Constitutiile din Romania

Constitutiile din Romania

Necesitatea adoptarii  unei Constitutii ca fundament al organizarii institutional-politice, s-a conturat in societatea romaneasca in conditiile procesului de modernizare a intregii vieti social-economice, politice si culturale de la sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea, era prima si cea mai importanta necesitate statelor romanesti.

In secolul al XIX-lea a luat nastere prima Constitutie a Romaniei, in timpul domniei lui Carol I, desi au exista cateva proiecte de constitutie imediat dupa Revolutia lui Tudor Vlaadimiresc: Constitttia Carvunarilor din 1822, Regulamentele Organice din 1831-1832, Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris din 1864.

Inlaturarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de stat organizata de monstruasa coalitie precum si aducerea printului strain la conducerea tanarului stat roman modern a grabit elaborarea primei constitutii romanesti: Constitutia din 1866, care corespundea statului roman modern de la aceea vreme. Infaptuirea statului unitar roman la 1918, unificarea politico-administrativa urmata Marii Adunarii de la Blaj a determinat constituirea unei noi legi fundamentale care sa corespunda noului statut al Romaniei, Constitutia din 1923.

Constitutia din 1866 , inspirata din Constitutia belgiana din 1831,  cea mai liberala la acea vreme din Europa, consacra faurirea statului roman modern, organiza Romania ca pe o monarhie constitutionala, avand la baza principiul separarii puterii in stat, precum si drepturi si libertati cetatenesti.

Infaptuirea statului national unitar roman in 1918, visul de veacuri al tuturor romanilor, impunea unificarea organizarii de stat si o noua lege fundamentala care sa corespunda noilor realitati din Romania. Proiectul acestei Constitutii a apartinut Partidului National Liberal, fiind promulgata in 28 martie 1923. Constitutia din 1923 avea la baza Constitutia din 1866 si la fel ca aceasta avea la baza principiul separarii puterii in stat si mentinea monarhia constitutionala.

Chiar daca exista o continuitate intre cele doua constitutii sunt o serie de masuri care le diferentiaza foarte mult. Deosebirea dintre cele doua constitutii are la baza sistemul de vot. Conform Constitutiei din 1866 se mentinea votul censitar, corpul electoral fiind impartit in patru colegii, dupa criteriul averii si al originii sociale. Constitutia din 1923 prevedea ca alegerile sa se desfasoare pe baza votului universal, egal, direct, obligatoriu si secret, pe baza reprezentarii majoritatii. De asemenea prima constitutie consfintea infiintarea statului roman modern, pe cand a doua consfintea infiintarea statului roman unitar.

Constitutia elaborata in anul 1866 a constribuit la modernizarea societatii romanesti, limita prerogativele domnitorului la cele ale unui monarh constitutional, crea conditiile necesare pentru alegerea unui guvern reprezentativ, stipula responsabilitatile ministrilor pentru actiunile lor si intarea principul separarii puterii in stat. Existenta partidelor politice, libertatea presei, functionarea guvernului si a parlamentului cu putere reala de legiferare si executare au fost trasaturi dominante ale unei societati aflata in proces de modernizare.

Constitutia din 1923 a contribuit la democratizarea societatii romanesti, consfintea unitatea nationala si indivizibilitatea statului roman. Pe baza acestei constitutii s-a elaborat legea pentru unificarea administrativa din 1925 precum si legea electorala din 1926. Constitutia elaborata in timpul regelui Ferdinand, consfintea ca „puterea emana de la natiune” si preciza ca membrii parlamentului „reprezinta natiunea”. Sub impactul votului universal numarul alegatorilor a sporit considerabil, iar caracterul reprezentativ al Corpurilor legiuitoare a devenit mai pregnant, iar fortele politice din parlament s-a largit semnificativ.

O componenta esentiala a oricarui sistem politic o reprezinta in primul rand legea fundamentala a statului, pentru ca legea fundamentala stabileste principalele repere a regimului politic indiferent daca este democratic sau totalitar.  Componentele unui sistem politic si atributiilor lor sunt cuprinse in legea fundamentala de aceea Constitutia legitimeaza un regim politic. Modificarile majore in evolutia societatii romanesti au determinat de fiecare data eleborarea unei constitutii care sa legifereze si sa legitimeze noul regim, asa s-a intamplat in anii in care au aparut constitutiile despre care am vorbit, sau dupa anul 1989, cind regimul comunist a fost inlaturat si s-a impus necsesitatea elaborarii unei noi constitutii care sa consfinteasca regimul democratic, care nu putea fi legitimat de constitutiile regimului comunist. Constitutia elaborata dupa caderea regimului comunist a fost adoptata de Adunarea Constituanta la 21 noiembrie 1991 si a fost revizuita in 2003 pentru a fi in concordanta cu realitatile sociale si politice din tanara Romaniei democratica.

Asadar evolutia sociala si politica a societatii determina in primul rand elaborarea sau revizuirea legii fundamentale pentru a fi protejata de anacronism, insa pentru o mai buna dezvoltare a societatii este absolut necesar ca legea fundamentala sa fie respectata de cetatenii dar si de intreaga clasa politica.