Identitate si unitate europeana

Identitate si unitate europeana

Inca de la mijlocul secolului al XIX-lea, scriitorul Victor Hugo isi exprima speranta ca popoarele europene vor forma candva "Statele Unite ale Europei" idee preluata ulterior de Carlo Sforza

Ideea unei Europe unite, spatiu al pacii, armoniei si prosperitatii, s-a conturat de-a lungul epocii moderne ca o reactie a mediului intelectual fata de rivalitatile si razboaiele frecvente.

Aceasta s-a bazat pe afirmarea intereselor comune si a valorilor promovate de democratia liberala:

libertatea individuala

justitia

suveranitatea poporului

libertatea cuvantului

separarea puterilor in stat

initiativa individuala

solidaritate.

Dupa Primul Razboi Mondial, au fost propuse, in principal, doua proiecte de unificare a Europei:

constituirea uniunii pan-europene, sustinut de Richard de Coudenhove-Kalergi (din anul 1922);

infiintarea unei "uniuni federale europene", idee avansata de Aristide Briand, ministrul de Externe al Frantei-1929

Deteriorarea relatiilor internationale in anii '30 si declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial au determinat abandonarea proiectelor interbelice.

Ulterior, proiectele privind formarea Europei unite au fost reluate.

Identitati nationale in spatiul european.

Expresie a evolutiei politice si istorice de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, constituirea natiunilor, comunitati umane coerent structurate, cu o identitate etnica, lingvistica si istorica proprie, a reprezentat totodata rezultatul impunerii burgheziei in plan social si politic.

Acest proces a marcat cu deosebire perioada dintre anii 1815 si 1914 ("Secolul nationalitatilor").

Miscari nationale in prima jumatate a secolului al XIX-lea.

In zona Balcanilor se dezvolta dupa 1815 primele miscari nationale,care pun in cauza Actul final al Congresului de la Viena. Zona Balcanilor formeaza un veritabil mozaic etnic dar intre provinciile din zona respectiva exista o anumita unitate data de religia ortodoxa.

Grecia:In 1821 grecii incep lupta de eliberare nationala prin rascoala antiotomana condusa de Alexandru Ipsilanti si sprijinita de Rusia. In ianuarie 1822 Grecia isi proclama independenta la care turcii raspund cu masacrarea a 22.000 de greci din insula Chios. Masacrul de la Chios determina interventia puterilor Europei. Imperiul Otoman a fost nevoit sa recunoasca statul grec prin tratatul de la Adrianopol din 1829.La 3 Februarie 1830 ia nastere statul national grec.

Miscarea nationala s-a extins in perioada urmatoare. Apar tot mai multe societati secrete :"carbonarii" in Italia,"communeros" in Spania,"Burchenschaften" in statele germane,"Fratia"-1843 in Tara Romaneasca,care vor impulsiona miscarea liberala si nationalista.

Belgia:In 1830 in Belgia izbucneste o revolutie burgheza si nationala impotriva hotararii marilor puteri din 1815,de unire cu Olanda. Congresul belgian a proclamat independenta Belgiei la 4 octombrie 1830,independenta recunoscuta de Olanda in 1839.

Romania:Dupa 1848 in centru vietii politice si social-culturale a Principatelor Romane se afla ideea infaptuirii unitatii nationale. Situatia internationala de dupa razboiul din Crimeea(1853-1856)devine favorabila indeplinirii acestui ideal. Unirea Principatelor Romane este luata in discutia Congresului de Pace de la Paris din 1856,devenind o problema europeana. Marile puteri au hotarat aici consultarea romanilor cu privire la unire,prin intermediul Adunarilor ad-hoc. Acestea convocate in vara anului 1857 la Bucuresti si Iasi,se pronunta in unanimitate pentru unirea Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania. Ignorand propunerile Adunarilor ad-hoc,Conventia de la Paris din 1858 a trasat cadrul incomplet pentru unirea celor doua Principate Romane. Trecand peste prevederile Conventiei si impunandu-si propria vointa romanii aleg ,la 5 ianuarie 1859 in Moldova si la 24 ianuarie 1859 in Muntenia,pe Alexandru Ioan Cuza drept unic domnitor. Alegerea aceluiasi domnitor in ambele Principate a avut rolul hotarator in infaptuirea Unirii.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Italia: Unificarea Italiei s-a realizat in mai multe etape,prin mijloace diferite:razboiul,actiunea revolutionara si calea diplomatica. Initiativa unificarii a avut-o Piemontul al carui rege, Victor Emanuel al II-lea(1849-1878) se bucura de sprijinul nationalistilor italieni. Artizanul acesteia a fost insa Camillo Cavour,ajuns prim-ministru in 1852.

