Functionarea parlamentului

Reguli privitoare la functionarea adunarilor parlamentare se gasesc inscrise atat in Constitutie cat si in regulamentele de functionare ale camerelor.

Prin mandat (legislatura) se intelege perioada de timp pentru care este ales parlamentul si isi exercita imputernicirile sale. Parlamentele sunt alese in general pentru un mandat de 4 sau 5 ani. Unele camere ale parlamentului se pot reinnoi la 2 sau 3 ani, cu cate o treime, aceasta regula se intalneste la Senatul SUA sau la cel al Frantei. Mandatul parlamentar se incheie la expirarea termenului, afara de cazul cand camerele sunt dizolvate mai inainte sau se autodizolva.

In general, mandatul parlamentului incepe la data cand au loc alegerile de deputati si senatori si inceteaza la data efectuarii alegerilor pentru noul parlament. Unele constitutii prevad ca mandatul parlamentului nu poate inceta inainte de incheierea legislaturii, alte constitutii, precum cea a Romaniei, prevad si posibilitatea dizolvarii parlamentului, act ce are ca efect incetarea mandatului mai inainte de expirarea termenului. Unele constitutii prevad posibilitatea prelungirii mandatului in cazul in care se constata existenta unor imprejurari care fac imposibila efectuarea alegerilor (starea de razboi, starea de asediu, calamitati naturale). Prelungirea mandatului in asemenea situatii se stabileste numai de catre parlament, pe durata imprejurarilor ce au determinat-o.

Constitutia Romaniei art. 63 prevede ca mandatul Camerei Deputatilor si Senatului sa fie de 4 ani, acest mandat se poate prelungi de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta pana la incetarea acestora. Alegerile pentru noile Camere vor avea loc in termen de trei luni de la expirarea mandatului sau la dizolvarea Parlamentului. Parlamentul nou ales se intruneste la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 zile de la alegeri. Pentru a atenua influenta parlamentarilor in functie de alegerile expirarii mandatului sau dizolvarii acestuia si pentru a gasi o solutie de asigurare a continuitatii conducerii la acest nivel statal, Constitutia stabileste ca mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului parlament. Aceasta prelungire nu da insa parlamentului totalitatea imputernicirilor din timpul mandatului normal - in aceasta prelungire de mandat parlamentul nu poate revizui Constitutia si nu poate adopta, modifica sau abroga legi organice. Tot in ideea garantarii unei necesare continuitati in activitatea parlamentara, Constitutia a prevazut ca proiectele de legi sau propunerile legislative inscrise pe ordinea de zi a parlamentului precedent isi continua procedura in noul parlament.

Camerele parlamentare isi desfasoara activitatea periodic, principala forma de lucru fiind sesiunea. Sesiunile parlamentare sunt sesiuni ordinare si sesiuni extraordinare. Sesiunile ordinare sunt acele sesiuni in care Camera este obligata a se intruni, numarul lor fiind expres prevazut prin lege. Potrivit art. 66 alin (1) din Constitutia Romaniei, Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in doua sesiuni ordinare pe an. Sesiunile extraordinare sunt acele sesiuni care se pot tine ori de cate ori este nevoie, in afara sesiunilor ordinare. Sesiunile extraordinare se realizeaza acolo unde durata in timp a sesiunilor este limitata. Potrivit art. 66 alin (2) din Constitutia Romaniei, Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc si in sesiuni extraordinare.

Conform art. 66 alin (3) din Constitutia Romaniei convocarea in orice tip de sesiune revine presedintilor Camerelor si se realizeaza prin decizie. In legatura cu acest aspect trebuie retinute dispozitiile art. 63 alin (3) potrivit carora parlamentul nou ales se intruneste la convocarea presedintelui Romaniei in cel mult 20 de zile de la alegeri. Trebuie mentionata si ipoteza convocarii de drept a parlamentului, ipoteza ce rezulta din art. 92 alin (3) si art. 93 alin (2) din Constitutie. Astfel potrivit art. 92 alin (2) parlamentul se convoaca de drept in 24 de ore in cazul declansarii unei agresiuni armate impotriva Romaniei, iar potrivit art. 93 alin. (2) convocarea de drept se realizeaza in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau starii de urgenta. Parlamentul se convoaca obligatoriu in sesiune in situatia adoptarii ordonantelor de urgenta, prevazute la art. 115 alin (5)din Constitutie.

Durata sesiunilor este stabilita explicit prin lege, fie, de regula, dureaza pana la epuizarea problemelor inscrise pe ordinea de zi, in afara situatiilor cand se hotaraste inchiderea sau suspendarea lor. In ce priveste sesiunile ordinare Constitutia stabileste ca acestea sunt doua pe an, mentionand si perioada calendaristica in care se desfasoara, astfel, prima sesiune ordinara incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lunii iunie, cea de a doua sesiune ordinara incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie. Sesiunile extraordinare pot fi convocate la initiativa Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul deputatilor sau senatorilor.

