Alegerile parlamentare din Romania din 1946

Alegerile parlamentare din Romania din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie in Regatul Romaniei. Rezultatele oficiale ii dadeau castigatori pe comunistii romani (PCR) si pe aliatii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populara Maghiara (UPM/MNSz), factiunea proguvernamentala taranista din jurul lui Dr. Nicolae Lupu si Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constitutionale romane si instaurarea regimului comunist in tara la sfarsitul anului urmator.

Blocul Partidelor Democrate, alianta electorala care forma guvernul de stanga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formata din Partidul Comunist Roman, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formatiunea politica a prim-ministrului), Partidul National Liberal-Tatarescu, factiunea taranista a lui Anton Alexandrescu si Uniunea Patriotilor.

Istoricii sunt de acord in general ca BPD a condus o campanie electorala caracterizata prin folosirea tacticilor de intimidare si a abuzurilor electorale impotriva partidelor istorice - PNL, PNT si PSD. Desi exista unele discutii in contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia ca BPD si aliatii lui nu au castigat mai mult de 48% din totalul voturilor. Exista estimari care apreciaza ca PNT ar fi castigat in mod real suficiente voturi ca sa formeze singur guvernul sau, in cel mai rau caz, in alianta cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfinteau insa victoria zdrobitoare a stangii - BPD, 348 de mandate (379 impreuna cu aliatii), PNT, 32 de mandate iar PNL doar 3.

Alegerile din Romania din 1946, convocate la scurta vreme dupa incetarea celui de-al doilea razboi mondial, in conditiile prezentei trupelor de ocupatie sovietice in tara, au avut caracteristici asemanatoare cu procesele electorale din celelalte tari eliberate de Armata Rosie, care aveau sa devina in scurta vreme ceea ce se va numi mai tarziu Blocul rasaritean.

Rezultatele oficiale

Contextul politic general

Dupa iesirea din Axa la sfarsitul anului 1944, Romania a fost supravegheata de Aliati prin intermediul Comisiei Aliata de Control. Dupa Conferinta de la Ialta din februarie 1945, autoritatile sovietice si-au marit presiunile si prezenta in Romania, in vreme ce Aliatii occidentali nu si-au manifestat in mod consecvent interesul pentru reglementarea situatiei de la Bucuresti. Dupa Conferinta de la Potsdam, guvernele occidentale au refuzat sa recunoasca guvernul Groza, impus de sovietici.

Ca urmare, regele Mihai I a refuzat sa semneze decretele-lege emise de guvern prin asa numita Greva regala. Pe 8 noiembrie , o demonstratie in sprijinul regelui, convocata cu ocazia zilei Sfantului Mihail, a fost reprimata de autoritati. Decretand ca evenimentul era nici mai mult nici mai putin decat o tentativa de lovitura de stat, autoritatile au hotarat sa deschida focul asupra multimii adunate in fata Palatului Regal, ucigand pana la 10 demonstranti. In ianuarie 1946, 'Greva regala' a incetat dupa ce premierul Groza a fost de acord sa includa in cabinetul sau doi politicieni din partidele de opozitie (liberalul Mihail Romniceanu si taranistul Emil Hatieganu) ca ministri fara portofoliu (gest politic care a atras si recunoasterea guvernului de catre Aliatii occidentali).

La mijlocul lunii decembrie a anului 1945, reprezentantii celor trei mari Puteri Aliate, Andrei Visinski din partea Uniunii Sovietice, W. Averell Harriman din partea Statelor Unite si Archibald Clerk-Kerr din partea Regatului Unit, au vizitat Bucurestiul si au cazut de acord cu organizarea de alegeri generale pentru luna mai a anului urmator, pe bazele intelegerilor semnate in timpul discutiilor de la Ialta. Cu toate acestea, si in ciuda protestelor opozitiei, guvernul prosovietic al lui Groza si-a permis sa amane alegerile, promulgand pe 17 iunie un decret pentru stabilirea noii proceduri electorale.

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

In aceeasi zi, primul ministru a semnat un decret de desfiintare a Senatului, transformand Parlamentul bicameral in Adunarea Deputatilor, legislativ unicameral. Ultimul legislativ, care functionase ca expresie a Frontului Renasterii Nationale, fusese dizolvat in 1941. PCR-ul considera Senatul in mod traditional ca reactionar, iar desfiintarea lui a fost considerata ca un pas spre usurarea controlului asupra procesului legislativ.