Prima etapa a fost razboiul contra Austriei pentru eliberarea nordului Italiei. Cavour a obtinut promisiunea de sprijin din partea Frantei. Armata franco-piemonteza ii invinge pe austrieci la Magenta si Solferino. Prin pacea incheiata, Piemontul elibereaza Lombardia, dar Venetia ramane austriecilor. Franta primea in schimb Nisa si Savoia. A doua etapa este reprezentata de cele doua actiuni revolutionare:ducatele Parma,Modena,Romagna si Toscana care au rasturnat vechiul regim si s-au unit cu Piemontul, iar apoi s-a declansat o revolutie nationala in Sicilia care apartinea regatului Neapole. Sub conducerea lui Giuseppe Garibaldi 1.000 de voluntari au eliberat Sicilia si apoi Neapole,care s-au unit cu Piemontul. Noul stat italian care reunea cea mai mare parte a teritoriilor italiene l-au proclamat rege al Italiei pe Victor Emanuel al II-lea. Ramaneau in afara statului italian Venetia, detinuta de habsburgi si Statul papal aparat de francezi. In 1866, cand izbucneste razboiul dintre Prusia si Austria, Italia se aliaza cu Prusia si in urma victoriei asupra Austriei, Italia obtine Venetia. Unificarea Italiei se incheie in 1870 cand trupele franceze se retrag din Roma care este proclamata capitala statului italian.

Germania:Unificarea Germaniei a fost pregatita economic prin uniunea vamala(Zollverein)initiata de Prusia in 1828,la care au aderat cea mai mare parte a statelor germane. Austria dorea ca unificarea statelor germane sa se realizeze sub egida sa. Rivalitatea dintre Austria si Prusia a dominat procesul de unificare al Germaniei. Unificarea, sustinuta de cancelarul Bismark, s-a realizat in urma a trei razboaie initiate de Prusia. Primul,in 1864, impotriva Danemarcei, pentru ducatele germane Schlleswig si Hollstein. Prusia aliata cu Austria ,declara razboi Danemarcei, pe care o inving. Danemarca cedeaza ducatele care sunt impartite intre Prusia si Austria. In 1866 izbucneste conflictul dintre Prusia si Austria din care victorioasa iese Prusia, in batalia de la Sadowa. Prin tratatul de la Praga, din august 1866, Austria este exclusa din Confederatia Germana. Prusia pune bazele Confederatiei Germane de Nord. Unificarea Germaniei se incheie in urma razboiului Prusiei cu Franta

din 1870-1871. Armata franceza sufera o umilitoare infrangere si capituleaza la Sedan. Acest moment marcheaza practic incheierea procesului de unificare a Germaniei. La 18 Ianuarie 1871, regele Prusiei, Wilhelm I s-a proclamat imparat al Germaniei in Sala Oglinzilor din Versailles,iar Germania anexa 2 provincii franceze:Alsacia si Lorena.

Astfel, pe continentul european, in aceasta perioada, si-au indeplinit treptat nazuintele de independenta si unitate nationala belgienii, romanii, italienii, germanii, norvegienii, in timp ce imperiile multinationale, austro-ungar, rus sau otoman, s-au confruntat cu revendicarile si revoltele popoarelor supuse.

Obtinerea independentei de catre statele din sud-estul Europei pana in 1914:

1830:Grecia

1878:Muntenegru

1878:Romania

1878:Serbia

1908:Bulgaria

1912-1914:Albania

La asigurarea coeziunii statelor nationale europene au contribuit politicile de stat, manifestate prin impunerea invatamantului obligatoriu, a limbii oficiale, a votului universal si a recrutarii obligatorii in sistemul militar.

In acelasi timp, nationalismul excesiv a reprezentat sursa a numeroase conflicte care au afectat continentul european in secolele al XIX-lea si al XX-lea.

2)Ce este identitatea nationala?Identitatea nationala este legata de ideea de natiune si de cea de stat-natiune. Exista mai multe puncte de vedere in legatura cu momentul si cu conditiile istorice ale aparitiei identitatii nationale. Identitatea nationala se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

• Limba,care este un aspect esential al identitatii nationale;
• Cultura nationala,realizari in domeniul literaturii,artei,stiintei,tehnicii etc.
• Setul de valori care este impartasit de o anumita natiune;religia;
• Simbolurile natiunii respective(steag,imn,personalitatea istorice si culturale,banca nationala,monarhia in anumite state,etc.)

