Parlamentul european

Parlamentul European

In procedura de codecizie si cooperare Parlamentul are rolul de organ legis­lativ si de autoritate bugetara, indeplinind, distinct si functia de control politic al Comisiei.

Deputatii europeni sunt grupati pe grupuri de partide politice, considerate ca exprima vointa politica a cetatenilor europeni.

Protocolul asupra largirii Uniunii Europene (A), anexa la Tratatul de la Nisa, in art.2 contine noile prevederi privind Parlamentul European, care fixeaza numarul reprezentantilor alesi in fiecare stat membru incepand cu "1 ianuarie 2004 si cu efect in mandatul 2004 - 2009", stabilind ca:

numarul total al acestora este de 732, iar

repartizarea lor pe statele membre este urmatoarea: Belgia - 21, Danemarca - 13, Germania - 99, Grecia - 22, Spania - 50, Franta - 71, Irlanda - 12, Italia - 72, Luxembourg - 6, Olanda - 25, Anglia - 17, Portugalia - 22, Finlanda - 13, Suedia - 18 si Regatul Unit - 72.

Textul prevede si repartitia locurilor pentru statele candidate, dupa criteriul numarului cetatenilor nationali; Romania ocupa locul 7 cu 35 de deputati, dupa Polonia (5) si inainte de Olanda ( 25), Belgia, Grecia si Portugalia ( cu cate 22), Ungaria si Republica Cehia ( cate 20) s.a.

Distinct, Conferinta a adoptat Declaratia privind art.191 din Tratatul CE (11) in care se prevede ca "Finantarea partidelor politice la nivel european facuta din bugetul Comunitatilor Europene nu poate fi folosita, direct sau indirect, pentru functionarea partidelor politice la nivel national.

Prevederile asupra finantarii partidelor politice se aplica, pe aceeasi baza, tuturor fortelor politice reprezentate in Parlamentul European."

1. Organizarea si functionarea Parlamentului European

In general, Parlamentul a obtinut de la infiintarea sa o serie de noi competente, lucru care insa nu este bine cunoscut in public. Tema aceasta nu este tratata decat marginal in programele de invatamant si este deseori incorect prezentata de mass-media, poate si din cauza ca este atat de complexa.

Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se specializeaza pe anumite domenii. Acestia sunt delegati de fractiunile parlamentare sau de gruparile fara fractiune in cele 20 de comisii permanente si cele 2 subcomisii, care sunt responsabile pentru anumite domenii de specialitate si care pregatesc lucrarile in plen ale Parlamentului. In afara de aceasta exista si posibilitatea de a infiinta comisii temporare sau alte subcomisii.

Sediul central, sediile secundare si structura organizatorica

Sediul central al Parlamentului European se afla la Strasbourg. Acolo se tin cele 12 sedinte anuale in plen, a cate patru zile fiecare. Comisiile si fractiunile se mai pot de asemenea intruni la Bruxelles, unde de curand a avut loc si o sedinta plenara. La Luxemburg se afla sediul Secretariatului General. Secretariatul General este condus de un secretar general si este alcatuit din 8 directii, fiecare fiind condusa de un director general, la care se adauga un Birou juridic. Directiile Generale mai apropiate sferei politice isi au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucreaza circa 3500 de angajati, adica peste jumatate din personal, multi dintre acestia fiind traducatori si functionari ai serviciilor administrative.

Explicatia existentei celor trei sedii

Primul sediu al parlamentului a fost ales simbolic la Strasbourg, imediat dupa constituirea acestuia. Orasul constituie un simbol al reconcilierii franco-germane dupa cel de-al II-lea razboi mondial. Dar fiindca nu existau birouri, activitatile s-au mutat intai la Luxemburg. Dupa constituirea CEE in 1958 orasul Bruxelles a fost ales sediul Comisiei Europene. De aceea comisiile parlamentare se intrunesc acum la Bruxelles. In Tratatul de la Maastricht s-a stabilit definitiv ca sediul Parlamentului European este la Strasbourg; aceasta clauza a fost consolidata in Tratatul de la Amsterdam, nelipsind nici din actualul Tratat de la Nisa.