Momentul convocarii alegerilor a coincis cu cel al inrautatirii relatiilor dintre Uniunea Sovietica si puterile occidentale si al izbucnirii Razboiului Rece, marcat de discursul 'Cortinei de fier' al lui Winston Churchill de pe 5 martie . In acele momente, Aliatii occidentali erau mai intresati de sprijinirea fortelor anticomuniste din Grecia. Exista teorii care afirma ca Romania a fost abandonata, de vreme ce tara parea pierduta pentru cauza capitalismului, , iar interesul imediat al occidentalilor, in mod special al britanicilor, era centrat mai degraba pe pastrarea controlului asupra Greciei si, prin aceasta, a rutei strategice spre Canalul Suez. (Vedeti si: Tradarea occidentala).

Data alegerilor a coincis cu cea de-a patra aniversare a Operatiunii Uranus, un moment in care armata romana si cea a Germaniei Naziste au suferit o infrangere de proportii pe frontul de rasarit. In insemnarile sale, generalul Constantin Sanatescu, un adversar declarat al comunistilor si al lui Petru Groza, considera ca data alegerilor nu a fost aleasa intamplator, ('pentru a ne sfida').

Blocul Partidelor Democrate

Dupa iesirea din randul Axei, partidele de stanga si-au crescut aderentii de mai multe ori. Comunistii, care-si tinusera prima lor conferinta legala in octombrie 1945, au inceput o campanie masiva de recrutari. Printre noii veniti in tabara lor se aflau si fostii membri ai Garzii de Fier. Pana in 1947, numarul comunistilor a crescut de la 1.000 in 1944 la mai mult de 700.000 in 1947. Se pare ca, in Blocul rasaritean, cresterea efectivelor PCR-ului era cea mai importanta.

In mod similar, in noiembrie 1946, efectivele Frontului Plugarilor prezidat Groza erau estimate la 1.000.000 - 1.500.000 de membri sau la numai 800.000.

In aceasta perioada, documentele de arhiva aratau ca BPD conta ca intre 60-65% din voturile pe care sperau sa le obtina sa vina din partea electoratului Frontului Plugarilor. Pana la momentul alegerilor, Frontul condus de Groza fusese supus la numeroase presiuni pentru sprijinirea programului comunist, dupa o scurta perioada de conflict, datorata opozitiei frontistilor la programul declarat al comunistilor pentru colectivizarea agriculturii.

Partidul Social Democrat care fusese atras intr-o colaborare stransa cu PCR-ul inca din anul 1944 (ca parte a Frontului Unic Muncitoresc), a avut de asemenea parte de o crestere constanta a efectivelor. PSD era dominat in perioada de dinainte de alegeri de aripa procomunista condusa de Stefan Voitec si Lothar Radaceanu. Aceasta factiune procomunista a eliminat din partid grupul reformist al lui Constantin Titel Petrescu in martie 1946. Constantin Titel Petrescu si sprijinitorii sai aveau sa infiinteze un mic partid, care se declara mostenitorul de drept al social-democratiei romane. Liderul comunist Ana Pauker nota cu insatisfactie ca unii dintre membrii Partidului Social Democrat erau in continuare ostili comunistilor; era vorba in principal de intrelectualii din partid si de multi membri de rand.

Partidul National Liberal-Tatarescu, care se autodeclara reprezentantul clasei de mijloc si sprijinitorul capitalismului, avea cu PCR o relatie tensionata.

In conformitate cu documente din epoca ale comunistilor, Uniunea Populara Maghiara (UPM/MNSz), reprezentantul minoritatii maghiare, avea relatii relativ tensionate cu PCR-ul, fiind suspectata de 'sovinism Pentru comunisti era insa foarte folositor sa pastreze relatii cat mai bune cu UPM-ul, pentru asigurarea securitatii Transilvaniei de Nord. Alt grup etnic din cadrul BPD era Comitetul Evreiesc, aparut pe 22 aprilie 1946, dupa ce elemente comuniste se infiltrasera in corpurile reprezentative ale evreilor romani.

In acele timpuri, elementele de stanga sau comuniste se infiltrasera in cea mai mare parte a institutiilor media si de cultura. La un moment dat, generalul sovietic Ivan Susaikov l-a avertizat pe Nicolae Carandino, editorul-sef al ziarului de partid al taranistilor Dreptatea, sa-si tempereze tonul criticilor la adresa BPD-ului, amintind ca ' guvernul Groza este Rusia Sovietica insasi'.