Identitatea romaneasca. Identitatea romaneasca are ca fundament limba romana,in care s-au realizat lucrari de referinta ale culturii noastre,in special in secolele XIX-XX. Ea include un teritoriu care depaseste granitele statului national. Valorile cele mai des citate,care ii caracterizeaza pe romani sunt legate de toleranta,rabdare,spirit diplomatic. Religia majoritatii romanilor este crestinismul ortodox,care a contribuit la pastrarea identitatii romanesti de-a lungul istoriei.

Simbolurile nationale romanesti.

Steagul tricolor (rosu-galben-albastru).Pentru prima data cele trei culori au fost reunite in timpul domniei lui Alexandru D.Ghica(1834).In aprilie 1848,la Blaj ,tricolorul a fost arborat pentru prima oara,avand deviza "VIRTUS ROMANA REDIVIVA".

Steagul tricolor a fost adoptat de revolutionarii din Tara Romaneasca ,prin decretul guvernului provizoriu din 14 iunie 1848.In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza ,tricolorul a devenit steagul national. Stema alipita pe steag a cunoscut mai multe variante pana la actuala forma care imbina insemnele heraldice ale provinciilor istorice romanesti(Tara Romaneasca,Moldova,Transilvania,Banatul,Crisana,Maramuresul si Dobrogea)

Imnul national "Desteapta-te,romane".Muzica a fost compusa de Anton Pann,iar versurile de Andrei Muresanu(1848)

Moneda nationala este leul. Inca din timpul domniei lui Cuza s-a incercat introducerea monedei nationala cu numele de romanat,tentativa esuata. In perioada domniei lui Carol I a fost adoptata moneda nationala cu numele de "leu" (1867),afirmandu-se suveranitatea nationala. Numele de "leu" provine de la talerul olandez de argint care a circulat in secolul al XVII-lea pe teritoriu Tarilor Romane,avand gravat un leu pe avers.

Ziua nationala este 1 Decembrie;la 1Dcemebrie 1918,s-a incheiat procesul de desavarsire a statului national roman,prin unirea Transilvaniei cu Romania.

Ca simboluri nationale pot fi considerate personalitatile istorice si culturale intrate in constiinta nationala(Mihai Viteazu,Mihai Eminescu,George Enescu etc.),ca si realizarile culturale,stiintifice,tehnice-Coloana Infinitului,Rapsodiile Romane,Luceafarul etc.,primul avion cu reactie etc.

Politici culturale.

Notiunea de cultura a fost definita in mai multe feluri. Cultura este astazi inteleasa ca un factor care exprima gradul de dezvoltare al unei societati,calitatea vietii,integrarea sociala a unor grupuri etc. Aderarea la Uniunea Europeana presupune un proces de echilibru intre valorile culturale comune si cele nationale,specifice;astfel,diversitatea culturala este inteleasa ca o bogatie a patrimoniului european si nu o sursa de divizare si conflicte. In acest context,o functie importanta a politicilor culturale vizeaza conservarea identitatii si pastrarea diversitatilor,dar si stimularea creativitatii cetatenilor,protectia minoritatilor etc.

In elaborarea politicilor culturale se are in vedere:

-Pastrarea patrimoniului,marturie a unor momente istorice sau a unor realizari culturale remarcabile. Pastrarea patrimoniului are un rol deosebit in conservarea identitatii nationale.

-Dezvoltarea turismului ca o activitate menita sa puna in valoare patrimoniu cultural si natural al unei tari,cunoasterea si intelegerea reciproca. In acelasi timp,turismul aduce venituri necesare pentru proiectarea altor activitati in cadrul politicilor culturale.

-Conservarea si dezvoltarea muzeelor,arhivelor si bibliotecilor.

-Incurajarea industriilor culturale. Acestea includ radioul,televiziunea,editurile,casele de discuri,industria mobilei si a designului,moda,publicatiile(reviste,ziare)etc.

In acelasi timp politicile culturale vizeaza respectarea unor drepturi ale omului,inscrise in documente internationale;dreptul de acces la viata culturala,dreptul de participare la viata culturala,dreptul respectarii identitatii culturale,dreptul de acces la patrimoniul cultural etc. In aceasta directie Consiliul European din 2001 a adoptat "Rezolutia cu privire la rolul culturii in Uniunea Europeana",care considera cultura "un element esential al integrarii europene,mai ales in contextul extinderii Uniunii".Uniunea sprijina politicile culturale ale statelor membre prin finantari realizate in cadrul unor program,cum ar fi Cultura 2000 sau Media(aprobate de Parlamentul European si Consiliul European in anul 2000).De asemenea fondurile structurale acordate de UE pot fi utilizate in conditiile in care,de exemplu,dezvoltarea unei regiuni sau activitati economice prezinta si o componenta culturala(de ex.,protejarea unei activitati traditionale sau lucrari de restaurare).