Alegerile europene

Parlamentul European este ales o data la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc in iunie , in toate cele 25 de state membre. Urmatoarele alegeri vor avea loc in . Numarul de deputati nu reflecta toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate de un numar supraproportional de deputati, in timp ce cele mai mari, si mai ales Germania , de un numar subproportional. Aceasta regula s-a modificat putin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai . Dupa rearanjarea numarului de mandate, Germania nu a fost obligata sa cedeze o parte din mandate deputatilor din statele recent aderate, spre deosebire de celalalte state membre.

Aceasta inechitate are doua motive tehnice:

Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fractiunilor parlamentare se asigura reprezentarea in parlament a diversitatii politice existente si in statele mai mici ale UE

Daca s-ar lua in considerare totalul voturilor primite din fiecare tara, atunci numarul de deputati ar fi atat de mare incat Parlamentul European ar deveni ineficient.

Organizarea Parlamentului

Parlamentul European este singura institutie supranationala ai carei membri sunt alesi in mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezinta cetatenii statelor membre. Ales o data la cinci ani, Parlamentul European este implicat in adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente etc.) care influenteaza viata fiecarui cetatean.

Fiecare stat membru hotaraste cu privire la modul de desfasurare a alegerilor, aplicand, insa, aceleasi reguli democratice: dreptul de vot la 18 ani, egalitatea intre sexe si votul secret. Alegerile europene respecta deja o serie de reguli comune: votul universal direct, reprezentarea proportionala si un mandat de cinci ani care se poate reinnoi.

Ca regula generala, locurile in Parlament sunt distribuite in mod proportional cu populatia fiecarui stat membru. Fiecare stat membru dispune de un numar fix de locuri, maximum 99 si minimum 5.

Paritatea barbati-femei: reprezentarea femeilor in Parlamentul European este in continua crestere. In prezent, aproximativ o treime din deputati sunt femei.

Deputatii isi impart timpul de lucru intre Bruxelles, Strasbourg si circumscriptiile lor electorale.La Bruxelles, participa la reuniunile comisiilor parlamentare si ale grupurilor politice, precum si la perioadele de sesiune suplimentare. La Strasbourg, participa la douasprezece perioade de sesiune. In paralel cu aceste activitati, deputatii trebuie sa aloce timp si circumscriptiilor lor electorale.

Deputatii in Parlamentul European nu se grupeaza in functie de nationalitate, ci in functie de afinitatile lor politice. Acestia isi exercita mandatul in mod independent. Cei ale caror atributii sunt din ce in ce mai importante, influenteaza toate domeniile vietii cotidiene a cetatenilor Uniunii: mediul, protectia consumatorilor, transporturile, precum si educatia, cultura, sanatatea etc.

Statutul deputatilor

Deputatii in Parlamentul European primesc in prezent acelasi salariu ca si deputatii din tara in care au fost alesi. Cu toate acestea, in septembrie 2005, a fost adoptat un Statut al deputatilor in Parlamentul European care va elimina diferentele salariale si va asigura o mai mare transparenta a remunerarii deputatilor. Acest statut va intra in vigoare de la inceputul legislaturii viitoare in 2009.

Fiecare grup politic isi asigura organizarea interna, prin desemnarea unui presedinte (sau a doi presedinti, in cazul anumitor grupuri), a unui birou si a unui secretariat.

Distributia locurilor deputatilor in hemiciclu se face in functie de apartenenta politica, de la stanga la dreapta, cu acordul presedintilor de grup.

Numarul minim de deputati necesar pentru a constitui un grup politic este de 20. Cel putin o cincime din statele membre trebuie sa fie reprezentate in cadrul grupului. Un deputat poate apartine unui singur grup politic.Unii deputati nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, in acest caz, deputati neafiliati. Inaintea fiecarui vot din cadrul sedintelor plenare, grupurile politice examineaza rapoartele elaborate de comisiile parlamentare si depun amendamente.

Grupul politic adopta o pozitie in urma consultarilor din cadrul sau. Niciunui membru nu i se poate impune o anumita varianta de vot.

