Stalinismul in secolul IV

Stalinismul in secolul IV

Sfarsitul deceniului III al evolutiei URSS este marcata de punerea in practica a primului plan cincinal 1928-1932, care a avut ca obiectiv transformarea dintr-o tara agrara intr-una industriala in curs de dezvoltare.

In anul 1929 se introducea intrecerea socialista de masa, in 1930 se produce o cotitura in colectivizarea socialista. Colectivizarea a inceput in anul 1920 si pana in 1928 au fost desfiintate 2% din gospodariile taranesti, colectivizate. Congresul al XV-lea a accelerat politica in domeniul colectivizarii. In 1930, in "Cu privire la ritmul colectiv" s-a decis sa se colectivizeze complet intreaga agricultura. Cel mai tarziu, activitatea trebuia incheiata in 1932. In perioada ianuarie - mai 1930 s-au colectivizat mai mult de jumatate din gospodariile taranesti. In document s-a precizat ca trebuie sa se faca pe baza liberului consimtamant. Acest fapt a fost inlocuit cu "cine nu intra in colectivizare este dusman al uniunii sovietelor" reactia taranilor a fost de rezistenta.

Urmatoarea etapa a fost taierea septelului; s-au distrus 14 milioane de vite. Alta consecinta a fost reducerea productiei agricole. Lenin a avut ca scop distrugerea culacilor. incepand din 1929, Stalin la o conferinta a agrarienilor "lichidarea chiaburilor de clasa" - proces curent al colectivizarii potrivit caruia trebuiau izolati, impuscati, stramutati chiaburii autorii ai actelor teroriste contrarevolutionare; chiaburii bogati dar nu banuiti de acte revolutionare trebuiau stramutati; proprietari de gospodarii mici trebuiau stramutati in afara satelor colectivizate .

Intre 1930-1932 au fost stramutate 381000 familii in zone ca Kazakstan, Siberia. Taranii au redus suprafetele insamantate, ceea ce a facut ca in perioada 1930-1931, Rusia sovietica sa se confrunte cu foametea (mai ales Ucraina, Caucazul de nord si Kazakstan). Orice informatie despre aceasta a fost interzisa. Taranii infometati au incercat sa intre in oras dar armata le-a interzis. Tara insa a continuat exportul de cereale pentru a scoate la lumina progresele colectivizarii. In anul 1929 s-a exportat 13 milioane kintale iar in 1931 - 51 milioane de kintale.

Dupa unele date colectivizarea a determinat moartea a 8-9 milioane de persoane. Stalin a atras atentia la 2 martie 1930 "ameteala succesului" asupra unor excese pe care le punea pe vina unor activisti de partid

Industrializarea s-a facut de asemenea cu numeroase abuzuri. Intre 1928-1933 s-au realizat 1500 mari intreprinderi constructoare de masini, automobile, tractoare, s-au creat locuri de munca. unele intreprinderii consumau mai mult decat produceau. In siderurgie, in constructii de tractoare s-a fixat o productie anuala de 170.000 dar n-a fost atinsa.

Intre 1933-1937 s-a desfasurat al doilea cincinal care a micsorat normele, a orientat investitiile in agricultura si transport. In 1935 s-a permis atribuirea unor loturi individuale pentru cultivarea de legume, pomi fructiferi si cresterea animalelor. In 1931 s-a acordat prioritate industriei grele in care se urmarea cresterea productiei dupa metoda staharovista (care a reusit sa scoata de 14 ori mai mult decat norma prevazuta).

Intre 1938-1941 s-a derulat al treilea plan cincinal care a avut ca obiectiv depasirea marilor puteri capitaliste la productia pe cap de locuitor si inarmare. Ca urmare a acestui plan URSS realizeaza 12% din productia industriala mondiala. Astfel in perioada 1938-1939 URSS producea 14,5 milioane fonta, 128 milioane tone carbune.

In plan administrativ un moment important este anul 1936 cand s-a adoptat o noua constitutie; un nou organ legislativ - Sovietul Suprem. Greutatile cu care s-a confruntat populatia l-a determinat pe Stalin sa gaseasca un tap ispasitor declansand o serie de procese.

