Africa in perioada medievala

Africa in perioada medievala

Caracterizare generala

Un reputat specialist in istoria Africii, Leo Frobenius, se intreba, "Ce este pentru noi Africa " (Leo Frobenius, Cultura Africii, vol I, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1982, p. 8). Daca am privi din punct de vedere geografic raspunsul ar fi ca Africa reprezinta un continent cu 30 de milioane de km² ce se intinde de o parte si de alta a Ecuatorului, paralela 37^o latitudine nordica si 35^o latitudine sudica. Clima este variata, continentul avand formele de relief cele mai variate, cu paduri ecuatoriale si tropicale in centru, deserturi inspre nord Sahara si Kalahari spre sud, impiedicand de-a lungul timpului schimbul de valori si informatii intre extremitatile continentului. Mari fluvii brazdeaza teritoriul Africii - Nil, Congo, Zambezi, Niger, de-a lungul carora vor apare si se vor dezvolta numeroase civilizatii.

Din acest ultim punct de vedere, Africa a oferit lumii Egiptul cu o uimitoare cultura si civilizatie, dar ea a fost atat de inchisa si izolata fata de restul continentelor incat pare mai mult legata de Asia ca mod de manifestare prin influentele pe care le-a suferit dinspre acest spatiu geografic. Este explicabil acest fenomen caci Egiptul se afla aproape de Asia, marturie depunand fenicienii care s-au statornicit in nordul continentului si au intemeiat Cartagina. Partea nordica inscriindu-se in sfera de influenta a unor culturi diferite de cele existente dincolo de Sahara de unde incepe Africa neagra.

Din relatarile navigatorilor din secolul XV pana in secolul XVII reiese, fara nici o indoiala ca in aceasta zona infloreau inca de pe atunci culturi armonioase si bine dezvoltate, civilizatii agrare comparabile in anumite regiuni cu cele europene. O "inflorire" pe care conchistadorii europeni au distrus-o pentru ca America avea nevoie de sclavi, transportati ca orice marfa cu corabiile, "Imaginea negrului barbar este o creatie a Europei", pentru a justifica anumite actiuni politice. Sub aspect social-economic, structurile medievale africane sunt deosebite de cele ale Europei deoarece cultivarea solului nu se facea la fel datorita vanturilor puternice, secetei - in anumite zone - a abundentei apei in altele, ne permitand obtinerea recoltelor pe mai multi ani succesiv pe aceeasi suprafata arabila. Stabilitatea socio-profesionala caracteristica continentului negru a fost mai statica, comunitatile umane aveau preocupari precise, omogene - pastori, agricultori, vanatori sau pescari. Pentru a gasi noi terenuri necesare agriculturii triburile se deplasau periodic pentru ca solul propice culturilor se epuiza rapid. Numarul populatiei era, in general, foarte redus, explicabila fiind pentru aceste populatii lipsa notiunii de proprietate asupra pamantului.

S-a admis ca sub influenta conditiilor naturale in Africa Neagra din perioada precoloniala au existat cinci civilizatii sau moduri de viata - civilizatia arcului caracteristic triburilor de vanatori.

In jungla ecuatoriala civilizatia luminisului, ce-si trage numele de la faptul ca anumite portiuni din padurea tropicala erau defrisate, pentru locuinte si cultivarea plantelor, cu un randament foarte scazut, societatea fiind alcatuita din clanuri. In savana civilizatia granelor, cu un randament ceva mai ridicat al muncilor agricole, nelipsindu-i anumite forme de organizare politica a societatii in frunte cu o capetenie, ajungand uneori sa formeze chiar regate.

Civilizatia lancii, caracteristica triburilor de pastori de pe platourile inalte a nomazilor, cu un puternic simt al razboiului. In anumite conditii se puteau stabili relatii intre triburile de pastori si cele de agricultori dar, in general, cele de pastori constituie patura conditionata. Civilizatia este caracteristica platourilor din este Africii in zona cuprinsa intre Nilul Alb, regiunea Marilor Lacuri si fluviul Zambezi. S-au nascut regate precum Ruanda sau Burundi. Cea mai importanta civilizatie este aceea prezenta in perioada medievala in Savana ruandeza, civilizatia oraselor, la capatul drumurilor comerciale sahariene ce faceau legatura cu bazinul Mediteraneean si Marea Rosie, drumul aurului si al sarii. Esential era apararea acestor cai de comert luand nastere state precum imperiile Ghama sau Mali sau Etiopia.

