Analiza drepturilor si libertatilor functionarilor europeni

Analiza drepturilor si libertatilor functionarilor europeni

A. Fundamentarea notiunilor

Reglementarea acestei materii o regasim in titlul II, intitulat „Drepturile si obligatiile functionarului'.

In ceea ce priveste terminologia folosita in dreptul romanesc pentru a analiza aceasta materie, se impun cateva observatii.

1.  Mai intai termenul de „indatorire' este preferat celui de „obligatie'.

2.  O a doua observatie vizeaza faptul ca am folosit expresia
drepturi si libertati fundamentale in locul celei de libertati, desi
Statutul face vorbire doar despre „drepturile si obligatiile
functionarului'.

Constitutia Romaniei, intituleaza titlul II „drepturi, libertati si indatoriri fundamentale'.

In doctrina romaneasca aceasta materie este analizata, de regula, prin folosirea atat a conceptului de „drepturi' cat si a celui de „libertati', de regula impreuna, aceasta tehnica avandu-si fundamentul in semnificatia sinonima a celor doua concepte.

B. Drepturile si libertatile fundamentale ale functionarului european

1. Functionarii beneficiaza de libertatea de opinie si de expresie, respectand principiile loialitatii si impartialitatii[1]

In timpul serviciului, functionarul public este tinut de obligatia de neutralitate, care ii impune sa dea dovada de loialitate fata de institutie, de stat. Loialitatea si integritatea servesc ca fundament si ca explicatie a tuturor obligatiilor profesionale. Loialitatea nu se confunda cu loialismul politic. Ea implica impartialitate, obiectivitate, probitate[2]

In afara serviciului, dreptul la opinie este circumstantiat de obligatia de rezerva, si de masura in exprimarea opiniilor sale[3]

Ca o dimensiune a libertatii de expresie este regimul dreptului functionarului european de a-si publica anumite texte care au legatura cu activitatea Comunitatilor, singur sau in colaborare cu alte persoane. Articolul 17 a(96) din Statut prevede, in alin. 2, ca in situatia in care functionarul intentioneaza sa publice sau sa dea publicitatii, singur sau in colaborare, vreun text care ar avea legatura cu activitatea Comunitatilor, el are obligatia sa informeze inainte Autoritatea de numire. Aceasta analizeaza textul si in situatia in care poate demonstra ca problema propusa a fi data publicitatii poate prejudicia interesele legitime ale Comunitatilor, ea il va informa pe functionar asupra deciziei pe care a luat-o, in scris, in termen de 30 de zile lucratoare de la data primirii informatiei. Daca nu este anuntata, in acest termen, vreo decizie, se presupune ca Autoritatea nu a avut obiectii.

2. Functionarul european beneficiaza de dreptul de asociere

Articolul 24 bis (8)(96) prevede ca „functionarii se bucura de dreptul de asociere; in special ei pot fi astfel membri ai organizatiilor sindicale sau profesionale ale functionarilor europeni.'.

Dreptul de asociere in organizatii de tip sindical reprezinta un drept fundamental al cetateanului, recunoscut si garantat si functionarului public de legislatiile nationale. El cuprinde posibilitatea pe care o au cetatenii „de a se asocia in mod liber, in partide sau formatiuni politice, in sindicate, patronate, sau in alte forme si tipuri de organizatii, ligi si uniuni, cu scopul de a participa la viata politica, stiintifica, sociala si culturala pentru realizarea unei serii de interese legitime comune”[4]

Dreptul de asociere, ca drept fundamental al
omului, cuprinde mai multe dimensiuni, dintre acestea fiind
recunoscuta functionarului european, prin textul articolului 24 bis,
doar posibilitatea de a se asocia in organizatii sindicale sau
profesionale.