Exista 20 de comisii parlamentare.

O comisie este alcatuita din 28 pana la 86 de deputati si are un presedinte, un birou si un secretariat. Componenta politica a comisiilor o reflecta pe cea a sedintei plenare.

Comisiile parlamentare se reunesc o data sau de doua ori pe luna la Bruxelles. Dezbaterile acestora sunt publice. In cadrul comisiilor parlamentare, deputatii elaboreaza, modifica si adopta propuneri legislative si rapoarte din proprie initiativa. Deputatii examineaza propunerile Comisiei si ale Consiliului si, daca este cazul, intocmesc rapoarte care sunt prezentate in cadrul sedintelor plenare.

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii si comisii temporare pentru gestionarea unor probleme specifice, precum si comisii de ancheta in cadrul competentelor sale de control.

Presedintii de comisie coordoneaza lucrarile acestora in cadrul Conferintei presedintilor de comisie.

Delegatii - Exista 34 de delegatii, fiecare fiind alcatuita din aproximativ 15 deputati europeni. Se pot distinge 4 categorii de delegatii:

Delegatii interparlamentare, a caror misiune consta in mentinerea relatiilor cu parlamentele tarilor din afara Uniunii Europene care nu si-au depus candidatura pentru aderare.

Comisii parlamentare mixte, care mentin contactul cu parlamentele tarilor candidate la aderare si cu statele care au semnat acorduri de asociere cu Comunitatea.

Delegatia Parlamentului European la Adunarea Parlamentara Paritara ACP-UE reuneste deputatii in Parlamentul European si parlamentarii din statele din Africa, Caraibe si Pacific.

Delegatia Parlamentului European la Adunarea Parlamentara Euro-Mediteraneana

Presedintii de delegatie coordoneaza lucrarile delegatiilor in cadrul Conferintei presedintilor de delegatie.

Organe politice

Conferinta presedintilor

Aceasta organizeaza lucrarile Parlamentului si hotaraste cu privire la toate chestiunile referitoare la programarea legislativa: calendarul si ordinea de zi a sedintelor plenare, componenta comisiilor, a delegatiilor si repartizarea competentelor intre acestea programarea legislativa.

De asemenea, Conferinta joaca un rol important in relatiile Parlamentului European cu celelalte institutii comunitare, cu tarile terte si cu organizatiile extracomunitare.

Biroul[1]:

Este organul de reglementare al Parlamentului.

Acesta stabileste proiectul preliminar de estimare bugetara si decide cu privire la toate chestiunile administrative, de personal si de organizare.

Biroul este compus din Presedintele Parlamentului European, cei 14 vicepresedinti si cei sase chestori alesi de catre Parlament pentru o perioada de doi ani si jumatate, care se poate reinnoi.

In cazul deliberarilor Biroul, in caz de egalitate de voturi, Presedintele are votul decisiv. Chestorii au doar rol consultativ.

ATRIBUTII:

Biroul are numeroase atributii administrative si financiare in cadrul Parlamentului.

Acesta este responsabil de toate problemele legate de functionarea interna a Parlamentului.

Acesta ia decizii cu privire la organizarea sedintelor, poate autoriza reuniuni ale comisiilor sau ale delegatiilor in fata locurilor obisnuite de desfasurare a activitatii Parlamentului si pregateste proiectul preliminand de estimare a cheltuielilor Parlamentului.

Biroul numeste Secretarul General, care conduce serviciile administrative ale Parlamentului si stabileste componenta si organizarea Secretariatului General.

In general, Biroul se reuneste de doua ori pe luna.

Procesele verbale ale Biroului se traduc in limbile oficiale si se imprima si se distribuie tuturor deputatilor.

Orice deputat poate adresa intrebari cu privire la activitatile Biroului.

Secretariatul si serviciile subordonate acestuia

Chestorii - In cadrul Biroului, cei 6 chestori au un rol consultativ. Acestia se asigura ca deputatii dispun de infrastructura necesara exercitarii mandatului lor.

