Bunastarea sociala si rolul statului in producerea bunastarii

BUNASTAREA SOCIALA SI ROLUL STATULUI IN PRODUCEREA BUNASTARII.

Modele ale statului bunastarii : statul bunastarii fundat pe economia socialista.

Statul bunastarii fundat pe economia de piata. Protectia sociala si statul bunastarii in societatea contemporana.

Configurat la sfarsitul secolului al XIX-lea in societatile industriale intrate intr-un proces rapid de dezvoltare, statul bunastarii a cunoscut in secolul al XX-lea doua forme majore de existenta : statul capitalist (bazat pe economia de piata) si statul socialist. Cu cateva exceptii minore (Cuba si Coreea de Nord), statul socialist al bunastarii a disparut istoric.

(A). Statul bunastarii fundat pe economia de piata are ca baza a bunastarii individuale veniturile primare obtinute in mod liber din surse salariale, din profit si din proprietate.

Prin sistemul fiscal (politica fiscala) statul extrage din veniturile primare un anumit procent pe care il va folosi pentru finantarea activitatilor sale de sustinere directa sau indirecta a bunastarii colective. Statul realizeaza o redistributie a veniturilor prin diferitele sale sisteme: asigurari sociale (pensii, asigurari de boala, de accident etc.), sprijin social universal (familiile cu copii, educatie , sanatate), asistenta sociala - sprijin social focalizat in raport cu testarea mijloacelor. Statul bunastarii arata ca o retea complexa de protectie sociala, cu functia de a asigura un nivel de dezvoltare colectiva acceptabil. In principal, putem distinge din mai multe straturi ale protectiei sociale (apud E.Zamfir, 1995, 44-45) :

a.           Bunuri si servicii oferite gratuit colectivitatii : educatie, sanatate etc. Acest nivel produce o anumita echilibrare a bunastarii in anumite privinte. Educatia devine un bun la care are acces intreaga comunitate, indiferent de resursele individuale disponibile, asigurandu-se in acest fel o anumita egalitate a sanselor.

b.           Sistemul de asigurari sociale ofera un nivel de trai satisfacator celor care, din diferite motive, si-au pierdut sau diminuat capacitatea de munca si deci de obtinere de venituri. Pensiile de batranete, de urmas, de boala ofera un nivel de bunastare satisfacator unui segment foarte important al populatiei.

c.            Sprijinul universal acordat unor categorii de oameni cu nevoi speciale : familii cu copii, handicapati etc.

d.           Asistenta sociala fundata pe testarea mijloacelor financiare - reteaua de securitate sociala, cum este denumita adesea - ofera ultimul nivel de protectie. "In masura in care mai exista persoane care nu primesc suficient suport din nivelurile superioare de protectie sociala, scapand prin "ochiurile" acestora, vor primi un sprijin ultim prin aceasta retea de asistenta sociala, pe baza determinarii nevoilor individuale si a resurselor de care ele dispun" (ibidem).

Elena Zamfir atrage atentia asupra faptului ca diferentele care exista intre configuratiile statului bunastarii din diferite tari bazate pe economia de piata nu sunt diferente de structura. Ele provin, mai degraba din ponderea diferitelor elemente ale sistemului.

(B) Statul bunastarii fundat pe economia socialista nu este sinonim, asa cum ar parea la prima vedere, cu economia de tip socialist. Termenul de stat socialist al bunastarii poate sa ne induca in eroare. In unele tari occidentale s-a dezvoltat, sub influenta unei ideologii socialiste, un amplu stat al bunastarii, fundat pe economia de piata, cu unele componente de tip socialist. Suedia este exemplul cel mai evident. Ceea ce este insa specific statului din fostele tari socialiste este faptul ca, pe langa optiunea sa socialista in ceea ce priveste bunastarea colectiva, el este intemeiat pe o economie de tip socialist.

Elementele caracteristice ale statului bunastarii in fostele tari socialiste pot fi schematizate astfel (apud. E. Zamfir, 1995, 45-47) :

Sursa cea mai importanta a bunastarii individuale o constituie veniturile primare. Exista insa deosebiri fata de statul bunastarii fundat pe economia de piata : sursa salariala a fost generalizata, veniturile din profit au fost complet eliminate iar veniturile din proprietate au devenit marginale. In Romania, ca si in cazul altor tari socialiste, a existat obligativitatea muncii pentru toate persoanele apte. Primeau pensie de invaliditate in mod universal doar cei care nu erau apti de munca. Politica salariala era orientata puternic spre promovarea egalitatii. Limitarea inegalitatilor era realizata direct prin politica salariala si mai putin prin redistribuire.