Acest drept fundamental a fost confirmat si de acordul cadru
incheiat in septembrie 1974, prin care se reglementeaza relatiile
dintre Comunitate si organismele sindicale si profesionale. La ora
actuala sunt recunoscute si functioneaza mai multe sindicate, din
care doua sunt cele mai importante. Este vorba de Federatia
Functiei Publice Europene care are o orientare
profesionala si mai putin sindicala, si l'Union Syndicale (Uniunea
Sindicala) care are o orientare sensibil socialista si care este afiliata
Confederatiei Europene a Sindicatelor.

3. Desi nu este prevazut in mod expres de Statut, dreptul la
greva este recunoscut functionarilor comunitari.[5]

In Europa exercitiul dreptului la greva al functionarilor publici
determina deosebiri considerabile de la o tara la alta. inaintea celui
de-al doilea razboi mondial, principiul consacrat era cel al
interzicerii grevei in serviciile publice, lucru care nu a intimidat si
nu a impiedicat marile greve care au avut loc, in special in Franta in
anii treizeci[6]

Interesant este si modul in care se regaseste
reglementat dreptul la greva in unele documente internationale.
Astfel, articolul 8 din Pactul international relativ la drepturile
economice, sociale si culturale este consacrat libertatii sindicale si
dreptului la greva, si el prevede ca textul respectiv „nu impiedica de
a supune restrictiilor legale exercitiul acestor drepturi de catre
membrii fortelor armate, politiei sau functiei publice'.

4. Functionarilor europeni le este recunoscut dreptul
fundamental la concediul anual de odihna, care are o durata de
minim 24 de zile lucratoare, la acestea adaugandu-se un numar de
zile suplimentare, care se stabileste in functie de diferite criterii
(varsta, grad). Maximul duratei de concediu este de 30 de zile. In
afara acestui concediu, functionarul mai poate beneficia de un
concediu special, a carui modalitate de acordare este reglementata
prin Anexa nr. V din Statut. Poate fi vorba despre concediu pe
perioada cand functionarul indeplineste o functie electiva sau
concediu pentru cresterea unui copil mai mic de 5 ani sau handicapat,
in acest din urma caz, durata este stabilita la un an si este reinnoibila anual timp de inca 4 ani.

5. Un drept important recunoscut functionarilor europeni este acela de a candida la functiile elective in cazul in care a fost ales intr-o astfel de functie, sunt doua solutii, la care se recurge si in functie de dificultatea functiei respective, si anume:

functionarul sa indeplineasca, prin cumul, atat functia publica
cat si pe cea electiva, Statutul permitand ca indeplinirea functiei
prin cumul sa se faca fie cu jumatate de norma, fie in acelasi mod ca si inainte;

functionarul sa fie considerat in concediu personal pe o durata
egala cu cea a mandatului electiv.

6. Functionarilor comunitari le este recunoscut dreptul la
cariera.

Notiunea de cariera este definita de doctrinele nationale
pornindu-se de la radacinile sale foarte vechi, ea reprezentand
dezvoltarea, in timp, a situatiei profesionale a unui functionar de la
recrutare pana in momentul in care inceteaza activitatea profesionala a acestuia[7]

Problemele care privesc cariera functionarilor europeni cad in
competenta comitetului de personal. Pentru a-si indeplini rolul, Comitetului trebuie sa-i fie comunicate informatiile care vizeaza
modul in care prevederile Statutului si ale celorlalte reglementari
sunt duse la indeplinire, dificultatile aparute, astfel incat sa devina
competent in a formula solutiile care se impun pentru rezolvarea
problemelor, pentru imbunatatirea conditiilor de serviciu ale
functionarilor, pentru organizarea si functionarea diferitelor structuri
ale institutiilor europene.

O cariera normala ingaduie agentilor europeni sa avanseze in
interiorul aceleiasi categorii, cu aspecte specifice pentru fiecare
dintre ele.