Grupurile politice dispun de propriii lor colaboratori, iar deputatii de asistenti parlamentari. Chestorii sunt alesi prin vot secret majoritar in trei tururi: in primele doua este nevoie de o majoritate absoluta a voturilor exprimate, in ultimul tur fiind suficienta o majoritate relativa.

Mandatul chestorilor este de doi ani si jumatate. Acestia au un rol consultativ in cadrul Biroului.

ATRIBUTII

Chestorii sunt responsabili de problemele administrative si financiare care ii privesc in mod direct pe deputati, cum ar fi punerea la dispozitia acestora a echipamentelor si a serviciilor generale.

Chestorii pot prezenta propuneri de modificare sau de rescriere a textelor oricaror norme adoptate de Birou.

In general, chestorii se reunesc o data pe luna.

Limbile oficiale

Parlamentul European se distinge de alte organizatii internationale prin obligatia de a asigura un multilingvism integral.

Parlamentul lucreaza in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene - 23 de limbi dupa aderarea Romaniei si a Bulgariei si dupa ce irlandeza a fost recunoscuta ca limba oficiala a Uniunii Europene din 2007. Toate documentele din cadrul sedintelor plenare trebuie traduse in 21 dintre aceste limbi, o exceptie partiala aplicandu-se in cazul limbilor irlandeza si malteza, numai anumite documente fiind traduse in aceste doua limbi.

Parlamentul European pune la dispozitie, de asemenea, un serviciu de interpretare, astfel incat fiecare deputat sa se poata exprima in limba sa materna.

Parlamentul European este, asadar, cel mai mare angajator din lume de interpreti si traducatori, acestia reprezentand o treime din personalul institutiei.

Secretariatul General se afla la Luxemburg si la Bruxelles.

Organigrama Secretariatului General si regulamentele privind situatia interna administrativa a functionarilor si a celorlalte categorii de personal sunt stabilite de catre Birou.

Angajatii din cadrul Secretariatului General sunt, in cea mai mare parte, functionari selectati prin concurs din toate Statele Uniunii Europene.

Secretariatul General are misiunea de a coordona lucrarile legislative si de a organiza sedintele plenare si celelalte reuniuni.

De asemenea, ofera asistenta tehnica si consultanta organelor parlamentare si membrilor Parlamentului, in sprijinul exercitarii mandatelor lor.

Parlamentul European trebuie, de asemenea, sa asigure un caracter multilingv integral pentru toate sedintele plenare si celelalte reuniuni.

Secretarul general al Parlamentului European

Secretarul General este cel mai inalt functionar din cadrul Parlamentului si in aceasta calitate conduce Secretariatul General; competenta si organizarea acestuia sunt stabilite de catre Birou.

Secretarul General este responsabil administrativ al Parlamentului.

El este numit de catre Birou in baza Art. 197 din Regulamentul de Procedura.

Atributii

oferirea de asistenta Presedintelui Parlamentului European, Biroului, organelor politice si deputatilor;

asigurarea unei bune desfasurari a lucrarilor parlamentare ale Presedintelui si a Biroului;

verificarea si semnarea alaturi de Presedinte a tuturor textelor adoptate in comun de Parlament si Consiliu;

pregatirea elementelor de baza ale unui raport, care sa permita Biroului elaborarea proiectului de estimare a bugetului Parlamentului European.

2. Parlamentul si Comisia Europeana

Comisia prezinta, explica si sustine propuneri legislative in fata comisiilor parlamentare si este obligata sa tina seama de modificarile solicitate de Parlament. Participa la toate sedintele plenare ale Parlamentului European si trebuie sa isi justifice politicile atunci cand un deputat solicita acest lucru. Comisia este obligata sa raspunda intrebarilor scrise si orale ale deputatilor

3. Parlamentul si Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de Presedintele sau, poate interveni in oricare dintre dezbaterile din cadrul sedintelor plenare. La inceputul fiecarui mandat, Presedintele Consiliului Uniunii Europene isi prezinta programul in fata Parlamentului European reunit in sedinta plenara si initiaza o dezbatere cu deputatii. La sfarsitul celor 6 luni de mandat, Presedintele prezinta in fata Parlamentului European bilantul sau politic.

