Politica financiara comunitara

Anul 1968 este primul in care CEE a avut, pe langa bugetele nationale, si un buget comunitar. Initial, veniturile comunitare au fost constituite numai din  contributii ale statelor membre, iar din 1970, resursele bugetare proprii sunt formate din:

un anumit procent din TVA (initial 1 %, 1,4 % din 1986, revenit la 1 % din 1993 si 1,27 % din 1999) - reprezinta cca 50 % din total venituri (iar baza de calcul nu poate depasi 55 % din Produsul National Brut al fiecarei tari membre);

contributii ale statelor membre - cca 26 % din total venituri;

taxe vamale la importul marfurilor admise in CEE - cca 20 % din total venituri; la acestea se adauga prelevari (taxe suplimentare) percepute la importul de produse agricole - cca 4 % din total venituri.

Cheltuielile bugetului comunitar sunt grupate in cheltuieli administrative (4 % din total cheltuieli)   si cheltuieli de finantare a politicilor comunitare (96 %); in cheltuielile de finantare a politicilor comunitare intra: cheltuielile din cadrul FEOGA (cca 50 % din total cheltuieli); cheltuieli in cadrul fondurilor structurale si pentru actiuni regionale (cca 30 % din total cheltuieli); cheltuieli pentru actiuni externe (ajutoare de preaderare, actiuni umanitare, in favoarea democratiei si a drepturilor omului) (cca 10 %); cheltuieli pentru cercetare si dezvoltare tehnologica (cca 4 %); cheltuieli in cadrul fondurilor pentru probleme sociale, sanatate, educatie, tineret, calificare profesionala si cultura (cca 1 %); cheltuieli pentru energie, inclusiv pentru sursele reinnoibile de energie si securitatea nucleara (cca 1 %).

Comisia Europeana a decis demararea procedurilor de penalizare a 16 din cele 25 de state membre UE pentru implementarea incorecta a acquis-ului comunitar aferent serviciilor financiare. Conform unui comunicat de presa din 3 august 2003, 'Comisia va soma oficial Belgia, Republica Ceha, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Olanda, Polonia, Portugalia, Finlanda, Suedia si Marea Britanie in vederea implementarii in regim de urgenta a legislatiei europene, nerespectate inca de statele mebre UE, si anume, Directiva 2003/6/CE privind Abuzul de Piata si cele trei directive tehnice de implementare a acesteia (Directivele 2003/124/CE, 2003/125/CE si 2004/72/CE).

Conform articolului 226 al Tratatului CE, aceasta somatie va lua forma unor opinii motivate: Luand in considerare faptul ca statele membre vor fi somate asupra fiecarei Directive pe care nu o implementeaza corect, numarul cazurilor de incalcare a acquis-ului se va ridica la 57. Daca, in urma acestei solicitari, cele 16 state nu vor intreprinde, in urmatoarele luni, masurile necesare conformarii cu cerintele Comisiei Europene, aceasta se va adresa Curtii Europene de Justitie. Charlie McCreevy, comisarul responsabil cu piata interna si serviciile a mentionat ca 'desi in ultimii sase ani s-au inregistrat progrese importante in vederea dezvoltarii unei piete europene financiare deschise, integrate si competitive, exista, inca, state membre care au inregistrat deficiente in ceea ce priveste implementarea directivelor privind garantiile. Reglementarile asupra carora statele membre si Parlamentul European au convenit in prealabil, isi pierd utilitatea daca nu sunt implementate in timp util'.

Consiliul European din 16-17 iunie 2005 a permis politicienilor din tarile membre UE sa analizeze procesul de integrare europeana si sa faca  propuneri concrete pentru continuarea procesului de integrare. Mesajele liderilor europeni asupra constructiei europene, pronuntate cu acest prilej, au fost destul de radicale. Intalnirea la varf nu a adus un nou buget pentru Uniunea Europeana, fapt anuntat si de Willy de Backer, fin observator al evolutiilor de la Bruxelles si redactor-sef al agentiei EurActiv: 'Nu cred ca vom avea un buget mai devreme de martie 2006, dar este posibil sa asteptam pana vara viitoare, si nici atunci nu este foarte sigur ca tarile membre vor ajunge la un consens. In cazul in care nu se va adopta perspectiva financiara pentru 2007-2013, Comisia va avea la dispozitie bugetul din 2006', arata De Backer. In aceasta situatie, ne putem lua adio de la sumele consistente, propuse de catre Bruxelles inca de acum un an, pentru simplul motiv ca bugetul din 2006 nu prevede intrarea Romaniei in UE, eveniment programat pentru 2007.

