Principiile care guverneaza exercitarea drepturilor si obligatiilor functionarului public european

DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARULUI PUBLIC EUROPEAN

Principiile care guverneaza exercitarea drepturilor si obligatiilor functionarului public european

Daca institutia publica, nationala sau europeana, are dreptul sa ceara de la functionarul sau un comportament profesional si extraprofesional adecvat, in mod similar functionarul public este indrituit sa pretinda si sa obtina de Ia institutia in care este integrat recunoasterea si respectarea drepturilor sale garantate de lege. Dreptul functionarului se transforma in obligatie pentru institutie si invers[1]

Drepturile functionarilor publici, nationali sau europeni, reprezinta acele prerogative pe care le au titularii unei functii publice, izvorate din raportul de serviciu pe care il au cu autoritatea sau institutia publica si care izvorasc din lege, neputand fi negociate ca in cazul salariatilor[2]

Drepturile functionarului public european fac obiect de reglementare al titlului II din Statut, alaturi de obligatiile acestuia.

1. Un prim principiu este reprezentat de necesitatea ca functionarul european sa se achite de indatoririle sale si sa-si adapteze conduita avand in vedere numai interesele Comunitatilor si preocupandu-se pentru realizarea unei independente absolute a functionarului public fata de orice guvern, autoritate, organizatie sau persoana exterioara institutiei sale.

Acest principiu se afla inscris in articolul 11 (96) aliniatul (1) din Statut si el urmareste realizarea unei independente desavarsite, coroborata cu absenta oricarei dependente a functionarului de vreun organism, autoritate sau persoana, alta decat institutia din care face parte si se concretizeaza in mai multe interdictii:

a)  Interdictia pentru functionar de a accepta instructiuni de la un guvern, autoritate, organizatie sau persoana exterioara institutiei careia ii apartine, fara autorizarea autoritatii investita cu puterea de numire, sau vreun lucru care ar putea sa-i compromita independenta.

b) Interdictia pentru functionar de a accepta de la un guvern sau de la o sursa exterioara institutiei o distinctie onorifica, o functie, o favoare, un dar, o remuneratie, de orice natura ar fi acestea, cu exceptia celor pentru servicii facute inainte de numirea sa sau in timpul unui concediu special pentru serviciul militar sau national si in numele acelui serviciu. Textul art. 11 (96) alin. 2 face trimitere la o autorizare din partea Autoritatii de numire, singura care ar putea permite functionarului european sa abdice de la interdictia statutara. Cum am specificat deja, se excepteaza situatia unor eventuale recompense primite pentru servicii realizate inainte de intrarea in functie sau in timpul concediului pentru satisfacerea stagiului militar sau national si in numele acestor servicii.

c)Interdictia pentru functionarul european ca, in indeplinirea indatoririlor sale de serviciu, sa se implice intr-o chestiune in care, in mod direct sau indirect, are vreun interes personal care i-ar afecta independenta si, in special, familia si interesele financiare. In situatia in care are de-a face cu o astfel de chestiune, el are obligatia sa informeze Autoritatea de numire, care va lua toate masurile necesare pentru a-1 proteja pe functionar de responsabilitatea care ar putea interveni.

d)Interdictia pentru functionarul european de a pastra sau dobandi, direct sau indirect, in actiuni care se supun autoritatii institutiei careia apartine, un beneficiu important sau substantial care i-ar putea compromite independenta in indeplinirea indatoririlor sale de serviciu.

2. Un al doilea principiu care guverneaza exercitiul drepturilor si indatoririlor fundamentale ale functionarului comunitar si care se afla in stransa corelatie cu cel enuntat anterior, mai exact deriva din acesta, este o dimensiune a acestuia care are insa o semnificatie care ne determina sa-1 analizam de sine statator, il reprezinta necesitatea de a asigura independenta fata de statele membre ai caror nationali sunt[3]

3. Un alt principiu este acela ca privilegiile si imunitatile sunt conferite functionarilor exclusiv in interesul Comunitatilor (art.23, 24) (96).

Potrivit Protocolului privind privilegiile si imunitatile, Comunitatile, membrii institutiilor comunitare, functionarii lor si ceilalti agenti, reprezentantii statelor membre care sunt atrasi in functionarea institutiilor comunitare si ai misiunilor acreditate pe langa Uniune beneficiaza de unele privilegii si imunitati. intre acestea se regasesc: inviolabilitatea locuintelor, scutiri de taxe, libertatea de comunicare, drepturi de transport etc[4]. Acelasi Protocol privind imunitatile prevede ca cei interesati, respectiv functionarii europeni, nu sunt scutiti de achitarea obligatiilor lor private, nici de respectarea legilor si a regulamentelor in vigoare ale politiei. in situatia in care privilegiile si imunitatile sunt contestate, indiferent de cine, functionarul in cauza trebuie sa aduca la cunostinta Autoritatii investita cu puterea de numire situatia intervenita.

4.     Un alt principiu care guverneaza regimul juridic al realizarii prerogativelor de functie publica de nivel european este acela ca functionarii activi se afla in orice moment la dispozitia institutiei lor[5] fara ca in acest mod sa se poata depasi durata maxima de 42 de ore serviciu saptamanal, care sunt executate in cadrul unui orar general, stabilit de autoritatea investita cu puterea de numire. De la regula orarului general, exista doua derogari:

a) prima priveste posibilitatea ca acest orar sa poata fi modificat si sa se poata stabili orare adecvate, pentru anumite categorii de functionari care indeplinesc atributii specifice;

b) o a doua derogare priveste posibilitatea ca, datorita nevoilor serviciului sau a exigentelor normelor de securitate a muncii, functionarii sa poata fi obligati ca, in afara duratei normale de lucru, sa fie la dispozitia institutiei la locul lor de munca sau la domiciliu. Modul in care se concretizeaza aceasta derogare este stabilit de institutia comunitara, cu consultarea Comitetului de personal.

5.   Un aspect cu totul deosebit in regimul general al
functionarilor europeni, inclusiv in materia drepturilor si indatoririlor lor, este faptul ca ei sunt antrenati in pregatirea reglementarilor carora li se supun si in punerea lor in practica[6]