Se incepe cu intelectualitatea - afacerea Sahtinsk - implicarea mai multor ingineri din Bazinul Donet intr-un proces sub acuzatia de diversiune premeditata. Tribunalul a fost prezidat de Vasinski; sunt acuzati de legaturi cu capitalistii straini si 11 sunt condamnati la moarte. Impotriva intelectualilor s-a declansat o actiune dura ce a insemnat continuarea arestarilor, torturi, batai. Istoricii stalinismului apreciaza ca acest prim val indreptat impotriva intelectualilor a fost determinat de publicarea de catre Stalin a articolului "cateva probleme a istoriei bolsevismului" in Proletarshaia Gazeta. Stalin, prin aceasta politica, a reusit sa-si inlature adversarii.

La 1 decembrie 1934 a fost asasinat de catre Leonid Nicolaev, Tirov membru al biroului politic, prim secretar la Leningrad. Acesta s-a constituit intr-un bun prilej, pentru Stalin, de a lovi in ceilalti adversari ; Zinoviev, Kamenev si alti 17 membrii sunt condamnati. La Leningrad au loc deportari in masa. In 1935 este data legea privind pedepsirea tradatorilor de patrie. Pe masura ce-si inlatura adversarii Stalin ii inlocuieste cu adepti ai sai, oameni care-i aprecia ca fiind loiali: Molotov.

La 25 septembrie 1936, Stalin a hotarat inlocuirea sefului N.K.V.D-ului pe motiv ca a intarziat sa elimine adversarii regimului. Arestarea in 1937 a lui Jagoda duce la 15 sinucideri. Un alt proces - Jagakov, ocazie cu care s-a realizat cadrul de inculpare a lui Buharin si Likov, importanti lideri ai partidului. Imediat dupa inlaturarea lui Trotki cel vizat de Stalin a fost Buhari. Acesta prezent in biroul politic in ianuarie 1929 protestase impotriva planurilor de constrangere a taranimii si critica absenta democratiei in randurile partidului "noi suntem impotriva deciziilor luate de un singur om in chestiuni ce privesc conducerea partidului". Buharin a fost arestat, fiind invinuit ca este spion, tradator, a fost executat. Din documentele procesului s-a dedus ca Stalin a intervenit pentru a grabi procesul.

Valul de represiuni dintre 1937-1938 a inspaimantat intreaga populatie fiind numita "Marea teroare". Din 139 de membrii numai 49 au scapat acestei epurari; din cei 1936 de delegati 1008 au fost executati. Au fost executati sefi de sectie ai Comitetului Central, ministrii, adjuncti, comisari, ziaristi. Spre sfarsitul anului 1936 si inceputul anului 1937 s-au inregistrat primele arestari inarmata Vasinski aducand acuzatii ca in armata exista o conspiratie. Ca urmare Tuhacevski a fost executat. Epurarea armatei a dus la inlaturarea de comandati de armata, trei din cinci maresali sunt executati; 15 din 16 comandanti de unitati sunt executati, toti comisarii 37 de mii ofiteri din armata de uscat si 3000 ofiteri din marina sunt executati. Nu au scapat nici grupurile etnice. In 1939 cateva zeci de mii polonezi au disparut; o parte dusi in Kazakstan. Tatariidin Crimeia si Cecenia sunt deportati in Siberia. A fost afectata si comunitatea evreiasca din Moscova si Leningrad.

Epurarea a atins si Cominternul. Majoritatea partidelor comuniste aveau conducatorii la Moscova. Au pierit in urma acestei epurari Bela Kun, intreaga conducere a Partidului Comunist Polonez, membrii ai Partidului Comunist din Letonia, Estonia, Basarabia, Romania, conducerea Partidului Comunist din Iugoslavia cu exceptia lui Tito, au fost arestati membrii ai Partidului Comunist din Bulgaria si China. Comunistii germani au fost supusi terorii de Hitler iar cei din URSS arestati de N.K.V.D. In 1939 cu ocazia incheierii tratatului de la 23 august a avut loc un schimb intre antifascistii germani si membri comunisti ai U.R.S.S.

Beriam, care lucrase in C.E.K.A., a fost pus in fruntea KGB. Aceasta a sugerat implicarea Gulagului in munca (cei arestati au fost pusi la munca).