Cererea Comisiei Europene de marire a bugetului UE a intampinat o vie rezistenta din partea tarilor care varsa cei mai multi bani. Olanda, care are cea mai mare contributie pe cap de locuitor, se opune cresterii bugetului.

Dupa respingerea hotarata a Constitutiei de catre populatie, este greu pentru guvernul de la Haga sa sustina ideea unui buget mai mare. In aceeasi situatie se afla Germania si Suedia, mari contributori la bugetul european si care vor sa vada bugetul Uniunii limitat la 1 % din PIB-ul comunitar. Marea Britanie este, de asemenea, putin dispusa sa plateasca mai mult la bugetul comun. Londra a primit in anii '80 acceptul celorlate tari europene sa verse la bugetul comunitar mai putin decat ar fi trebuit, tinand cont de puterea economiei britanice. Premierul de atunci, Margaret Thatcher, a refuzat sa plateasca pentru subventionarea agriculturii comunitare, invocand faptul ca fermierii britanici ar fi primit o mica parte din bani, majoritatea fondurilor indreptandu-se catre alte tari.

In privinta Romaniei, amanarea repetata a votarii bugetului comunitar pentru 2007-2013, care se bazeaza pe cresterea contributiei tarilor membre va aduce o diminuare a sumelor de care va beneficia tara noastra, pentru perioada 2007-2009. Iar daca luam in calcul capacitatea institutionala a Romaniei de a atrage fonduri europene, s-ar putea sa constatam ca in loc sa primim, oferim mai mult Uniunii Europene, din substanta noastra nationala.

PLANUL DE ACTIUNE IN DOMENIUL SERVICIILOR FINANCIARE

Obiectiv

Planul de Actiune in domeniul serviciilor financiare are ca obiectiv general recunoasterea serviciilor financiare ca factor de baza al pietei internationale. Totodata, reglementarile europene trebuie sa fie compatibile cu cele existente la nivel mondial. In acest sens, regulile Planului de Actiune trebuie sa fie atat stricte si restrictive pentru a asigura siguranta legala si increderea, cat si maleabile pentru a permite institutiilor sa actioneze si sa-si ajusteze activitatea in functie de cea desfasurata la nivel international.

Istorie

In iunie 1998, dezbaterile Consiliului European de la Cardiff au constituit primul pas in procesul de elaborare a unui cadru general pentru integrarea serviciilor financiare in celelalte politici europene, ca o conditie esentiala in ceea ce priveste potentialul economic al UE si introducerea monedei unice, euro. Astfel, in octombrie 1998, Comisia Europeana a publicat o Comunicare prin care stabilea Cadrul de Actiune aferent Serviciilor Financiare, urmat, in mai 1999, de Planul de Actiune aferent Serviciilor Financiare.

In cadrul Consiliului European de la Lisabona, din aprilie 2000, reprezentantii statelor membre UE au convenit asupra finalizarii primei etape a Planului de Actiune pana, cel tarziu, la sfarsitul anului 2005. In opinia Comisiei Europene, Planul de Actiune aferent Serviciilor Financiare reprezinta o parte integranta a Strategiei de la Lisabona. In acest context, este necesara asigurarea coerentei documentelor financiare necesare investitiilor in UE, a securitatii in vederea comercializarii garantiilor in afara granitelor, concomitent cu eliminarea tuturor barierelor din calea fuziunilor si a preluarilor.