Fiecare functionar european face obiectul unui raport, care se
intocmeste periodic, cel putin o data la doi ani, in conditiile stabilite
de fiecare institutie si in conformitate cu procedura prevazuta de art.
110 din Statut. Elementele avute in vedere sunt competenta in
indeplinirea sarcinilor de serviciu, randamentul si conduita.

7. Functionarilor comunitari le este recunoscut dreptul la
pensie[8]

Dreptul la pensie este recunoscut sub cele doua forme clasice
ale sale, cunoscute si in legislatia romaneasca. El este reglementat in
capitolul 3 al titlului V, intitulat pensii si alocatii de invaliditate.
Potrivit articolului 77 (8)(96), functionarul care a implinit cel putin 10 ani in munca are dreptul la pensie de vechime. Totodata,
el are dreptul la aceasta pensie si fara conditionarea impusa
pentru durata serviciului, daca este in varsta de peste 63 de ani,
daca nu a putu fi reintegrat in cursul unei perioade de disponibilizare
sau in caz de retragere din functie in interesul serviciului. Cuantumul
maxim al pensiei pentru vechime este calculat la 70% din ultimul
salariu de baza aferent ultimului grad in care functionarul a fost
plasat pe o perioada de cel putin un an.

Document online: Antoninus Pius (138-161) si Marcus Aurelius (161-180) Document online: Incursiune in arhitectura Greciei antice

Pensionarea pentru limita de varsta se realizeaza din oficiu, la
implinirea varstei de 63 ani.

In afara de pensia de vechime, functionarul european mai
beneficiaza si de alte pensii, cum ar fi cea de invaliditate, atunci
cand sufera de invaliditate permanenta, considerata ca totala, care il
pune in starea de imposibilitate de a exercita o functie
corespunzatoare unui post adecvat formatiei sale profesionale. Pensia
de invaliditate se stabileste in acelasi cuantum, de 70% din ultimul
salariu de baza al functionarului.

Un alt tip de pensie este pensia de urmas, care se acorda sotului
supravietuitor al unui functionar public, egala cu 60% din pensia de
vechime sau de invaliditate de care sotul sau a beneficiat sau ar fi
putut beneficia daca ar fi putut sa o solicite.

Beneficiarul unei pensii de vechime, de urmas sau de
invaliditate are dreptul, in conditiile prevazute de Anexa nr. VII
din Statut si la alocatiile familiale prevazute de art. 67, respectiv
alocatia pentru locuinta, pentru copilul aflat in intretinerea
functionarului si pentru educatie.

8. Dreptul la perfectionarea pregatirii profesionale

Pe parcursul derularii unei cariere europene[9] un rol cu totul
special il are pregatirea profesionala a functionarului. Nu este de
conceput ca persoana care ocupa o functie europeana sa stagneze din
punct de vedere al devenirii, sa se mentina la stadiul in care se gasea
in momentul in care a fost investit cu o astfel de functie. Articolul 24
(8)(96) din Statut prevede ca functionarului ii este facilitata de
catre Comunitati perfectionarea profesionala in masura in care
acest lucru este compatibil cu cerintele bunei functionari a
serviciilor si conform propriilor interese ale functionarului.
Pregatirea si instruirea profesionala au consecinte in ceea ce-1
priveste pe functionar, in sensul ca sunt luate in consideratie la
promovarea in cariera.

Doctrina comunitara recunoaste, printre obligatiile
Comunitatilor care reprezinta un drept al functionarilor, pe acela de a
favoriza perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor
comunitari[10]

Referitor la formarea functionarilor la nivel comunitar, un rol aparte il are Colegiul European de la Bruges (Belgia) unde se realizeaza, in cele doua limbi uzuale in Comunitate (franceza si engleza), trei specializari:drept; economie politica si administratie.

In ceea ce priveste sistemele nationale ale functiei publice,
formarea functionarilor se realizeaza in institutii specializate din
fiecare stat[11], iar la nivel european apare o problema extrem de
importanta, si anume recunoasterea diplomelor obtinute in alte
state.