Noua legislatie electorala

Noua legislatie electorala a fost conceputa pentru largirea dreptului la 'votul universal masculin', proclamand dreptul la vot al tuturor cetatenilor care implinisera varsta de 21 de ani, inclusiv al militarilor activi, cu limitarea sus-numitului drept al persoanelor care detinusera functii importante pe vremea dictaturii Conducatorului Statului, maresalului Ion Antonescu. Ultima prevedere dat nastere la multe abuzuri, administratia luand decizii arbitrare, eliminand din viata politica numeroase personalitati politice supuse judecatii 'comisiilor de epurare', (toate controlate de PCR), sau a Tribunalelor Poporului (imputernicite sa investigheze crimele de razboi si sprijinite constant de propaganda de partid comunista).

Decizia de a permite militarilor activi si functionarilor publici sa voteze a fost gandita pentu a intari sansele de castig ale comunistilor. In preajma alegerilor, cabinetul lui Groza avea controlul complet asupra administratiei publice la nivel central si local si controla toate canalele de comunicatie dintre organele administratiei si populatie. Sursele sovietice din acele vremuri reflecta convingerea comunistilor romani ca functionarii publici si militarii aveau sa asigure cam un milion de voturi stangii.

Un raport al Ambasadei Sovietice din Bucuresti din 15 august 1946 il informa pe Andrei Visinski asupra modificarilor aduse legii electorale si nota faptul ca liderii partidelor istorice, Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, il rugasera pe regele Mihai sa nu aprobe noile prevederi. Celor doua partide nu li se permisese sa aiba nicio contributie la elabolarea noii legislatii.

Estimari preelectorale

Cu cateva luni inainte de alegeri, liderii comunisti isi exprimasera increderea in sansele de castigare a 70 pana la 80% din mandatele de deputat (declaratiile ministrululi justitiei Lucretiu Patrascanu si a ministrului afacerilor interne Teohari Georgescu), sau chiar a 90% (Miron Constantinescu, seful ziarului comunist Scinteia). Fostul ministru de externe Constantin Visoianu se plangea lui Adrian Holman, ambasadorul britanic la Bucuresti, ca BPD-ul isi asigurasera toate mijloacele pentru a castiga alegerile prin frauda. Archibald Clerk-Kerr, dupa vizita sa din Romania, nota ca, in tara, nimeni nu mai credea ca alegerile vor fi libere, in ciuda faptului ca Visinski nu credea ca, daca nu erau ajutati in mod serios, comunistii romani nu ar fi fost capabili sa castige mai mult de 10% din mandatele parlamentare.

Diplomatul american Burton Y. Berry nota ca pana si Groza aproba toate procedurile frauduloase, afirmand in discutiile cu o terta persoana ca alegerile aveau sa fie o competitie a masluirii votului popular intre doua tabere: cea a premierului si a Secretarului General al PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe de-o parte, si cea a 'cominternistilor' in frunte cu Emil Bodnaras, pe de alta parte. In conformitate cu afirmatiile lui Berry, Groza si Dej ar fi fost multumiti cu un procent de 60% si o mai scazuta frauda electorala, in vreme ce Bodnaras visa la un rezultat de 90% W. Averell Harriman, amintindu-si de discutiile sale cu Visinski, afirma ca ministrul sovietic considera ca un procent de 70% ar fi fost cel mai credibil. In schimb, ambasadorul sovietic Serghei Kavtaradze afirmase ca 'prin anumite tehnici, BPD poate castiga 90% din voturi'. Ana Pauker a amintit si ea de aceste 'technici' intr-o conversatie cu oficialii sovietici. Ea avea insa credinta ca rezultatele finale nu vor trece de 60%. Pauker isi mai exprima de asemenea temerea ca, in ciuda rezultatelor bune ale coalitiei BPD, populatia avea sa-i considere pe comunisti minoritari in randul aliantei.

Istoricul Adrian Cioroianu considera ca valul de zvonuri optimiste lansate de propaganda de stanga nu era decat o metoda de a obisnui populatia cu ideea normalitatii unei victorii zdrobitoare a BPD si de a face rezultatele mult mai putin suspecte in ochii observatorilor.