In octombrie 2003, un raport privind rezultatele implementarii Planului de Actiune aferent serviciilor financiare, din punct de vedere al progresului integrarii in domeniile: bancar, asigurari, gestiunea activelor si comercializarea garantiilor, a aratat ca Planul a inregistrat succese nu numai in ceea ce priveste adoptarea legislatiei, dar si in promovarea cooperarii intre institutiile europene si agentii economici. In Raportul de evaluare, publicat in iunie 2004, Comisia Europeana a subliniat faptul ca, incepand cu anul 2005, o atentie deosebita va fi acordata implementarii si monitorizarii eficientei Planului de Actiune aferent Serviciilor Financiare, prin intermediul unui Monitor de Integrare Financiara.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Aspecte generale

Planul de Actiune aferent Serviciilor Financiare este impartit in trei categorii, dupa cum urmeaza:

Vanzarile en-gros, au ca obiectiv: cresterea capitalului, a investitiilor, a garantiilor;

Vanzarea cu amanuntul, are ca obiectiv: promovarea accesului la bunuri, servicii si capital, asigurarea unor informatii viabile, precum si asigurarea procedurilor de redresare la nivelul consumatorului final;

Supravegherea, are ca obiectiv: promovarea unui regim eficient de supraveghere si reglementare, ca element esential al implementarii legislatiei curente. Acest proces va conduce la intarirea relatiei de cooperare si institutionalizare, intre institutiile cu responsabilitati in domeniu.

Serviciile Financiare au ca prioritati in perioada imediat urmatoare, consultarile privind acquis-ul comunitar aferent serviciilor financiare, care se va concentra pe:

Directiva privind cerintele de capital, care isi continua circuitul interinstitutional; directiva a fost dezbatuta de catre Parlamentul European,  proiectul final fiind supus votului Consiliului ECOfin din 11 octombrie 2005;

Consolidarea serviciilor bancare - aspectele privind facilitarea operatiunilor bancare tranfrontaliere si asigurarile au fost dezbatute in cadrul Consiliului ECOfin din data de 8 noiembrie 2005;

Directiva privind pietele serviciilor financiare - detaliile privind implementarea acestei directive au fost dezbatute in cadrul Comitetului Reglementatorilor Serviciilor Bancare Europene. Complexitatea noii reglementari a generat obiectii din partea industriilor statelor membre, astfel incat termenul de implementare a fost devansat pentru 30 octombrie 2006. Totodata, industriile au obtinut o perioada de gratie pana in aprilie 2007, pentru a se adapta la procedurile noului regim financiar;

Creditul ipotecar - Comisia Europeana nu a decis, inca, asupra adoptarii unei legislatii aferente acestui domeniu. Un studiu privind costurile si beneficiile adoptarii si implementarii legislatiei privind creditul ipotecar a fost prezentat in august 2005, iar consultarile asupra acestuia au fost deschise pana in noiembrie 2005, urmand ca pana in decembrie 2005 sa se desfasoare dezbaterea publica a proiectului;

Gestiunea activelor - Directiva privind fondurile de investitii vandute pe teritoriul UE se afla in proces de revizuire; publicata in iulie 2004, Carta Verde privind aceasta directiva a deschis dezbaterile asupra unei serii de linii de actiune si proceduri de implementare a directivei de catre statele membre UE;

Creditul de consum - adoptata in 1987, Directiva privind creditul de consum a fost declarata ca fiind depasita. In acest sens, in octombrie 2004, fosta Comisie Europeana a propus un proiect de actualizare a acesteia, insa noua Comisie a transferat responsabilitatea asupra dosarului catre Directia Generala Afacerile Consumatorilor. Un nou proiect privind creditul de consum a fost facut public in toamna anului 2005;

Terorismul - a treia directiva privind spalarea banilor a fost adoptata in septembrie 2005. Prin aceasta directiva au fost adoptate masuri suplimentare privind finantarea terorismului.