In Etiopia a luat fiinta in primele secole ale erei crestine statul axumit ce controleaza bazinul Marii Rosii. Numele de Etiopia a fost dat statului de catre greci, iar Absinia vine de la muntele unui trib de origine semita. Populatia a primit crestinismul in forma lui ortodoxa, biserica tinand din secolul IV de patriarhia din Alexandria avand contacte stranse cu civilizatia bizantina. Viata politica a statului a fost influentat de raspandirea islamismului in peninsula Arabia si in bazinul Marii Rosii. Inflorirea culturii avea sa se manifeste pana catre secolul XV cand turcii si-au impus autoritatea asupra statelor din zona, incercand sa puna stapanire pe Absinia. Capitala statului era Gondar, un puternic centru comercial, reusind, cu ajutorul portughezilor sa reziste cuceririlor otomane. In secolul XVIII, Etiopia va cunoaste o puternica anarhie politica revenindu-si in a doua jumatate a secolului XIX cand negusul Theodoros (1855-1868) reuseste sa reunifice statul si sa se opuna tendintelor coloniale.

Statul Ghana a luat fiinta pe cursul superior al fluviului Niger si de cel al Senegalului probabil in secolul IV. Suveranul era numit Ghana de unde si numele statului. Apogeul puterii avea-l sa cunoasca in secolul IX-X. Principala bogatie a statului era aurul, monopol de stat de care depindea intregul sistem monetar al lumii arabe, importandu-se cereale. Ocupatiile importante erau pastoritul dar si agricultura favorizate de climatul umed. Ca sistem religios, se practica animismul, islamismul era de asemenea tolerat, relatiile dintre arabii din nordul Africii si populatia de culoare din Ghana fiind in general pasnice pana in secolul XI cand misiunea de islamizare a fost preluata de o populatie de berberi - tuaregi - foarte activa si cu calitati razboinice deosebite. Patrunderea religiei musulmane s-a facut greu, populatia preferand, multa vreme, animismul. De aici au luat nastere conflicte sangeroase ce se vor incheia cu victoria musulmanilor condusi de dinastia Almarovizilor, Imperiul ghanez cazand sub loviturile acestora in 1076. o buna parte a africii centrale este cucerita de Imperiul Almarovid ce reuseste sa controleze importante drumuri comerciale ce faceau legatura dintre aceasta regiune si statele din zona Marii Mediterane si Islamismul a reusit sa modeleze viata politica si culturala a ghanezilor. Imperiul avea sa mai reziste pana in 1240 cand va fi cucerit de statul Mali. Acesta din urma se formase in vestul savanei africane, influentat la randul ei de religia islamica a carei origine a fost un nucleu format la izvoarele Senegalului si Nigerului. Regele din Mali va fi convertit la islamism in 1050 si pana catre 1200 nu se stiu prea multe lucruri despre stat, moment in care rege va ajunge Musa Keita, urmasii lui trebuind sa faca fata unor puternice presiuni ale populatiei animiste din zona Sudanului Occidental. Regele Sundiata (1235-1255) a fost intemeietorul adevarat al Imperiului Mali, ce reuseste sa ocupe capitala statului ghanez, pe care o distruge, punand stapanire pe bogatele regiuni aurifere africane. Unul din urmasii lui Sundiata, Mansa Musa, a facut un pelerinaj la Mecca - 1324 - insotit de 60.000 de oameni, ce a impresionat foarte mult pe contemporani datorita luxului aratat si bogatiei sultanului din Mali. Imperiul Mali ajunsese la apogeul puterii sale intinzandu-se de la Alexandria pana catre Africa Centrala. Existau numeroase centre comerciale, adevarate metropole precum Gao, Niani, Walata, cunoscute in lumea afrcana si cea araba decorate cu mari moschei si palate. Teritoriul era organizat in mici regate guvernate de regi locali asistati de catre un reprezentant imperial. Statul avea sa se destrame in secolul XV si la inceputul secolului urmator. Catre secolul XIX francezii au creat o colonie din fostul stat Mali, impreauna cu alte state din aceasta zona.

Statul Gao a luat fiinta in bucla Nigerului, adevaratul fondator fiind Sonni Ali (1464-1492) supranumit si Ali cel Mare, reusind sa inlocuiasca Imperiul Mali la controlul drumurilor comerciale transahariene, acapararea comertului cu aur mai ales dupa cucerirea orasului Djenne, adevarata piata a aurului in secolele XIV-XV. Dinastia Sonni Ali era adepta a animismului, reactia islamismului producandu-se in 1493 cand a fost rasturnat de catre Askia Mahomed (1493-1528) care intreprinde o calatorie la Mecca fiind numit calif al Sudanului. Pe plan extern se continualuptele cu regatul Mali si pentru raspandirea religiei islamice sprijinite si de sultanii turci din secolul XVI, a lui Soliman Magnificul in secolul XVI. Situatia va fi influentata decisiv de urmarile marilor descoperiri geografice avand mai mare importanta statele cu deschidere la Oceanul Atlantic. Si aceasta zona va fi ocupata de francezi in secolul XIX.

Numeroase alte regate au populat regiunile Africii negre cu o existenta efemera precum Bantu, Congo sau Monomotapa ce vor sfarsi prin a fi cucerite de francezi, portughezi sau englezi pana in secolul XIX ce-si diputau acerb stapanirea asupra acestui continent.