Alte documente sovietice din 6 si respectiv 12 noiembrie fac rezumatul conversatiei oficialilor sovietici cu Bodnaras, care recunostea ca se fac preparative pentru marea frauda electorala. Prin comparatie cu rezultatele oficiale, estimarile lui Bodnaras nu difereau cu mai mult de un procent. Kavtaradze si-a exprimat termerile ca anumite informatii despre preparativele facute pentru fraudarea alegerilor vor ajunge pe cai oculte si in tabara opozitiei, PCR putand astfel sa piarda voturi pretioase datorita incalcarii regulilor actiunilor conspirative.

Problemele economice si politice

Unul dintre motivele principale pentru care primul-ministru si PCR-ul amanasera alegerile pana in toamna, era credinta ca recoltele bune aveau sa asigure o atitudine mult mai favorabila guvernului din partea taranilor. ('[Groza] declarase ca guvernul va organiza alegeri «cand hambarele vor fi pline cu grau»). Trebuie spus ca aceasta nu era o tactica noua, ea fiind aplicata de toate guvernele din perioada interbelica.

Anul 1946 a fost marcat insa de o seceta extrem de severa, care a adus la declansarea foametei in anumite zone ale tarii. Oficialii comunisti au pretins ca dezastrul provocat de seceta a fost amplificat de incompetenta functionarilor administratiei locale, dar si de proasta functionare a transportului pe caile ferate (atribuita la un moment dat sabotajelor). Kavtaradze mergea mai departe, condamnand direct guvernul pentru situatia extrem de grava.

In timpul unei intalniri cu principalii responsabili de la Ambasada Sovietica, liderul comunist Ana Pauker a afirmat ca romanii sunt preocupati in special de situatia din industria petroliera, (cu accent special pe situatia din judetul Prahova), care era in declin. Tudor Ionescu, ministrul social-democrat al minelor si petrolului, sprijinea initiativa americanilor si britanicilor de retragere a investitiilor din industria petroliera, dar s-a lovit de opozitia puternica a comunistilor, care considerau ca o asemenea miscare ar fi dus la scaderea sprijinului popular pentru guvern, datorita valului de someri care ar fi rezultat. Pauker afirma ca o actiune asemanatoare urma sa fie intreprinsa de Sucursala din Bucuresti a Companiei Ford. Kavtaradze remarca existenta unei atmosfere de nemultumire generala printre muncitori, functionarii de stat si cadrele armatei datorata nivelurilor foarte scazute ale salariilor.

In acest context, guvernul a inceput distribuirea de stocuri de alimente pentru a-si imbunatati imaginea in randurile electoratului. Pauker nota ca in timpul campaniei de achizitionare de cereale de la producatori, functionarii statului s-au lovit de refuzul taranilor, care considerau ca preturile oferite erau mult prea mici. Pana la urma, Comitetul Central al Partidului Comunist Roman a hotarat sa se importe mari cantitati de cereale, in special grau, actiunea urmand sa fie supravegheata personal de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ambasadorul Kavtardze aprecia ca aceste masuri s-au dovedit un succes limitat.

Pauker a afirmat mai tarziu ca, in timpul campaniei electorale, cei mai multi fosti tarani fara pamant au devenit neincrezatori in BPD. Ea amintea ca in mai multe judete, neprezentarea la urne a fost o forma de protest a acestei categorii sociale fata de politica guvernamentala pe care o considerau ostila. ('Taranii, fiind intebati pentru cine vor vota, raspundeau: «Ne mai gandim» ori «Nu o sa votam»'). Pauker isi amintea ca taranii fara pamant improprietariti considerau ca guvernul Groza facuse ultima reforma agrara doar ca pe un pas premergator al colectivizarii ('Taranii raspundeau ca si in Rusia Bolsevica, la inceput pamantul a fost impartit, doar pentru a fi luat mai apoi de colhozurile nou infiintate. Nu avem niciun contraargument convingator impotriva acestor obiectiuni ale taranilor').

BPD s-a preocupat de mobilizarea femeilor de la sate pentru vot, in special a celor stiutoare de carte. Un document sovietic amintea ca au fost organizate mai multe campanii propagandistice printre satence, in timpul carora activistii comunisti puneau accentul pe aspectele pozitive ale actiunilor guvernului Groza. Pauker afirma: 'foarte multe lucruri vor depinde de felul in care presedintii birourilor electorale trateaza alegatorii-femei, de vreme ce femeile nu votasera niciodata pana atunci, nu vazusera niciodata legile electorale si nu cunosteau procedurile de votare'. Intr-un incident petrecut in timpul alegerilor din Cluj, 'a aparut neasteptata influentare a unguroaicelor. Femei batrane de 70 - 80 de ani, cu scaunase aduse de acasa, se asezasera la rand pe vreme ploioasa, asteptandu-si randul la vot. Li se spusese ca persoana care nu voteaza cu Uniunea Populara Maghiara nu va mai primi ratia de zahar'.