'Uniunea Europeana se bazeaza pe soliditate financiara. Ne aflam in mijlocul unei dezbateri in privinta revizuirii perspectivei financiare, iar Parlamentul European este hotarat sa ajunga la o intelegere cu Consiliul de Ministri. Dar nu orice fel de intelegere - cautam o formula care sa ofere Uniunii Europene resursele de care are nevoie pentru a putea face fata provocarii extinderii in perioada 2007-2013. Daca nu atingem acest rezultatat, Parlamentul European isi va utiliza in totalitate prerogativele stabilite prin procedura bugetara anuala'.

Josep Borrell Fontelles, presedintele Parlamentului European

Rabatul (in valoare de cca 4,65 miliarde euro anual) de care benficiaza Marea Britanie la bugetul comunitar din 1984, inca de pe vremea lui Margaret Thatcher, nu este o chestiune negociabila, a anuntat premierul britanic Tony Blair. Iar Jack Straw, secretarul de stat britanic de externe a solicitat reanalizarea nivelului mare de cheltuieli extrabugetare din UE. Cancelarul britanic, Gordon Brown crede ca procentul de 1 % permite o marja de crestere anuala a bugetului UE, superioara cresterii bugetelor nationale ale statelor membre, ceea ce ar fi suficient pentru acoperirea costurilor extinderii. Acum 20 de ani Marea Britanie era una dintre cele mai sarace tari vest-europene si, avand un sector agricol mai redus decat Franta si Germania, ajungea sa primeasca mult mai putine subventii decat contributia sa la bugetul comunitar. Desi economia britanica este acum printre cele mai puternice din lume, guvernul laburist nu vrea sa renunte la rabat, amenintand chiar ca-si va utiliza dreptul de veto daca celelalte tari membre UE vor vota in acest sens.

Incapatanarea britanicilor in privinta beneficiului lor si lupta dintre vechile state UE 15 si noile UE 10, in privinta fondurilor structurale, ar putea intinde dezbaterea asupra bugetului comunitar pana in 2006, principalul perdant fiind UE, ale carei obiective stabilite prin Agenda Lisabona ar fi mult intarziate in acest fel sau foarte greu de atins. De altfel, este aproape clar pentru toti ca atingerea pragului de competitivitate al SUA nu poate fi facuta numai prin infuzii bugetare planificate.

Pentru a mai usura din 'povara' contributiilor europene de sub 1 % din PIB la bugetul comunitar, tari ca Germania, Olanda si Suedia vor beneficia de o reducere a sumelor colectate din TVA si trimise la bugetul UE.

Printre propunerile Luxemburgului se numara reducerea semnificativa:

a sumelor propuse de Comisia Europeana pentru finantarea ajutoarelor regionale (doar 305 miliarde euro, fata de 336 miliarde cat propunea Comisia Europeana in scenariul c):

a ajutoarelor pentru cresterea competitivitatii in diferite sectoare, precum transporturi, cercetare stiintifica s.a., de la 132 miliarde euro, cat propunea Comisia, la 74 miliarde euro;

a contributiilor marilor donatori, ca Germania, Olanda si Suedia, care ameninta, altfel, sa blocheze prin veto bugetul.

In acelasi timp, redeschiderea discutiilor asupra acordului privind cheltuielile in agricultura, de circa 42 miliarde euro anual, este improbabila. Aceste cheltuieli ar putea fi, totusi, depasite, prin finantarea subventiilor agricole pentru Romania si Bulgaria, programate sa adere la Uniune in 2007, iar statele membre ar putea fi obligate sa cofinanteze suma echivalenta.

Polonia, Republica Ceha, statele baltice si Portugalia au condamnat propunerile presedintiei luxemburgheze ca fiind 'inacceptabile' si 'un gigantic pas inapoi'. Comisia Europeana si tarile membre mai mici ale UE declara ca este timpul ca Marea Britanie, una din cele mai prospere tari din Europa, sa renunte la rabatul pe care i l-a facut cadou UE, in urma cu 21 de ani (valoarea lui de atunci si pana in 2005, se ridica la aproape 100 miliarde euro !)