Nu au scapat prigoanei nici organizatiile religioase. Majoritatea bisericilor au fost inchise. Aceasta politica a facut parte din revolutia culturala menita sa modeleze spiritele. Partidul Comunist detinea un monopol absolut asupra surselor de informatie rupand pe cetateni de realitate. Dupa revolutie s-a lansat proletcultismul. Biserica este considerata o superstitie menita sa franeze dezvoltarea noii societati. Masuri luate impotriva bisericii: s-au eliminat sursele de venituri, transformarea lor in grajduri, inlocuirea sarbatorilor religioase cu festivitati comuniste, scoaterea invatamantului religios in afara legii. Aceste masuri declansate in 1920 l-au vizat pe Tihon mitropolitul bisericii. Intre 1928 - 1929 majoritatea manastirilor sunt inchise si calugarii sunt deportati. Au fost distruse biserici cu valoare istorica. La Leningrad au fost distruse 96 de biserici.

Concomitent cu aceste actiuni s-a dezvoltat cultul personalitatii lui Stalin. Dupa unii istorici aceasta a inceput intre 1926-1927. Incepand cu 1930 a fost expus in public tabloul lui Stalin. Totul a inceput cu ocazia aniversarii a 50 de ani cand este numit "minunat", "de frunte", "genial", "singurul si cel mai de nadejde sfatuitor al lui Lenin". In cadrul congresului al XVII-lea - "congresul este menit a servi cultul personalitatii lui Stalin".

Bilantul decenului patru. Crimele comuniste sunt greu de stabilit. Intr-o lucrare a lui Stefan Courtoise, Cartea neagra a comunismului el vorbeste de impuscarea a zeci de mii de oameni intre 1918-1922 la care se adauga 5 milioane de victime facute de foametea din 1922, alte victime prin lichidarea si deportarea cazacilor de pe Don, asasinarea in lagare ( 1918-1930), lichidarea a 670 de mii de persoane in marea epurare dintre 1937-1938, deportarea a 2 milioane de culaci intre 1930-1932, distrugerea prin infometare a 6 milioane de ucranieni.

Concluziile istoriografiei in legatura cu revolutia si perioada stalinista. Dupa 1920 s-a apreciat ca idealurile de baza au fost juste, tara a trait o reabilitarea sociala, o eradicare a analfabetismului. Incepand cu 1928-1929 Rusia a intrat in era conducerii absolute a lui Stalin - contra revolutia. Oamenii au fost manipulati, multi crezand ca Stalin nu cunostea aceste realitati ci doar organele interne. Stalin s-a razboit cu propriul sau popor, a exploatat respectul fata de Lenin. Stalin s-a intitulat discipol al lui Lenin dar in realitate a incalcat marxism - leninismul.

Politica externa in perioada interbelica.

Dupa pacea de la Brest - Litovsk pana in 1934 URSS s-a aflat intr-o izolare internationala. Cu toate ca in 1921 s-au purtat negocieri cu Anglia pentru incheierea unui tratat acesta a fost "torpilat" de scrisorile lui Zinoviev- in care se spunea ca "albii se implica in pregatirea unui complot in Anglia". In consecinta abia in 1922 URSS a fost recunoscuta de Guvernul Laburist al lui MacDonald.

Stalin a desfasurat o politica circumspecta fata de Polonia si Romania careia nu i-a recunoscut unirea cu Basarabia. In 1924 a procedat la atacarea zonei Tatar - Bunar urmarind provocarea unei revolutii in Moldova.

Dupa Rapalo s-au mentinut relatii bune cu Germania tensionate in 1935 ca urmare a incheierii unui tratat germano - polonez. Stalin spunea despre acest tratat ca este sfarsitul tratatului de la Rapalo. 1928 - 1929 URSS adera la pactul Briand - Kellog si a fost de acord cu punerea in aplicare a prevederilor sale prin protocolul de la Moscova.

In noiembrie 1933 Stalin a stabilit relatii cu SUA, in 1934 cu Ungaria, Romania, Cehoslovacia, Albania.

La 18 septembrie 1934 a intrat in Societatea Natiunilor.

URSS s-a implicat direct in razboiul civil din Spania sprijinind fortele comuniste cu sume de bani, armament, consilieri.