Impactul conflictului transnistrean asupra securitatii regiunii Marii Negre

Impactul conflictului transnistrean asupra securitatii regiunii Marii Negre

Odatǎ cu incheierea Rǎzboiului Rece, martor al competitiei bipolare acerbe dintre cele douǎ mari superputeri, scena relatiilor internationale pare a fi mai complexǎ si mai confuzǎ ca niciodatǎ. Aparenta claritate a perioadei Rǎzboiului Rece, un interval de timp cuprins de la sfarsitul celui de-al doilea rǎzboi mondial in 1945 si panǎ la implozia bruscǎ a Uniunii Sovietice in 1991, a fost inlocuitǎ cu structura unei lumi mult mai complicatǎ decat pare la o simplǎ si superficialǎ analizǎ.

Una dintre problemele majore pe care le are Uniunea Europeana este regiunea din estul Moldovei, denumita Transnistria, acolo unde lucrurile au fost atat de complexe de cand Moldova s-a desprins de Uniunea Sovietica, incat si acum situatia este departe de a se rezolva prea curand[1]. In pofida angajamentelor asumate de Rusia la summit-ul OSCE de la Istanbul si a solicitarilor insistente din partea comunitatii internationale de a-si respecta aceste angajamente, este putin probabil ca, pe termen scurt, Moscova sa accepte sa-si retraga trupele si armamentul din Transnistria, fapt care creeaza conditii propice pentru:[2]

Extinderea terorismului - prin atentatele criminale produse si activitatile de colectare de fonduri si spalare de bani si prin posibilitatile de recrutare, pregatire si adapostire, indeosebi in regiunile separatiste aflate in afara controlului autoritatilor legitime. Terorismul din aceasta regiune este conectat la retelele internationale, se manifesta pe fondul unor actiuni separatiste si are legaturi puternice cu criminalitatea transfrontaliera organizata.

Proliferarea armelor - se manifesta indeosebi sub forma traficului de materiale radioactive si speciale, tehnologie si know-how necesare pentru constructia armelor de distrugere in masa si a vectorilor purtatori. Prabusirea fostei URSS, destramarea in parte a industriilor producatoare de arme de distrugere in masa, reducerea rigorii controlului asupra detinatorilor de arsenale de aceasta natura si existenta unor depozite imense de astfel de materiale in regiuni scapate de sub controlul autoritatilor competente, fac ca aceasta regiune sa poata fi considerata o piata neagra foarte periculoasa pentru proliferarea armelor de distrugere in masa.

Traficul ilegal de armament, munitii si explozivi, traficul de droguri si de fiinte umane, migratia ilegala si alte aspecte ale criminalitatii transfrontaliere organizate constituie o realitate emblematica pentru regiune.

De asemenea, din desfasurarea negocierilor in cadrul Comisiei Unificate de Control, rezulta ca Federatia Rusa doreste ca, in orice format al fortelor viitoare de mentinere a pacii din Transnistria, militarii rusi sa detina o pondere majoritara.

Separatistii transnistreni vor continua sa impiedice adoptarea unor decizii care sa duca la solutionarea efectiva a conflictului si la acceptarea actualei teritorialitati a R. Moldova, recunoscute pe plan international.

Cronicizarea conflictului transnistrean, coruptia si saracia, permisivitatea frontierelor au creat cadrul pentru amplificarea activitatilor din sfera crimei organizate in Republica Moldova, in principal in ceea ce priveste traficul de armament si munitii, migratia ilegala si traficul de persoane. Regimul separatist de la Tiraspol are capacitatea de a vinde diferitele modele de armament usor, armament de asalt si proiectile reactive.

In contextul riscurilor regionale mentionate, Romania - o zona de stabilitate politica, sociala, cu o crestere economica consistenta si constanta - devine in mod natural un punct de diseminare a valorilor specifice comunitatii euroatlantice. Mai mult decat atat, Romania se confrunta, in plan regional, cu exact aceleasi provocari carora principalii actori globali incearca sa le adreseze solutii viabile, in sensul transformarii democratice a unui areal geostrategic marcat de instabilitate endemica.

Comunitatea internationalǎ se aflǎ de aceasi parte a baricadei - unitǎ impotriva amenintǎrilor provenite din partea retelelor teroriste. Sintagma 'comunitate internationalǎ', vizeazǎ in special comportamentul marilor puteri unite de aceleasi valori comune in lupta impotriva terorismului global.