Este un paradox totusi, faptul ca, in conditiile un exercitiu bugetar excedentar in 2004 (in valoare de 2,7 miliarde euro), bazat pe:

veniturile din taxe vamale si TVA;

capacitatea de absorbtie precara a fondurilor europene de catre noii veniti (cele 10 state din centrul Europei, care au aderat la UE la 1 mai 2004) si de Romania si Bulgaria, care vor sa prinda ultimul val de integrare in UE (la 1 ianuarie 2007) - se propun doua noi variante de crestere a bugetului UE (b si c, de mai sus), avand in vedere o sustinere bugetara suplimemntara a noilor veniti in UE;

excedentul fondului de garantii pentru exportul produselor agricole,

Parlamentul European apropus o ajustare a cheltuielilor administrative, precum si cresterea cheltuielilor pentru justitie, afaceri interne, politica externa, cercetare si dezvoltare. De asemenea, bugetul comunitar modificat (ajustat) pentru 2005, are in vedere economii de cca 2,8 miliarde euro.

Incepand cu anii '90, in vederea pregatirii aderarii, UE a investit in tarile candidate mai multe  miliarde de euro pe an. Astfel, cheltuielile pentru programul PHARE (Intarirea institutiilor democratice si ale administratiei publice) in primii 4 ani ai actualului deceniu au totalizat 6,7 miliarde de euro, pentru programul ISPA (Infrastructura de transport si mediu) - in perioada 2000-2003 a fost alocata suma de 4,2 miliarde de euro, iar pentru programul SAPARD (Agricultura si dezvoltare rurala) - in perioada 2000-2003, au fost cheltuiti 2,8 miliarde de euro. Dupa aderarea celor 10 state noi membre din 2004, cheltuielile nete ale UE pentru noile state membre vor fi destul de modeste. Conform acordului realizat la Copenhaga, in 2002, costurile, incepand cu 2004 si pana la sfarsitul anului 2006, vor fi de maximum 40,8 miliarde euro, suma in care sunt incluse subventiile agricole, investitiile in infrastructura si ajutoarele regionale, precum si fondurile destinate cresterii sigurantei nucleare, ameliorarii administratiei publice si a securitatii la frontiere. In acelasi timp, noii membri vor plati contributii de aproximativ 15 miliarde de euro la bugetul UE, in timp ce cheltuielile bugetare nete alocate extinderii, pana in 2006, calculate ca numerar efectiv platit, vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde de euro. Desi semnificativa pentru noile state membre, aceasta cheltuiala bugetara a UE este totusi modesta pentru UE, din punctul de vedere al realizarii cresterii economice si al sprijinirii stabilitatii politice. Dar, aceste cheltuieli sunt mai mici decat costul campaniei de razboi si reconstructie din Kosovo, care a depasit 10 miliarde de euro si este mult mai mica decat resursele alocate de Germania reunificarii sale in anii 90.

Impactul extinderii asupra bugetului UE in perioada de dupa anul 2007 depinde de cum anume se va restructura bugetul, iar in ce priveste cheltuielile, in special politica agricola comuna si dezvoltarea economica a zonelor si sectoarelor mai sarace vor necesita costuri mai importante. Costurile extinderii sunt influentate in mare masura de 'compensatiile' pe care actualele state membre le vor primi sau nu pentru reducerea, in propriile lor regiuni, a cheltuielilor din fondurile structurale, pe masura ce acestea devin relativ mai bogate in cadrul unei Uniuni extinse. Aderarea noilor membri, da Uniunii Europene sansa de a-si reforma politicile economice si sociale in domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. Extinderea nu este o amenintare, ci un imbold pentru reinnoire. UE poate sa invete de la noii membri si din experienta acestora in realizarea reformelor economice si sociale. Unii dintre acestia au operat schimbarile necesare mai rapid decat vechii membri ai UE. Extinderea si schimbarile pot sa aduca beneficii pe termen lung, dar trebuie tinut cont si de faptul ca aparitia acestora poate fi precedata de o serie de costuri.

Teste de autoevaluare

1. In cate categorii a fost imparțit planul de servicii financiare?

2. In ce an a fost constituit primul buget comunitar ?

3. Din ce sunt formate resursele bugetare comunitare la nivelul anului 1970 ?