A fost adoptata Directiva din 21 decembrie 1988, privind
sistemul general al recunoasterii diplomelor din invatamantul
superior, care recunoaste formarea profesionala de o durata minima
de trei ani sau sisteme similare.

Organismele insarcinate cu verificarea indeplinirii de catre
candidatii prezenti a conditiilor de studiu, pot intampina urmatoarele
situatii:

situatia in care functia ce urmeaza a fi ocupata impune
exclusiv o pregatire echivalenta ca durata, caz in care, facandu-se
dovada unei pregatiri similare, nu exista aspecte deosebite. Practic,
candidatul trebuie sa prezinte diploma tradusa, din care rezulta ca a
efectuat o pregatire de durata celei impuse de functia publica
respectiva.

situatia in care se impun, pentru ocuparea functiei publice
respective diplome mai speciale, ceea ce in mod real ridica unele
dificultati. In acest caz va trebui sa se constate daca cele doua
diplome atesta o pregatire identica, daca durata si continutul lor sunt
comparabile, sau daca trebuie efectuat un stagiu un examen profesional pentru a le completa[12]

Pentru a rezolva aceasta problema, in Italia, printr-un Decret-
Lege din februarie 1993 s-a prevazut echivalarea prin intermediul
decretelor a diplomelor, acolo unde nu exista reglementari europene
care sa solutioneze aceasta situatie.

In doctrina romaneasca de data recenta s-a propus, pornind de la
nevoia de profesionalizare a corpului de functionari publici, sa se
introduca un concediu pentru formare profesionala, in perioada
caruia functionarul public sa aiba dreptul la salariu, care devine astfel
un instrument de realizare a dreptului de formare profesionala[13]

9. Functionarul comunitar are dreptul sa fie remunerat pentru activitatea prestata.[14]

In doctrina franceza, pentru salariul acordat functionarului
public se foloseste sintagma 'traitement' spre a accentua distinctia
de regim juridic in retributia salariatului si cea a functionarului
public.

Dreptul la remuneratie al functionarului public este reglementat
in titlul V al Statutului intitulat „regimul pecuniar si asigurarile
sociale ale functionarilor', capitolul 1 fiind consacrat remuneratiei
si rambursarii cheltuielilor.

Remuneratia cuprinde un salariu de baza, alocatii familiale si alte indemnizatii.

Din continutul articolelor cuprinse in titlul V care reglementeaza
regimul remuneratiei functionarilor europeni, pot fi desprinse
urmatoarele concluzii:

a)  acordarea remuneratiei reprezinta un drept al functionarului
european;

b) acest drept face parte din categoria celor la care functionarul
european nu poate renunta, fapt stipulat expres prin articolul 62
alin. 2.[15]

a)  retributia se acorda in functie de grad si de treapta aferente
functiei publice, si este atrasa de numirea functionarului
european, ea reprezinta deci un efect al actului de numire intr-o
functie comunitara.

b) retributia functionarului este exprimata in Euro si platita in
moneda tarii in care acesta isi desfasoara activitatea.

Cand este platita in alta moneda decat euro, remuneratia se
calculeaza in functie de rata de schimb utilizata pentru executarea
bugetului general al Comunitatilor Europene la data de 1 iulie a
anului precedent.

e) retributia functionarului este supusa unor examinari anuale
si unor corecturi, al caror scop este de a proteja functionarul, de a
acorda un nivel de retributie corespunzator, in care sa se reflecte si
eventualele mutatii care l-ar putea afecta.

f) nivelul retributiei, in functie de grad si treapta, este stabilit prin articolul 66 din Statut.

g)  cu caracter temporar, pentru o perioada cuprinsa intre 1 mai
2004 si 31 decembrie 2012, au fost stabilite anumite contributii
temporare, pe care functionarul este tinut sa le achite (pentru fondul
de securitate sociala si al pensiilor, alte contributii), al caror cuantum
variaza pentru fiecare an, intre 2,5% pentru anul 2004 si 5,50%
pentru anul 2012, calculat la salariul de baza aferent gradului si
treptei avute in vedere pentru stabilirea remuneratiei functionarului,
din care se scad contributiile la sistemul de asigurari sociale si o
suma egala cu salariul de baza al unui functionar din gradul 1 si
treapta 1.

h) in afara retributiei de baza, functionarii au si alte drepturi
banesti, la salariul de baza adaugandu-se diferite sporuri si
indemnizatii.