Consiliul European reuneste, de cel mult patru ori pe an, sefii de stat si de guvern ai statelor membre si Presedintele Comisiei. Consiliul stabileste orientarile politice generale ale Uniunii Europene. La sfarsitul fiecarei reuniuni la nivel inalt, Presedintele Consiliului European prezinta Parlamentului un raport cu privire la rezultatele activitatii acestuia.

Competenta legislativa - Desfasurarea procesului legislativ

Deputatul in Parlamentul European intocmeste, in cadrul unei comisii parlamentare, un raport privind o propunere de "text legislativ" prezentata de catre Comisia Europeana, singura institutie care are drept de initiativa legislativa. Comisia parlamentara voteaza acest raport si, eventual, il modifica. Parlamentul isi exprima pozitia prin revizuirea si adoptarea in sedinta plenara a textului. Acest proces se repeta o data sau de mai multe ori, in functie de tipul de procedura si de ajungerea sau nu la un acord cu Consiliul.

In ceea ce priveste adoptarea actelor legislative, se face distinctie intre procedura legislativa obisnuita (codecizia), care plaseaza Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul, si procedurile legislative speciale, care se aplica doar in cazuri specifice in care Parlamentul are doar rol consultativ.

In ceea ce priveste problemele "sensibile" (cum ar fi politica industriala, politica agricola, fiscalitatea), Parlamentul European nu emite decat un aviz consultativ ("procedura de consultare"). In unele cazuri, Tratatul prevede ca procedura de consultare este obligatorie, in temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate dobandi forta de lege decat daca Parlamentul si-a dat avizul. In acest caz, Consiliul nu are competenta de a lua singur o decizie.

Parlamentul are competenta de initiativa politica

Parlamentul poate cere Comisiei sa prezinte Consiliului propuneri legislative.
Parlamentul joaca un rol real in crearea de noi texte legislative: el examineaza programul anual de lucru al Comisiei si indica actele care doreste sa fie adoptate.

Codecizia - devine procedura legislativa ordinara, acordand astfel aceeasi importanta Parlamentului si Consiliului Uniunii Europene intr-o gama larga de domenii (de exemplu: transport, mediu si protectia consumatorilor). Doua treimi dintre legile europene sunt adoptate in comun de catre Parlamentul European si Consiliu.

Comisia trimite propunerea sa Parlamentului si Consiliului. Aceste institutii o examineaza si o discuta in doua lecturi succesive. Daca nu ajung la un acord dupa a doua lectura, propunerea este transmisa unui Comitet de conciliere format dintr-un numar egal de reprezentanti ai Consiliului si ai Parlamentului. Reprezentantii Comisiei asista, de asemenea, la intrunirile Comitetului de conciliere si participa la discutii. Odata ce Comitetul ajunge la un acord, textul convenit este trimis Parlamentului si Consiliului pentru o a treia lectura, astfel incat acesta sa poata fi adoptat in final ca text legislativ. Acordul final al celor doua institutii este indispensabil pentru adoptarea textului. Chiar si in cazul in care Comitetul de conciliere convine asupra unui text comun, Parlamentul poate respinge actul propus cu majoritatea absoluta a membrilor sai.

Competenta bugetara

In ceea ce priveste cheltuielile obligatorii (cum ar fi cheltuielile agricole si cheltuielile legate de acordurile internationale), decizia finala apartine Consiliului. In ceea ce priveste cheltuielile "neobligatorii" (alte cheltuieli), decizia apartine Parlamentului, care hotaraste in stransa colaborare cu Consiliul. Parlamentul European si Consiliul trebuie sa respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite in perspectivele financiare multianuale.