Generalizarea sistemul de asigurari sociale. Tarile socialiste au dezvoltat un sistem de asigurari sociale foarte amplu. Politica folosirii complete a fortei de munca a exclus total nevoia ajutorului de somaj. Totodata, prin faptul ca marea majoritate a populatiei era salariata, se asigura, quasi-universal, o pensie, exceptie facand doar femeile care intreaga lor viata au fost casnice. Dar datorita nivelului scazut al salariilor, la care s-au adaugat si ratiuni ideologice, a existat o puternica presiune asupra femeilor de a se angaja in munca, beneficiind si ele in consecinta intr-o larga masura de dreptul la pensie.

Redistribuirea veniturilor dupa nevoi este o componenta esentiala a programului socialist al bunastarii. Se realiza prin alocatii generoase pentru copii, acestea echilibrand veniturile familiilor cu copii in raport cu ale celor fara copii. In plus, in Romania a existat o alocatie pe viata pentru mamele cu 3 sau mai multi copii.

Sistemul fiscal similar cu cel al tarilor cu economie de piata. Statul se funda pe resursele sale financiare pe impozite directe (pe veniturile salariale) si indirecte (pe consum - impozitul pe circulatia marfurilor). In plus, statul beneficia si de profitul activitatii economice, in calitate de proprietar al intregii economii. In Romania, impozitul individual pe salariu a fost inlocuit cu impozitul pe fondul general de salariu, disparand in acest fel, diferenta dintre salariul brut si cel net.

Educatie si asistenta medicala gratuite pentru toti, la care se adaugau si alte gratuitati si forma de sprijin: burse pentru elevi, tabere, manuale gratuite etc.

In concluzie, "sistemul statului bunastarii, in varianta sa din tarile socialiste nu difera structural de cel din tarile cu economie de piata ; existau insa, o serie de particularitati in mod special, trebuie mentionata preferinta pentru forme universale de protectie sociala datorata, in mare masura, faptului ca veniturile erau tinute scazute, realizarea egalitatii trebuind sa fie obtinuta nu numai prin politica salariala, dar si prin sistemul de redistributie. O societate mai egala poate fi realizata prin corectarea inegalitatilor generate de veniturile primare prin sistemul de redistributie. A existat mereu o preferinta ridicata pentru sporirea partii bunastarii colective obtinute prin cheltuieli sociale, iar nu individuale. Aceasta se realiza inclusiv prin sistemul de subventii pentru bunurile de baza si de impozitare superioara a bunurilor de lux. Ceea ce este specific societatilor moderne este , subliniaza Elena Zamfir, etatizarea protectiei sociale. "Statul si-a asumat functii tot mai extinse in asigurarea protectiei sociale". (E.Zamfir, ed.cit., 49). In societatea contemporana, s-au produs o serie de modificari importante, subsumate toate procesului de modernizare si care sunt responsabile de acest nou fenomen social. In consecinta, bunastarea devine un obiectiv prioritar al politicii sociale in secolul al XX-lea. Dintr-o activitate informala, nestructurata, dirijata mai degraba de organizatii nestatale (biserica sau organizatii de caritate), securitatea sociala devine un sistem statal. E.Zamfir (1995, 52) subliniaza principalele directii de schimbare a sistemului de securitate sociala :

1. Etatizarea suportului social. Statul este, in principal, instanta care ofera sprijin

celor in nevoie.

2. Ajutorul este acordat nu prin bunavointa unei persoane sau institutii, ci ca un

drept reglementat de lege.

3. Ajutorul este largit prin includerea unui complex sistem de asigurari.

4. Asigurarile sociale si ajutorul social sunt acordate din fonduri de stat care, in

general, sunt colectate obligatoriu, pe diferite cai, de la populatie.

5. Nu sunt excluse nici initiativele private si comunitare. In fapt, in ultimii ani s-au dezvoltat rapid o serie de organizatii neguvernamentale de asistenta sociala. Acest lucru s-a intamplat in mod special in Statele Unite, probabil ca o compensare a rolului mai scazut al statului in asistenta sociala. Bunastarea ramane insa fundamental un atribut al statului, obiectivul central al politicilor sociale.