- Articolul 67 din Statut reglementeaza „alocatiile familiale', in care sunt incluse alocatii care vizeaza locuinta, copiii aflati in intretinerea functionarului si alocatia pentru educatie.

- Functionarii pot primi si o indemnizatie de repatriere
(instalare) al carei nivel este de 16 % din totalul salariului de baza, al
alocatiei de familie si pentru copilul aflat in intretinerea
functionarului, al carei nivel nu poate fi mai mic de 442,72 Euro pe
luna pe luna (articolul 69).

Functionarii au dreptul la restituirea cheltuielilor ocazionate
de debutul sau in functie, de instalare, de mutare, sau, dimpotriva, de incetare a functiei, ca si de cele produse de
exercitiul functiilor sale (art. 71).

- in caz de deces al unui functionar, mostenitorii acestuia
primesc o suma egala cu retributia defunctului timp de 5 luni.
Beneficiaza de aceasta indemnizatie sotul supravietuitor si copiii
functionarului decedat, iar in cazul in care nu exista persoane din
aceasta categorie, alti descendenti, conform dreptului succesoral
aplicabil functionarului in cauza.

Alte indemnizatii, care pot fi: pentru invaliditate
permanenta sau temporara, plata unei sume egale cu opt salarii de
baza ale persoanei in cauza.

Alocatie de nastere, in cuantum de 198,31 Euro, achitata
persoane care are copilul in ingrijire.

Ajutor banesc pentru decesul unui functionar european, care
se acorda mostenitorilor (sot supravietuitor, copii aflati in intretinere)
sau alte persoane care se aflau in intretinerea functionarului decedat,
care reprezinta contravaloarea cheltuielilor necesare transportului
corpului de la locul de afectare la locul de origine.

j) constatam astfel ca regasim o situatie asemanatoare
functionarilor nationali, in sensul ca si drepturile banesti ale
functionarilor europeni au doua componente: salariul si alte
sporuri si indemnizatii, sau, cum se exprima doctrina de drept al
muncii, o parte fixa (salariul de baza) si una variabila
(indemnizatii, sporuri si alte adaosuri la salariul de baza).[16] Unii
autori exprima ideea, care credem ca este de aplicabilitate si la
functionarii europeni, ca daca prin natura juridica si semnificatia sa,
retributia determina respectarea rangului social al functionarului
public, indemnizatia are menirea de a-l ajuta sa faca fata costului
vietii.[17]

10. Functionarul european are dreptul la protectie sociala.
Acest drept ii vizeaza si pe membrii familiei functionarului (sotie,
copii, alte persoane aflate in intretinerea sa).

Regimul juridic al acestui drept il regasim reglementat in
capitolul 2 al titlului V, intitulat „securitatea sociala', precum si in
unele anexe la statut si ele vizeaza: riscul impotriva bolilor, asigurari
medicale, anumite prestatii banesti acordate in caz de deces, de
invaliditate permanenta totala sau partiala, pentru cheltuieli medicale
si farmaceutice etc.

