Parteneriate europene strategice intre statele riverane Marii Negre si activitatea acestora pentru securizarea acestei regiuni

Parteneriate europene strategice intre statele riverane Marii Negre si activitatea acestora pentru securizarea acestei regiuni

In prezent, Comisia Europeana este preocupata de consolidarea noii politici
energetice europene. Se urmareste focalizarea mai clara pe problemele
energetice la nivel bilateral si regional, intarirea cooperarii in arealul "celor
trei mari Marea Mediterana, Marea Neagra si Marea Caspica - fi
imbunatatirea impactului finantarilor UE, atat prin Instrumentul de Parteneriat si Vecinatate cat si prin Fondul de Investitii al Vecinatatii. Se urmareste, totodata, extinderea, acolo unde va fi posibil, a principiilor formulate in Tratatul Comunitatii Energetice (Energy Community Treaty), semnat in octombrie 2005 si intrat in vigoare in iulie 2006. In prezent, Tratatul acopera tarile sud-est europene carora li se ofera perspectiva accederii in UE. Tratatul isi propune sa creeze o comunitate energetica care sa includa Albania, Bulgaria, Croatia. Romania, Serbia, Muntenegru, Turcia, Macedonia, Bosnia si Herzegovina, provincial separatista Kosovo si UE.

Turcia, desi in calitate de tara candidata la accederea in UE, era initial cuprinsa in Tratat, ulterior s-a retras. Oferind tarife rezonabile la energie pentru tarile Europei de Sud-Est, Tratatul presupune ca semnatarii sa adopte legislatia UE in materie de energie. Strategia UE vizeaza extinderea Tratatului Comunitatii Energetice la tarile vecine din Estul Europei, regiunea caspica si mediteraneeana (si, intr-o perspectiva mai indepartata, la tarile din zona Golfului)[1].

Recunoscand rolul vital pe care il joaca vecinii UE in cadrul politicii energetice a Uniunii, ca tari furnizoare sau de tranzit, UE a intensificat in ultimii ani cooperarea cu acestia. Rusia ramane un partener strategic al UE in sectorul energetic. In noul Acord de Parteneriat si Cooperare ce se asteapta a fi semnat cu Rusia (cel vechi a expirat in noiembrie 2007), problematica energetica are un loc proeminent UE considera ca este in interesul ambelor parti ca prevederile energetice din noul acord sa fie intemeiate pe Carta Energiei, astfel incat sa se instituie un teren comun predictibil in ceea ce priveste investitiile in sectorul energetic, deschiderea si transparenta pietei energetice, accesul nediscriminator la retelele de transport, inclusiv cele de tranzit, convergenta politicilor si legislatiei in domeniul energetic, asigurarea securitatii retelelor energetice, a standardelor de mediu si a eficientei energetice, prin reducerea consumului resurselor neregenerabile de energie si promovarea utilizarii in mai mare masura a resurselor regenerabile.[2]

Recunoscand rolul cheie pe care il joaca ca tara de tranzit pentru hidrocarburile rusesti catre consumatorii europeni, Uniunea Europeana si-a consolidat, de asemenea, cooperarea cu Ucraina. Instrumentul pentru implementarea obiectivelor energetice ale Planului de Actiune bilateral il reprezinta memorandumul de intelegere in domeniul energiei (Memorandum of Understanding on Energy), semnat in decembrie 2005. Pe termen mediu. UE urmareste integrarea pietei energetice a Ucrainei cu cea a UE.

UE a lansat, de asemenea, cooperarea energetica cu Republica Moldova, accentul cazand pe armonizarea strategiilor energetice ale celor doua parti si posibila integrare a acestei tari in Tratatul Comunitatii Energetice. Noul terminal petrolier de la Ghirgiulesti, construit de catre olandezi, este de natura a elibera Moldova de complexul tarii fara iesire la mare si a deveni un concurent serios pentru porturile ucrainene.