tia ad-hoc

tia ad-hoc

Cea mai activa forma a diplomatiei moderne este diplomatia ad-hoc sau temporara.

In ciuda aparitiei si reglementarii tarzii a termenului de diplomatie ad-hoc, istoria de dezvaluie existenta in Orientul Antic a unei activitati diplomatice temporare, activitate materializata in stabilirea de contacte intre faraonii din Dinastia a XVIII-a cu principii straini care le erau supusi (secolul XV si XIV i.e.n.).

Sunt, de asemenea, cunoscute calatoriile solilor indieni in imperiul Roman. Asadar, se poate vorbi despre origini foarte indepartate ale practici diplomatiei ad-hoc.

Diplomatia ad-hoc actuala reprezinta o rezultanta a transformarilor politice, economice si sociale din secolul XX.

Conturarea diplomatiei ad-hoc a fost rezultatul unor schimbari sensibile si esential in continutul si structura vietii internationale, mai ales dupa al doilea Razboi Mondial.

In prezent se dovedeste cea mai activa forma de manifestare a negocierilor diplomatice, cu o pondere din ce in ce mai mare in teoria si practica dreptului international contemporan.

Formele diplomatiei ad-hoc:

1. tia ad-hoc sub forma delegatiilor care participa la ceremonii si alte actiuni protocolare.

Aceasta a constituit multa vreme forma cea mai frecventa sub care s-a concretizat diplomatia ad-hoc. Aceste situatii apar in cazul trimiterii de ambasadori sau de inalti demnitari, insarcinati cu o misiune speciala intr-un alt stat cu prilejul unor ceremonii extraordinare (incoronarii, casatorii, funeralii ale suveranilor).

In acelasi scop s-a recurs la desemnarea reprezentantului diplomatic permanent din tara respectiva drept ambasador special, acesta fiind pe timpul ceremonii ambasador ad-hoc.

Daca se trimite la ceremonie o misiune ad-hoc exista obiceiul ca seful misiuni sa nu fie ambasadorul in tara respectiva, acesta fiind doar un membru.

Atunci cand seful misiunii permanente este si seful misiunii ad-hoc, masura trebuie sa fie marcata printr-o acreditare speciala a ambasadorului permanent ca ambasador ad-hoc. In timpul ceremoniei ambasadorul ad-hoc trece inaintea ambasadorului acreditat permanent.

2.tia ad-hoc sub forma delegatiilor care participa ca congrese si conferinte internationale

Este forma cea mai uzitata a diplomatiei ad-hoc. De regula intre statutul diplomatului acreditat permanent si cel al delegatului la conferinta internationala sau congresul respectiv, exista unele diferente si pot apararea unele situatii delicate, cel putin in privinta problemelor de ordin protcolar. Conceptia care a prevalat in acest domeniu este acea ca, pe timpul duratei conferintei respective, calitatea de diplomat ad-hoc trece inaintea calitatii de diplomat sedentar.

1.     Diplomatul ad-hoc ca mesager

Mesagerul este o persoana care se bucura de o consideratie politica speciala sau care ocupa un post important in ierarhia politico-administrativa a tarii sale. Din acest motiv este trimis de seful statului sau al guvernului intr-o misiune speciala, pentru a prezenta un mesaj unui inalt functionar dintr-o alta tara.

Diplomatul ad-hoc nu este nici delegat, dar nici curier diplomatic, ele fiind primit cu curtoazie speciala.

Aceasta practica a fost frecvent utilizata in trecut mai ales in relatiile dintre monarhi, care aveau, in multe cazuri, un caracter familial. Demersul diplomatic este folosit si in prezent in scopul transmiterii unor comunicari de natura politica.

4. Emisarul secret

Este persoana insarcinata de statul pe care il reprezinta de a se pune in contact cu alta persoana a altui stat. In acest caz nici unul nici celalalt nu are dreptul sa faca dezvaluiri cu privire la prezenta sau caracterul functiei sale.

5. Ambasadorul intinerant

Acesta nu este acreditat intr-un anumit stat, el primind punctual sarcina de a urmarii desfasurarea anumitor negocieri in numele statului sau, sau primeste sarcina de a participa la anumite conferinte internationale.

6. Suita sefului de stat

Persoanele care alcatuiesc suita sefului de stat sunt tratate cu o curtoazie speciala, datorita misiunii speciale a persoanei pe care o urmeaza.