Participarea la vot a femeilor a fost privita cu diferite grade de ostilitate de membrii paritdelor istorice, in special de PNT, iar ziarul Dreptatea a ridiculizat de mai multe ori vizitele liderului comunist Pauker facute femeilor de la sate.

Restrictii si abuzuri

Abuzuri generale

Perioadele campaniei electorale si a alegerilor insesi fusesera marcate de violente si actiuni de intimidare generalizare executate de detasamente ale BPD-ului. Intr-un caz, la Pitesti, membrii BPD au ucis un lider local al PNT-ului.

Mai inainte de alegeri, libertatea de asociere a fost drastic redusa printr-o serie de legi. Burton Y. Berry amintea ca Groza recunostea caracterul limitativ al decretelor cu putere de lege initiate de guvern, dar le considera ca fiind necesare pentru asigurarea ordinei si linistii in tara. Dezvoltand ideea, premierul roman ar fi afirmat ca guvernul incerca sa previna 'provocarile' extremistilor de dreapta si in egala masura a celor de stanga, dezordinile din timpul alegerilor putand duce la indepartarea lui din fruntea guvernului de catre comunisti. In legatura cu arestarea mai multor angajati romani ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii din Bucuresti, se spune ca Groza ar fi pretins ca el a incercat sa-i elibereze, dar comunistii s-au opus initiativei sale. Intr-un context semioficial, premierul roman a mai afirmat in februarie 1946: 'Daca reactionarii castiga, credeti ca noi ii vom lasa sa traiasca [inca] 24 de ore? Vom reactiona imediat. Vom apuca in maini ce putem si vom ataca'.

Berry amintea ca premierul afirmase ca evalua angajamentul Romaniei fata de organizarea de alegeri libere diferit de cererile Aliatilor occidentali, bazandu-se pe 'interpretarea ruseasca a «libere si naingradite»'.

Un efect al masurilor legislative a fost reducerea interventiei autoritatilor judiciare in supravegherea procesului electoral. Aceasta a cazut in sarcina autoritatilor locale, cele mai multe dintre ele controlate deja de sprijinitorilor comunistilor.

Inca de la inceputul campaniei electorale, toate resursele statului au fost mobilizate in ajutorul BPD-ului. Cifrelele amintite de Victor Frunza includ, printre alte investitii, peste 4 milioane de brosuri de propaganda, 28 de milioane de foi volante, 8,6 milioane de caricaturi tiparite si 6,6 milioane de afise.

Armata

Exista dovezi ca armata a fost cel mai importat teren de infruntare al ambelor tabere si principala tinta a viitoarelor fraude electorale. Ca raspuns la cresterea nemultumirilor in randurile diferitelor categorii de militari, guvernul Groza a crescut soldele tuturor cadrelor active si a asigurat aprovizionarea lor preferentiala. Totusi, datorita ratei inalte a inflatiei, veniturile in lei au ramas scazute. In ianuarie, Directia Superioara pentru Educatie, Cultura si Propaganda a Armatei, implicata deja in munca propagandistica in randurile militarilor de toate gradele, a fost autorizata sa duca la indeplinire 'misiuni educative' in afara cazarmilor si in zonele rurale. Activistii PNT si PNL nu aveau acces in unitatile militare, in vreme ce DSECPA supraveghea cu atentie soldatii care simpatizau cu opozitia, considerati 'inapoiati din punct de vedere politic'. In timp ce unii dintre inaltii responsabili ai armatei garantau ca subordonatii lor vor vota in unanimitate pentru BPD, ofiterii de rang inferior isi exprimau nemultumirea fata de interzicerea activitatilor de propaganda liberala si taranista in cadrul cazarmilor.

Pana la urma, s-a ajus in situatia ca Armata sa foloseasca toate capacitatile sale pentru a face campanie BPD-ului, iar actiunile acestea sa fie sabotate de sprijinitorii partidelor istorice. In momentul in care Fortele Aeriene Romane a inceput sa-si foloseasca avioanele pentru a lansa fluturasi propagandistici pro-Groza deasupra orasului Brasov, activistii Directiei Superioare pentru Educatie, Cultura si Propaganda a Armatei au constatat cu stupoare ca manifestele fusesera inlocuite in secret cu materiale de propaganda PNT-iste.