In cadrul sesiunilor camerele parlamentului lucreaza in sedinte, care se desfasoara potrivit regulamentelor de functionare. Camera Deputatilor si Senatul lucreaza in sedinte separate si in sedinte comune. Constitutia nominalizeaza prin art. 65 alin (2) situatiile in care Camerele lucreaza in sedinte comune, mentionand ca desfasurarea acestora este stabilita prin regulament. Aceste sedinte sunt publice, cu exceptia situatiilor cand se hotaraste sedinta secreta. Prezidarea sedintelor apartine de regula presedintelui Camerei, ajutat de membri ai biroului, toti sau numai unii prin rotatie. Potrivit regulamentelor Camerelor parlamentului Romaniei conducerea lucrarilor apartine presedintelui Camerei sau in lipsa acestuia a unuia din vicepresedinti, ajutat de doi secretari. Lucrarile sedintelor comune sunt conduse alternativ de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului asistati de doi secretari cate unul din fiecare Camera.. Lucrarile primelor sedinte dupa alegeri pana la alegerea presedintilor Camerelor si birourilor permanente sunt prezidate de cel mai in varsta deputat sau senator asistat de secretari. Sedintele se tin la sediul Camerei in zilele si orele stabilite prin programul de lucru adoptat de catre Camera. Potrivit regulamentului Camerei Deputatilor activitatea se desfasoara in plen, in comisii si in grupurile parlamentare, pe parcursul a patru sau cinci zile consecutive pe saptamana, a cincia zi din saptamana de regula este rezervata activitatii in circumscriptiile electorale in care deputatii au fost alesi. La propunerea biroului permanent se vor putea tine sedinte si dupa un alt program. Senatul isi desfasoara activitatea in plen si pe comisii de regula in zilele de luni, marti, miercuri, joi. La propunerea Biroului permanent se vor putea tine sedinte sau efectua deplasari ale senatorilor in judete si dupa un alt program. La sedinte au dreptul sa participe in afara deputatilor si senatorilor, membrii sau reprezentantii guvernului, diplomati, reprezentanti ai presei, radioului si televiziunii, precum si cetateni, pa baza autorizatiei sau invitatiei emise de secretarul general al aparatului Camerei, in conditiile stabilite de biroul permanent.

Camera parlamentului lucreaza valabil daca in sala de sedinta sunt prezenti cel putin jumatate plus unul din numarul total al membrilor sai, adica este intrunit cvorumul de sedinta. De aceea deputatii si senatorii sunt obligati sa fie prezenti la lucrarile Camerei si sa se inscrie pe lista de prezenta, tinuta de unul din secretari. Deputatul sau senatorul care nu poate lua parte la sedinta, din motive independente de vointa sa, va trebui sa anunte din timp biroul permanent, mentionand cauzele care il impiedica sa participe.

Programul fiecarei sedinte cuprinde: comunicari, intrebari, anuntari si interpelari, propuneri de modificare a ordinii de zi, discutarea problemelor de pe ordinea de zi. Pentru a putea discuta asupra problemelor inscrise pe ordinea de zi deputatii si senatorii iau cuvantul. Membrii guvernului pot lua cuvantul daca cer, indiferent daca s-au inscris sau nu la cuvant si indiferent de ordinea inscrierii. Luarile de cuvant trebuie sa se poarte numai asupra problemelor inscrise pe ordinea de zi, de aceea daca vorbitorul se indeparteaza de la chestiunea pentru care i s-a dat cuvantul presedintele ii atrage atentia si daca nu se conformeaza ii poate retrage cuvantul. Este interzis dialogul intre vorbitorii aflati la tribuna si persoanele aflate in sala. De asemenea exista regula de a se vorbi numai de la tribuna.

Dezbaterile parlamentare se inregistreaza pe banda magnetica, se stenografiaza si se publica in monitorul oficial, cu exceptia celor din sedintele secrete. De asemenea, se intocmesc procese verbale pentru fiecare sedinta. Asupra problemelor discutate, camerele parlamentului hotarasc prin vot care poate fi deschis sau secret. De exemplu, art. 34 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului prevede votul secret cu bile pentru acordarea votului de incredere guvernului sau adoptarea motiunii de cenzura. Votul deschis se exprima prin ridicarea mainii, apel nominal, ridicare in picioare sau vot electronic.

Votarea publica prin apel nominal se face in modul: presedintele explica obiectul votarii si sensul cuvintelor pentru si contra; unul dintre secretari da citire numelui si prenumelui deputatilor; fiecare deputat sau senator raspunde pentru sau contra. Dupa terminarea apelului se repeta numele si prenumele deputatilor, respectiv senatorilor care nu au raspuns.

Votul secret se exprima prin buletine, prin bile sau electronic, regulamentele de functionare stabilesc ca fiind obligatoriu votul cu buletine atunci cand sunt alese persoane in functii, iar votul prin bile in cazul votarii legilor sau a unor hotarari.

Sistemul de vot in parlament a cunoscut o anumita evolutie, el exprimand autonomia parlamentului. Mai intai guvernantii au preferat votul secret, pentru ca acesta permite parlamentarilor sa sustina guvernul fara ca electoratul sa observe. Aceasta viziune se justifica prin teoria mandatului reprezentativ si suveranitatea parlamentara. Pe parcurs s-a impus si votul deschis, sub presiunea cetatenilor, votul secret subzistand in cazul alegerilor in functii. Concomitent cu dezvoltarea partidelor politice, tendinta este de a se prefera votul deschis, care permite un control clar asupra optiunilor, iar guvernului un control deschis asupra majoritatii parlamentare care trebuie sa-l sustina.