Singura
democratie reala din Orientul Apropiat. Optiunea clara pro-ocidentala.
1948-1977: Partidul Muncii (socialist-laburist) la putere cu Ben Gurion,
Levy-Eskhol si Golda Meir. Lentul drum al dreptei isrealiene, de la
sionismul revizionist al lui Jabotinski, la partidul Likud al lui Menachem
Begin, Itzak Shamir si Ariel Sharon. Votul askenazilor, majoritar socialist,
votul sefarzilor, majoritar de dreapta sau religios. Cresterea demografica a
sefarzilor favorizeaza partidele de dreapta si religioase (dupa
victoria lui Begin din 1977, alternante la guvern sau "mari coalitii"),
1956: al doilea razboi arabo-isrealian (criza Canalului de Suez) contra
Egiptului lui Gamal Abdel Nasser ce, cu sprijinul URSS, nationalizeaza
Canalul franco-englez si interzice tranzitul navelor israeliene. Bravura
militara a parasutistilor: Ariel Sharon (ministru al
apararii sub Begin, prim ministru 2001-2006) si Ezer Weisman (viitor
presedinte 1997-2002, nepotul primului presedinte). Al III-lea
razboi - Razboiul de Sase Zile, iunie, 1967, victoria totala si
ocuparea Sinaiului si a Gazei (de la Egipt), a Inaltimilor Golan
(de la Siria), a Cisjordaniei (Iudeea si Samaria) si a Ierusalimului
de Est (de la Iordania). Marele Israel. Insediamentele (dorite de dreapta,
ne-incurajate de stinga). Paradox: doar ocupind noile Teritorii, Israelul isi
vede recunoscut dreptul de a ramine intre vechile granite! Se termina
lozinca OLP "Israelul in mare"! Miracolul militar israealian. Rolul
legendarului ministru al apararii, Moshe Dayan. Terorismul
palestinian: Uciderea atletilor israelieni de la Olimpiada din Munchen, 1972,
de citre "Septembrie negru", deturnarea de la Entebbe (Uganda, 1976). Atacul
miselesc de Yom Kippur (ziua cea mai sfinta din calendarul israelit,
cind este interzisa orice actiune) - al IV-lea razboi
arabo-israelian ("Razboiul Kippur"-ului, oct. 1973): pentru prima data,
Israelul in pericol, lupte in interiorul granitelor sale. Lungul drum al
pacii (Kissinger, negocierile de la Km 101, etc.). In cautarea
reconcilierii cu Egiptul: presedintele Anwar el Sadat la Ierusalim, 1977, Acordurile
tripartite (Egipt-Israel-USA) de la Camp David si pacea cu Egiptul (1979).
Retrocedarea Sinaiului (60.000 km2 - Israelul - 21.000!). Egiptul stigmatizat
in lumea araba. Principiul israelului: "teritorii in schimbul pacii".
Prima transformare a
unei "linii de incetare a focului" in granita recunoscuta international.
Anexarea Ierusalimului de Est (ca libertati, e benefica si pt.
arabi: in restul teritoriilor e in vigoare legea iordaniana). Orasul
e proclamat "capitala eterna si indivizibila" a Statului
Israel (1980), desi ONU recunoaste doar Tel-Aviv-ul capitala. Putine
ambasade accepta sa se mute de la Tel Aviv la Ierusalim. Diferenta
dintre anexare si ocupatie. Asasinarea lui Sadat, erou al pacii, de
catre extremistii arabi (1981). Mostenirea Sadat asumata de
Mubarraq. Problema mini-perimetrului Taba, langa Eilat (1980-89) unde
se construise un hotel, si intransigenta egipteana in aceasta
chestiune (ce insa reabiliteaza Egiptul in lumea araba!).
Problema sudului Libanului (dupa incursiunea Israelului din 1978, e pus sub
controlul unei militii crestine pro-israeliene) si campania din Liban
contra OLP in 1982 ("Pace pentru Galileea"). Masacrele efectuate de crestini
contra taberelor palestiniene Shabra si Chatila pentru a razbuna
asasinarea presedintelui ales al Libanului, Pierre Gemayel. Raportul Kahane,
judecator la Curtea Suprema a Israelului, privitor la gradul de
responsabilitate al Armatei. Sharon, seful aripei drepte a Likud, culpabilizat,
se retrage 15 ani. "Intifada" palestiniana ("revolta pietrelor" -
1987-88). Incetarea finantarilor sovietice pentru OLP (Gorbaciov, oct. 1988).
Urmare: Consiliul
National Palestinian (Alger, fev. 1989) accepta, "in principiu",
recunoasterea Israelului. Moderarea OLP si declansarea negocierilor directe
israelo-palestiniene (Shamir - Hanna Siniora), cu participare
internationala - Madrid, 1991, Acordurile de la Oslo (1993) -
retrocedarea Cisiordaniei si Gazei. Normalizarea relatiilor cu Iordania. Arafat
revine in Teritorii. Autoritatea palestiniana. Valul de emigrare
din Rusia, dupa prabusirea URSS: peste 1 milion de evrei
rusi. Asasinarea premierului socialist Itzak Rabin, alt erou al
pacii, de catre un extremist evreu (nov. 1995). A doua intifada
(2000) determina revenirea, dupa 18 ani, a lui Sharon si a unui
guvern de dreapta. Ulterior, Sharon se va modera si va crea partidul pro-pace
Kadima (2005), scindind grav Likud, care ramine cu fostul premier
Netanyahu, radicalizat. Dificila retragere graduala din Cisjordania si
totala din Gaza (Sharon, 2005).
Miracolul civil israelian: in conditiile
celui mai mare buget militar din lume, cel mai mare buget pentru
invatamint (12 ani obligatoriu) si cultura pro-capite,
cel mai mare consum de carti si de ziare raportat la nr. de
locuitori, cel mai mare numar de medici pro-capite, medicina si agronomie
de virf, inflorierea desertului (100 de km smulsi desertului in
80 de ani, peisaj de tip european!), ploi artificiale, nivel de trai tipic
occidental, etc.