Procedura de adoptare a bugetului

Principiul anualitatii bugetului inseamna ca acesta este adoptat pentru un an (anul bugetar incepe la 1 ianuarie si se termina la 31 decembrie). Comisia pregateste un proiect preliminar de buget, pe care il transmite Consiliului Uniunii Europene. Pe baza acestuia, Consiliul intocmeste un proiect de buget, pe care il transmite Parlamentului European pentru o prima lectura. Parlamentul modifica proiectul in functie de prioritatile sale politice si il retrimite Consiliului, care, la randul sau, poate sa il modifice inainte de a-l retransmite Parlamentului European.  Parlamentul adopta sau respinge bugetul modificat in a doua lectura. Presedintele Parlamentului European este cel care adopta forma finala a bugetului.

Pe parcursul acestei proceduri bugetare, Parlamentul face modificari si propune amendamente la proiectul de buget propus de catre Consiliu si Comisie. Bugetul nu poate fi executat inainte de a fi semnat de catre Presedintele Parlamentului European.

Controlul bugetului

Comisia pentru control bugetar supravegheaza in permanenta cheltuielile Uniunii. Parlamentul European, la recomandarea Consiliului Uniunii Europene, aproba descarcarea de gestiune a Comisiei privind executia bugetara

Bugetul Uniunii Europene

Cele patru "resurse proprii" sunt:

- taxe vamale (din tariful vamal comun aplicat schimburilor comerciale cu tarile terte) - aproximativ 10% din venituri

- impozite agricole (percepute asupra produselor agricole importate din tarile din afara Uniunii Europene) - aproximativ 1% din venituri

- "resursa TVA" (contributie a statelor membre echivalenta cu o TVA de 1% aplicata unei baze de impozitare armonizate) - aproximativ 14% din resursele totale

- "resursa PNB" (contributie a fiecarui stat membru, calculata pe baza cotei sale parte din Produsul National Brut comunitar total, cu o rata maxima de 1,27%) - aproximativ 60% din resursele globale

In cadrul Bugetului Uniunii Europene trebuie sa existe un echilibru intre venituri si cheltuieli

Competenta de control - Mijloace de exercitare a controlului

Dreptul de petitionare al cetatenilor

Fiecare cetatean european are dreptul de a adresa o petitie Parlamentului si de a solicita remedierea unor probleme care tin de domenii din sfera de activitate a Uniunii Europene. De asemenea, Parlamentul numeste un Ombudsman, care incearca sa gaseasca o solutie amiabila pentru plangerile persoanelor impotriva institutiilor sau organelor comunitare.

Anchetele

Parlamentul European are, de asemenea, competenta de a numi comisii de ancheta care sa investigheze cazurile de incalcare sau aplicare defectuoasa a dreptului comunitar de catre statele membre. O comisie de acest gen a fost infiintata, de exemplu, in momentul aparitiei bolii "vacii nebune", lucru care a dus la crearea unei agentii veterinare europene.

Dreptul Parlamentului la o cale de atac in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene

Actiunea in anulare a unui act adoptat in conformitate cu dreptul comunitar.

Actiunea in constatarea abtinerii de a actiona impotriva Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene, daca acestea nu isi indeplinesc obligatiile.

Controlul financiar

Parlamentul European dispune de o competenta de control in domeniul economic si monetar. Presedintele, vicepresedintele si membrii Comitetului Director al Bancii Centrale Europene trebuie sa obtina aprobarea Parlamentului European inainte de a fi numiti de catre Consiliu. Presedintele BCE prezinta raportul anual in fata Parlamentului European, reunit in sedinta plenara.

Controlul asupra Comisiei si Consiliului

Presedintele Comisiei este numit de catre Consiliu cu majoritate de voturi. Parlamentul aproba sau respinge numirea propusa. Apoi, de comun acord cu Presedintele desemnat, statele membre numesc comisarii. Colegiul comisarilor trebuie sa fie apoi aprobat in ansamblul sau de catre Parlament. Parlamentul are putere de cenzura fata de Comisie; acesta este un drept fundamental care poate fi exercitat de catre deputatii in Parlamentul European pentru a asigura controlul democratic al Uniunii Europene. Parlamentul poate obliga Colegiul comisarilor, in ansamblul sau, sa demisioneze.