11. Dreptul la ajutor si asistenta, a functionarului public din partea Comunitatilor.[18]

Regimul acestui drept special si specific functionarilor europeni
isi afla consacrarea in articolul 24 (8) din Statut, si el presupune urmatoarele dimensiuni:

din modul de formulare „Comunitatile asista functionarii',
desprindem concluzia ca textul nu prevede o latitudine, ci o obligatie

a Comunitatilor,

obiectul acestui ajutor si asistente il reprezinta orice actiune
judiciara care vizeaza amenintari, jigniri, calomnii sau atentate a
caror tinta este el si familia sa, in virtutea calitatii si functiei detinute de acesta;

principiul solidaritatii intre institutie si functionar pentru
prejudiciile produse de acesta, in masura in care acesta nu se gaseste
insa, cu intentie sau prin neglijenta grava, la originea acestor
prejudicii si nu s-au putut obtine despagubiri de la autorii faptelor.[19]

12. Dreptul de a-i fi comunicata in scris orice decizie cu
caracter individual care il priveste pe functionar.[20]

Articolul 25 (8) (96) din Statut consacra, cu valoare de principiu, norma ca orice decizie referitoare la o anumita persoana care este luata in aplicarea Statutului trebuie sa-i fie comunicata in scris acestuia iar orice decizie cu caracter represiv trebuie motivata.
Deciziile care privesc numirea, titularizarea, promovarea,
transferul, determinarea statutului administrativ si incetarea
functiei unui functionar sunt publicate la institutia de care
apartine functionarul. Publicarea trebuie sa fie accesibila
functionarului pe o perioada de timp corespunzatoare.

O asemenea regula se regaseste si in regimurile nationale ale
functiei publice. in Franta, regula comunicarii dosarului a fost
instituita prin articolul 65 din Legea din 22 aprilie 1905. Era vorba
despre masurile prin care functionarii erau supusi la anumite sanctiuni
disciplinare, motivarea si publicitatea sanctiunilor disciplinare fiind si
acum impusa prin art. 18 din Legea din 13 iulie 1983.[21]

Deciziile cu caracter represiv, sanctionator, trebuie de asemenea
motivate, forma scrisa fiind impusa din urmatoarele considerente:

pentru a constitui mijloc de proba;

pentru a asigura „securitatea juridica' respectiv fundamentarea
pe motive juridice a unei masuri date, preintampinand astfel arbitrariul.

Caracter obligatoriu are, cum am mentionat motivarea, a carei
ratiune la randul sau se impune prin urmatoarele aspecte:

se realizeaza fundamentarea de facto si de iure, a deciziei,
functionarului ii sunt puse la dispozitie elementele care justifica
decizia luata;

- se asigura transparenta actiunii autoritatii, problema
transparentei fiind una din cele mai discutate in administratiile
nationale si cea europeana;

- se faciliteaza controlul jurisdictional exercitat de autoritatile
competente.

In ceea ce priveste regimul acestui drept in cazul
functionarului public european, din analiza articolului 25 (8)(96)
apreciem ca pot fi desprinse urmatoarele concluzii:

regasirea unei obligatii generale de comunicare, care vizeaza
orice decizie care il priveste pe functionar;

aceasta obligatie imbraca o forma specifica, atunci cand este
vorba despre anumite categorii de decizii: cele care privesc
numirea, titularizarea, promovarea, transferul, statutul administrativ,

incetarea functiei.

Dosarul profesional al functionarului public cuprinde: toate
documentele referitoare la situatia sa administrativa si toate
rapoartele asupra abilitatii, eficientei si conduitei functionarului;
observatiile functionarului asupra acestor documente. El nu poate
contine aluzii la opinii politice, apartenenta la un sindicat, activitati
sau opinii filozofice sau religioase, originea sa rasiala sau etnica sau
orientarea sexuala a functionarului.

Documentele din dosarul profesional sunt inregistrate,
numerotate si clasate fara discontinuitate si ele nu pot fi folosite sau
citate de catre institutie impotriva unui functionar daca nu i-au fost in
prealabil comunicate acestuia. Comunicarea documentelor catre
functionarul european este certificata prin semnatura functionarului
sau, in lipsa acesteia, prin scrisoare recomandata la adresa
comunicata de functionar.