmat C.E.C.O., se inscriu pe aceeasi linie de integrare
economica. Inca de la aparitia lor, comunitatile au fost
considerate ca avand institutii originale. Si, fara indoiala, acestea sunt
originale prin obiectivele si prin spiritul lor. Insa noutatile cele
mai importante aduse de semnatarii Tratatelor de la Paris si Roma nu rezida in
scopurile urmarite; definira obiectivelor politice si economice
comune se regasesc in cazul oricarei organizatii interetatice;
art.2 din Tratatul de la Roma care defineste misiunea CEE(1),ar putea figura bineinstatutuluneiorganizatiiinternationale
"clasice".
Tratatul CEE si Tratatul CEEA,
impreuna cu Tratatul CECA au constituit cadrul legislativ al
integrarii europene. Intrarea in vigoare a noilor tratate a avut loc la 1
ianuarie 1958, ca urmare a ratificarii lor de catre partile
contractante (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg)
conform propriilor lor proceduri constitutionale. Tratatele au fost
incheiate pentru o durata nelimitata.
Evolutia proiectului
comunitar
Lungul proces de constituire a unei
Europe unite a fost destul de anevoios, cunoscand chiar si unele perioade de
stagnare, mai ales din punct de vedere politic.
De la cele sase state semnatare ale
celor trei tratate institutive - Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg - Comunitatile europene au ajuns treptat la 9,12,15, 25
si, in sfarsit, la 27
. Aderarea noilor state si atingerea obiectivelor - in principal a celor de
natura economica si politica - au impus insa revizuirea Tratatelor comunitare
si reformarea sistemului institutional. In aceste conditii au fost
adoptate, pe rand: Tratatul de fuziune de la Bruxelles, intrat in vigoare
in 1967, Actul Unic European (AUE), intrat in vigoare in 1987; Tratatul
de la Maastricht asupra Uniunii Europene, intrat in vigoare in 1993; Tratatul
de la Amsterdam, intrat in vigoare in 1999 si, in sfarsit, Tratatul
de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 si intrat in vigoare la 1 februarie
2003. Tratatul de la Nisa a avut menirea de a pregati Uniunea Europeana
atat din punct de vedere institutional, cat si legislativ, pentru a face
fata unui numar aproape dublu de state. Totodata, la finalul
Tratatului de la Nisa a fost anexat un document care a marcat primul pas
spre o viitoare Constitutie Europeana. Proiectul Tratatului,
investind o Constitutie pentru Europa, a fost prezentat prima data,
Consiliului European de la Salonic, in data de 20 iunie 2003. Tratatul a fost
semnat de sefii de state si de guverne la Roma la 29 octombrie 2004.