Prabusirea Uniunii Sovietice a produs in zona Caspica si Caucaziana procese geoplitice si geostrategice care au capatat o amploare fara precedent. Regiunea a devenit o zona de interes pentru "jucatorii" geostrategici ai mediului international contemporan nu numai pentru ca aici au aparut crize de tot felul care au pus in pericol pacea si stabilitatea regionala, asa cum au fost recentele crize din Kirghistan si Uzbechistan, ci si pentru ca, in ultimii ani, in regiune s-au produs importante mutatii geopolitice. Aceasta zona este considerata de multi specialisti si analisti ca fiind principalul rezervor de materii prime, in special de resurse energetice, pentru urmatoarele decenii si, prin urmare, si principalul "poligon" al luptei pentru controlul atat al zacamintelor cat si al "magistralelor" de transport spre principalii consumatorii[3]

Eliberarea statelor baltice de sub influenta Rusiei a determinat-o pe aceasta sa mentina un avanpost nordic - Kaliningradul. Prin ,,defectiunea" Ucrainei, Rusia are nevoie de un avanpost sudic in istm - Republica Moldova sau, in ultima instanta, Transnistria, alaturi de baza militara navala de la Sevastopol-Crimeea. Pentru ca lucrurile sa fie clare in acest sens, in februarie 1999, Duma de stat rusa a adoptat o hotarare prin care declara Transnistria zona de interes strategic pentru Rusia[4]. Eliberarea Ucrainei de sub influenta ruseasca schimba situatia acestei zone, creascand periculos de mult miza acestui teritoriu romanesc, pentru interesele rusesti. Problema acestui teritoriu este si mai complexa avand in vedere relatiile romano-ucrainene, care sunt din ce in ce mai tensionate, din cauza problemelor marcate in regiuni extrem de sensibile ale granitelor, cum ar fi Canalul Bastroe, platoul continental al Marii Negre si Insula Serpilor.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Recentele schimbari aparute in politica ucraineana sunt in desfasurare, iar analizele politice care vad un parteneriat politic Varsovia - Kiev - Bucuresti, au un rol aparte in asa - zisul proiect occidental dezvoltat de Statele Unite ale Americii si Marea Britanie, care, cuprinzand o politica externa si de aparare comuna pentru toata regiunea euroatlantica si contracarand planul european al Frantei si al Germaniei, necesita mare atentie si precautie. Bineinteles, Ucraina nu este interesata de intensificarea secesiunii in Transnistria, secesiune care ar provoca miscari rusofone in estul tarii si in Crimeea. De altfel, inca din 1992, conducerea de la Tiraspol s-a intrunit cu liderii rusilor din Crimeea, dorind sa formeze un nou stat rusesc numit ,,Novorossia", care ar ajunge din Crimeea pana la Nistru. Pe scena internationala, liderii europeni si euroatlantici au pozitii contradictorii.

Uniunea Europeana este precauta, insa momentul in care frontiera sa rasariteana va ajunge la Prut este aproape, iar Uniunea nu are inca un plan strategic pentru aceasta zona. Mai mult, axa antiamericana Franta - Germania - Rusia, creata ca o reactie la politica S.U.A. fata de Irak, determina UE sa aiba retineri in a critica relatia cu Rusia. Parteneriatul Germaniei cu Rusia afecteaza coerenta strategiei de securitate energetica a Uniunii, precum si prezentarea unei atitudini transante in problemele majore bilaterale.

In ultimii ani, O.S.C.E. a tot incercat sa dezvolte strategii si solutii viabile, insa fara succes. Rusia a contracarat orice initiativa a O.S.C.E, un organism care a pierdut din credibilitate, nereusind sa se impuna pe scena internationala in aceasta problematica de care este depasit. In prezent, se asteapta o repozitionare a sa in raport cu Rusia. Lipsa de cooperare a Rusiei si incalcarea deciziilor luate prin consens cu O.S.C.E lasa sa se vada potentialul redus al acestei organizatii si neputinta de a se impune in fata unei puteri de talia Rusiei.

Alianta Nord-Atlantica, prin pozitia sa de evitare si neimplicare intr-o regiune in care predomina prezenta militara ruseasca, nu-si poate aduce aportul in solutionarea problematicii Republicii Moldova. Pozitia de neimplicare a fost redata foarte bine de secretarul general al N.A.T.O. Jaap de Hoop Sheffer, care a afirmat ca interesele directe ale Aliantei in raport cu Rusia se rezuma la modul in care aceasta tara respecta angajamentele asumate, inclusiv cel de retragere a armatei din Transnistria.