Armatei i-a fost desemnata propria Comisie Electorala, plasata sub conducerea a doi generali prosovietici notorii: Nicolae Cambrea si Mihail Lascar (care luptasera amandoi in unitatile romanesti de voluntari formate pe teritoriul Uniunii Sovietice). Protestele opozitiei, care cerea numirea unei alte comisii, nu au fost luate in seama. In vederea alegerilor, guvernul a hotarat sa nu permita familiilor militarilor sa voteze in sectiile speciale de vot ale Armatei, o masura criticata pentru ca reducea numarul votantilor din afara sistemului militar, ceea ce era considerata o masura care ar fi facilitat falsificarea rezultatelor votului. Intr-un raport din judetul Cluj, generalul Victor Precup afirma:

'O sectie militara de vot din Cluj [] aproape ca a ajuns sa declare votul invalid, deoarece votarea a fost declarata inchisa intre orele 6 si 7 in loc de ora 8, asa cum prevedea legea. [] Numai datorita interventiilor imediate energice a prefectului [] a maiorului Nicolae Haralambie si a subsemnatului, situatia a fost salvata.

In aceasta sectie, unde noi credeam ca avem cel mai bun tovaras presedinte, asteptand de aceea cele mai bune rezultate, noi am inregistrat cel mai proaste rezultate dintre toate sectiile de votare pentru militari. []

Toate acestea [s-au datorat] atitudinii tovaraului Petrovici. Daca aceasta sectie de votare nu ar fi existat, sau daca tovarasul Petrovici, presedintele sectiei de votare, ne-ar fi ascultat, armata ar fi realizat un rezultat de 99%, nu de 92,06%, asa cum s-a intamplat la Cluj

Imediat dupa alegeri, ofiterii procomunisti din Transilvania l-au arestat pe generalul Draganescu din Divizia a II-a Vanatori de Munte din Dej, afirmand ca, in timpul votarii, el a raspandit zvonuri false conform carora taranii locali ar fi fost implicati in violente antisemite si antimaghiare, pentru a atrage atentia autoritatilor centrale si a observatorilor aliatilor occidentali asupra situatiei din zona. Printr-o nota secreta scrisa tot atunci, generalul Victor Precup recunostea ca aparusera incidente violente si ca armata fusese trimisa sa intervina. El a mai recunoscut ca populatia locala era suparata dupa ce aflase rezultatele oficiale.

Alte marturii

In notele sale, academicianul Constantin Radulescu-Motru a afirmat ca autoritatile au impiedicat oamenii in mod arbitrar sa participle la vot, iar unor votanti nu li s-au cerut actele pentru verificarea identitatii, iar buletinele electorale votate pe simbolul BPD 'Soarele' au fost introduse in urne mai inainte de deschiderea sectiilor de vot. Potrivit consemnarilor sale:

'Camioane pline de votanti [ai BPD-ului] calatoreau de la o sectie de vot la alta, se spune ca de mai multe ori chiar. Dupa vot, formulare albe ale rapoartelor oficiale [care trebuiau completate de observatori] au fost trimise la comisia centrala, fiind completate aici cu numarul de voturi dorit de guvern.'.

Toate buletinele de vot au fost arse imediat dupa incheiera numaratorii oficiale, pentru a impiedica orice contestatie.

Rezultate paralele

La ceva timp dupa alegeri, comunistii au produs un raport secret numit Invatamintele alegerilor si sarcinile P[artidului] C[omunist] dupa victoria din 19 Noiembrie 1946, Arhiva MApN, fond Materiale documentare diverse, dosar 1.742, f.12-13). Acest rapot a fost comparat de istoricul Petre Turlea cu rezultatele oficiale si aceasta cercetare a demonstrat existanta unor diferente importante. Astfel, Turlea a aflat ca, in total, BPD a primit intre 44,98% si 47% din voturi, ceea ce contrazicea atat pretentiile guvenului Groza cat si ale opozitiei (peste 80% din voturi!). Rezultatul, desi venea la sfarsitul unei campanii caracterizata prin numeroase fraude, ar fi permis celor doua partide principale de opozitie sa formeze un guvern de coalitie care ar fi avut majoritatea necesara in Parlament.