Comisia prezinta periodic Parlamentului rapoarte, cum ar fi:

Raportul anual al Comisiei privind functionarea Comunitatilor

- Raportul anual privind executia bugetului

Prin examinarea acestor rapoarte, Parlamentul isi poate exercita competenta de control. Unul dintre mijloacele de exercitare a controlului de catre Parlamentul European este adresarea de intrebari scrise si orale de catre deputati Consiliului si Comisiei. Parlamentul are o putere de initiativa politica: el poate solicita Comisiei sa prezinte o propunere Consiliului Uniunii Europene.

Parlamentul invita periodic Comisia si Consiliul Uniunii Europene sa dezvolte politicile existente sau sa initieze altele noi. La inceputul mandatului, Presedintele in exercitiu al Consiliului prezinta Parlamentului programul sau, iar la sfarsitul mandatului prezinta un raport privind rezultatele obtinute.

4. Parlamentul si Consiliul European

Presedintia Consiliului European este detinuta, prin rotatie, de catre fiecare stat membru, pentru o perioada de sase luni. Consiliul European da impulsul necesar dezvoltarii Uniunii si stabileste atat orientarile generale, cat si prioritatile politice ale acesteia, tinand cont de recomandarile Parlamentului. Fiecare reuniune la nivel inalt incepe cu o declaratie a Presedintelui Parlamentului European, care expune principalele pozitii ale institutiei pe care o reprezinta cu privire la diversele subiecte care vor fi abordate de catre sefii de stat si de guvern. La sfarsitul fiecarei reuniuni la nivel inalt, Presedintele Consiliului European prezinta Parlamentului un raport privind rezultatele si initiaza o dezbatere cu deputatii europeni.

Parlamentul: rolul sau politic

Parlamentul European este o adevarata tribuna internationala unde iau cuvantul numerosi lideri mondiali. De-a lungul anilor, Parlamentul a devenit interpretul actiunilor interne si externe ale Uniunii, ceea ce permite participarea deputatilor si, prin intermediul lor, a cetatenilor, la definirea viziunii politice europene.

Politica externa

Parlamentul este informat cu regularitate de catre Consiliu cu privire la evolutia politicii externe si de securitate si poate adresa acestuia intrebari si recomandari. Prin intermediul Comisiei pentru afaceri externe, Parlamentul European se afla permanent in contact cu Inaltul Reprezentant al UE pentru PESC, precum si cu comisarul european pentru relatii externe. Parlamentul European isi da avizul conform pentru aderarea unor noi state la Uniunea Europeana si este consultat cu privire la acordurile internationale, cum ar fi acordurile de asociere sau de cooperare comerciala incheiate intre UE si tarile terte.

Globalizare

Parlamentul European participa in mod activ la dezbaterile privind globalizarea. Acesta urmareste indeaproape lucrarile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC - organizatia internationala in cadrul careia tarile semnatare definesc reguli privind comertul international).

Parlamentul European isi da avizul conform cu privire la rezultatul negocierilor purtate de catre Uniunea Europeana in cadrul OMC, prin recomandari adresate Comisiei Europene, principalul negociator al Uniunii. De asemenea, subliniaza faptul ca trebuie luate in considerare dificultatile specifice intampinate de tarile in curs de dezvoltare.

Parlamentul European isi coordoneaza actiunile in vederea apararii intereselor cetatenilor in contextul actual al globalizarii ; solicita crearea unei adunari parlamentare pe langa OMC pentru a permite fiecarui cetatean sa inteleaga mecanismele OMC si deciziile luate in cadrul acesteia. Deputatii in Parlamentul European doresc, asadar, sa sporeasca transparenta activitatilor OMC.

Parlamentul subliniaza necesitatea de a progresa spre o globalizare a drepturilor cetatenilor care sa garanteze o justitie sociala si o democratie mondiala.

In concluzie, Parlamentul isi poate pune in valoare opiniile privind regulile de functionare a economiei mondiale.

Apararea drepturilor omului

In fiecare an, Parlamentul European prezinta un raport privind situatia drepturilor omului in tarile terte si un raport privind respectarea drepturilor omului in interiorul Uniunii.

Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la orice decizie de a suspenda un acord cu o anumita tara din motive legate de drepturile omului. Parlamentul poate astfel sa exercite presiuni asupra tarii respective pentru ca aceasta sa elibereze prizonieri politici sau sa adere la acorduri internationale de protectie a drepturilor omului.

In fiecare perioada de sesiune, adica o data pe luna, Parlamentul European dezbate cazuri de incalcare a drepturilor omului, a democratiei si a statului de drept. Parlamentul a adoptat o serie de rezolutii care condamna guvernele responsabile de incalcarea drepturilor omului. Hemiciclul este, asadar, un forum international in care se poate interveni pentru a atrage atentia deputatilor si cetatenilor cu privire la incalcarea drepturilor omului in anumite tari.

In 1988, Parlamentul European a instituit Premiul Saharov pentru libertatea de gandire. Acesta este atribuit, in fiecare an, unei personalitati sau unei organizatii internationale care, asemenea fizicianului nuclear rus Andrei Saharov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1975, s-a distins in domeniul drepturilor omului. Premiul Saharov pe anul 2006 a fost acordat lui Alexandr Milinkevici, liderul opozitiei din Belarus si luptator pentru democratie si drepturile omului. Acesta a participat la alegerile prezidentiale, in calitate de contracandidat al lui Alexandr Lukasenko, si a fost arestat si condamnat la 15 zile de inchisoare, in urma manifestarii de protest organizate impotriva rezultatului alegerilor, care a fost condamnat, de altfel, si de catre UE si SUA.

Spatiul de libertate, securitate si justitie

Uniunea Europeana a creat un spatiu de libertate, securitate si justitie care respecta Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, precum si traditiile si sistemele juridice ale fiecarui stat membru. Existenta acestui spatiu intareste si faciliteaza cooperarea politieneasca si vamala intre statele membre, precum si cooperarea judiciara civila si penala.

Pentru a asigura un nivel inalt de securitate pentru toti cetatenii, Uniunea Europeana combate toate formele de criminalitate (traficul de droguri, de arme si de masini furate, coruptia, exploatarea sexuala a copiilor, terorismul etc.), de rasism si de xenofobie. Spatiul de libertate, securitate si justitie garanteaza cetatenilor dreptul de libera circulatie si de sedere in intreaga Uniune.

Uniunea are, de asemenea, competente in domeniul securitatii si justitiei.
Parlamentul joaca, alaturi de Consiliu, rolul de colegislator pentru o mare parte din actele legislative necesare crearii acestui spatiu de libertate, securitate si justitie.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Sarcina redactarii unui proiect de Carta a revenit unei conventii alcatuite din reprezentanti ai sefilor de stat si de guvern, Presedintele Comisiei, precum si membri ai Parlamentului European si ai parlamentelor nationale.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamata de catre Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene la Consiliul European de la Nisa, din 7 decembrie 2000.  Preambulul Cartei prezinta hotararea statelor membre de a impartasi "un viitor pasnic intemeiat pe valori comune" si declara ca, "constienta de patrimoniul sau spiritual si moral, Uniunea este intemeiata pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; aceasta se intemeiaza pe principiile democratiei si statului de drept".

Carta drepturilor fundamentale reuneste intr-un singur text ansamblul drepturilor civice, politice, economice si sociale ale cetatenilor europeni si ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul Uniunii. Aceste drepturi sunt grupate in sase capitole principale: Demnitatea, Libertatile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetatenia si Justitia. Incepand din 2001, Parlamentul European prezinta in fiecare an, un raport care analizeaza masura in care drepturile enuntate in Carta sunt respectate. De exemplu, in 2002, Parlamentul a indicat ca situatia prizonierilor s-a deteriorat in unele state membre, in principal ca urmare a suprapopularii inchisorilor. Intentia Parlamentului European este aceea de a valorifica cat mai bine aceste rapoarte in vederea unei constientizari generale la nivelul statelor membre.

Includerea drepturilor fundamentale in viitoarea Constitutie europeana presupune faptul ca, daca aceasta din urma intra in vigoare, institutiile europene si statele membre vor fi, din punct de vedere juridic, obligate sa le respecte.