Pe de alta parte, Statele Unite ale Americii au propriile interese in aceste doua regiuni, Republica Moldova si Transnistria: lupta impotriva terorismului; accesul la resursele petroliere din Caucaz si Asia Centrala, motivatie care sta la baza interesului american de a mentine stabilitatea in zona, de a oferi ajutor economic si militar statelor din regiune; rezolvarea conflictelor inghetate din Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia, Nagorno Karabah, situatii care arata tendintele imperialismului rusesc actual, care influenteaza si manipuleaza situatia geopolitica a acestei zone; limitarea, prin tinerea sub control a puterii geopolitice si geostrategice a Rusiei, care are inca o mare influenta politica asupra conducerilor din statele care se afla in spatiul celor doua mari, Marea Neagra si Marea Caspica. Data fiind aceasta situatie, doar Statele Unite ale Americii detin puterea sa tina sub control imperialismul manipulativ sovietic, care, in unele situatii, este impotriva intereselor Romaniei in raport cu Republica Moldova. ,,Pozitia Romaniei este sustinuta si de S.U.A. Este o prioritate la Marea Neagra rezolvarea problemei transnistrene si pentru S..U.A".[5] Prezenta bazelor americane in Romania si la malul Marii Negre arata interesul acestora in aceasta problematica. Fostul presedinte al SUA, G.W. Bush afirma: ,,Pretuiesc sfaturile sale (ale lui Traian Basescu) si nu exista nimeni mai in masura ca el sa vorbeasca despre Moldova in calitate de vecin, de aceea am discutat cum poate fi extinsa democratia mai departe in aceasta zona pentru a crea o societate libera"[6]

Lasand la o parte toate aceste aspecte, problematica transnistreana si teritoriul pe care-l detine aceasta reflecta puterea pe care poate sa o aibe o regiune in ciuda dimensiunilor sale reduse; acest spatiu mic are o mare valoare geopolitica si geostrategica, reprezentand un punct de trecere nodal. Pentru intelegerea importantei sale geopolitice, este necesara prezentarea organismelor care au interes in aceasta zona si anume:[7]

- in plan subregional - Romania, Ucraina, Republica Moldova;

- in plan regional - Uniunea Europeana, Federata Rusa;

- in plan global - S.U.A. si Federatia Rusa;

Avand in vedere ca fiecare actor este limitat la un anumit nivel, implicarea actorilor globali si regionali pana la nivelul subregional este clara. Interesele pe care le-au declarat toti acesti actori nu reflecta in totalitate motivele ce stau la baza intentiilor lor. Intentiile acestora poti fi clasificae dupa cum urmeaza:

Subregionale

- pacificarea unuia dintre cele mai vechi conflicte inghetate ce bordeaza litoralul Marii Negre, asanarea unui virulent si activ focar de destabilizare statala si criminalitate;

- sanitarizarea spatiului adiacent zonei de instalare a facilitatilor militare din Romania;

- consolidarea dispozitivului N.A.T.O. la Marea Neagra (Romania, Bulgaria, Turcia), in conditiile respectarii Documentului fundamental Rusia-N.A.T.O. si a Declaratiei Consiliului N.A.T.O. din 8 decembrie 1998;

- cooperarea cu statele vecine in lupta lor impotriva criminalitatii transfrontaliere si consolidarea statului de drept in noile democratii evolutive din zona.

Regionale

- eradicarea unei enclave rusesti de importanta strategica a Kaliningradului, din regiunea Europei de sud-est si un plus considerabil si imperativ de securizare a acvatoriului Marii Negre;

- eliminarea reziduurilor de structuri politice comuniste si kaghebiste din zona noilor democratii emergente;

- consolidarea pozitiei de lider al lumii euroatlantice si estomparea pretentiilor franco-germane spre un leadership european;

- diminuarea prestigiului si pozitiei Rusiei in spatiul establishmentului politic vest-european, in conditiile unui suport german pro - rus extraordinar si ingrijorator;

- crearea unor premize suplimentare pentru anularea Conventiei de la Montreux, referitoare la regimul Marii Negre si al stramtorilor sale.[8]

Globale

- consolidarea prezentei si posturii S.U.A. in spatiul Orientului Mijlociu Largit, al Marii Negre si al Balcanilor si consolidarea orientarii euroatlantice a Europei;

- securizarea consistenta a rutelor de transport a hidrocarburilor caspice;

- restrangerea fizica si masiva (1000 km.) a spatiului de dislocare a dispozitivelor militare rusesti din Europa si consolidarea dispozitivului de inaintare al S.U.A. spre Heartlandul mondial.

Globale

- consolidarea prezentei si posturii S.U.A. in spatiul Orientului Mijlociu Largit, al Marii Negre si al Balcanilor si consolidarea orientarii euroatlantice a Europei;

- securizarea consistenta a rutelor de transport a hidrocarburilor caspice;

- restrangerea fizica si masiva (1000 km.) a spatiului de dislocare a dispozitivelor militare rusesti din Europa si consolidarea dispozitivului de inaintare al S.U.A. spre Heartlandul mondial.