Raportul sus-numit confirma de asemenea popularitatea mai crescuta a BPD-ului in orase, spre deosebire de sate, datorita faptului ca, in ciuda asteptarilor, tarancile votasera in special pentru PNT. Desi a castigat voturile functionarilor de stat si a clasei mijlocii evreiesti, BPD nu a reusit sa obtina castiguri demne de luat in seama in fiefurile taraniste sau liberale.

Consecinte

Rezultatele alegerilor a confirmat intrarea Romaniei pe orbita Uniunii Sovietice si apartenenta ei efective la blocul rasaritean odata cu izbucnirea Razboiului Rece. Pe 19 noiembrie, cele trei partide de opozitei: Partidul National Liberal, Partidul National Taranesc si factiunea lui Constantin Titel Petrescu desprinsa din Partidul Social Democrat, au protestat in mod oficial, acuzand guvernul Groza de falsificarea votului. Ministrii fara portofoliu, Mihail Romniceanu (PNL) si Emil Hatieganu (PNT), au demisionat la scurta vreme dupa anuntarea rezultatelor oficiale. Petre Turlea considera ca protestul a avut un rezultat nesemnificativ, data fiind traditia protestelor similare din perioada interbelica, care erau facute pentru incalcari mult mai mici ale procedurilor de vot.

In aceeasi luna, guvernul britanic al premierului Clement Attlee, prin reprezentantul Adrian Holman l-a anuntat pe ministrul roman de externe Gheorghe Tatarescu ca, datorita numeroaselor ilegalitati inregistrate in timpul votului, nu recunoaste rezultatul alegerilor din Romania.

Pe 4 ianuarie , ambasadorul roman in Statele Unite Mihai Ralea a primit din partea guvernului american o scrisoare prin care se reprosa 'incalcarea spiritului si literei' intelegerilor Conferintei de la Moscova si Intelegerii de la Ialta. Desi Ralea, un membru al Frontului Plugarilor aliat de conjunctura al comunistilor, si-a exprimat preocuparea pentru atitudinea americanilor, el a apelat de asemenea la SUA pentru a nu lasa Romania in spatele Cortinei de Fier. In august 1946, Berry afirma ca avea informatii despre faptul ca Groza intentiona sa stranga relatiile cu alte tari aflate in sfera de influenta sovietica si in care era prezenta Armata Rosie, ca un prim pas spre o uniune vamala. Planul, sprijinit si de liderii comunisti bulgar, Gheorghi Dimitrov si iugoslav, Josip Broz Tito, nu a fost pe placul lui Iosif Vissarionovici Stalin, iar dupa ruptura iugoslavo-sovietica a fost abandonat definitiv.

Pe 1 decembrie , dr. Petru Groza inaugura sedintele noului Parlament unicameral al Romaniei. In discursul sau, premierul isi exprima credinta ca alegerile au deschis drumul pentru existenta unui nou tip de legislativ si punea accentua ca era important

'sa fie liminat spectacolul trancanelilor inutile si a iesirilor personale din aceasta Adunare, iar acesti deputati sa se dedice [] unei activitati intensive'.

Asa cum spunea el:

' nu este Parlamentul vechilor politicieni, nu este o comportare luxoasa, o distractie, un exercitiu de gimnastica politica sau o scuza pentru a te certa cu altii'.

In lunile care au urmat, comunistii si-au concentrat actiunile pe reducerea la tacere a opozitiei si pe castigarea monopolului puterii. In vara anului 1947, Afacerea Tamadau a asigurat pretextul pentru eliminarea din viata politica a taranistilor si liberalilor, interzise in mod oficial dupa punerea sub acuzare a lui Iuliu Maniu si judecarea lui intr-un proces spectacol. Partidul National Liberal-Tatarescu, care a inceput sa critice guvernul Groza cam in aceeasi perioada, s-a retras din BPD, dar a fost implicat in scandalul Tamadau, toti liderii sai fiind inlocuiti cu persoane loiale comunistilor. Comunistii i-au absorbit in cele din urma pe social-democrati, formandu-se asa numitul Partid Muncitoresc Roman.

La sfarsitul lunii decembrie a anului 1947, regele Romaniei Mihai I a fost fortat sa abdice. Pe 30 decembrie a fost proclamata Republica Populara Romana, primul stadiu al regimului comunist in Romania.