Sistemul de la versailles si contadictiile lui

SISTEMUL DE LA VERSAILLES SI CONTADICTIILE LUI

Tratatele de pace, semnate in anii1919-1920 la Paris si in suburbiile lui, au constituit un sistem de relatii internationale, numit de la Versailles. El avea un caracter vadit imperialist si prezenta prin sine un rezultat al compromisurilor, intre statele invingatoare, care tindeau sa-si asigure o situatie dominanta in lume.

Dupa forma si dupa termeni, dupa felul ca « s-a dansat mult», Conferinta de la Versailles poate fi comparata cu Congresul de la Viena. Sedintele conferintei deseori erau intrerupte de stirile despre exploziile revolutionare in Europa. Chiar sarcinile Ligii Natiilor erau aproape de cele ale Sfintei Aliante - pastrarea noii sisteme de relatii internationale.

Dar, in esenta, Pacea de la Versailles o amintea pe cea de la Francfurt, fiind un mijloc cert de transformare a pacii viitoare, intr-un simplu armistitiu. Fara sa lichideze contradictiile dinainte de razboi, ea a nascut altele - intre invingatori si invinsi. De aceea sistemul de la Versailles s-a dovedit a fi foarte instabil si incert. «Tratatul de la Versailles este un tratat pradalnic al tilharilor», spunea Lenin si mentiona mai departe, ca «sistemul international, ordinea, ce se bizuie pe Pacea de la Versailles, se bizuie pe un vulcan» ⁸¹. Chiar tinind cont de atitudinea lui Lenin fata de burghezie si de situatia concreta, in care au fost scrise aceste cuvinte, e imposibil sa nu fii de acord cu aprecierile lui.

Sistemul de la Versailles s-a dovedit incapabil sa realizeze sarcina sa nemijlocita - sa tina in friu tarile invinse. Antanta a consolidat contra sa invinsii si a trezit ura lor. Infrangerea Germaniei in razboi a intetit ne-corespunderea intre nivelul inalt de dezvoltare economica a tarii si slabiciunea pozitiilor ei pe pietele internationale, in sferele de aplicare a capitalului. Cauza principala a I razboi mondial - lupta Germaniei pentru pietele de desfacere, izvoarele de materie prima si sferele de aplicare a capitalului - n-a fost rezolvata, ci provizoriu inabusita, pentru ca peste un timp, inevitabil, sa se acutizeze si mai mult. Nici incercarea de a submina economia germana prin reparatii, nici lipsirea Germaniei de armata de masa, n-au evitat pregatirea unui nou razboi revansist. Cercurile diriguitoare germane au inceput sa se gindeasca la revansa indata dupa semnarea armistitiului. Pe de alta parte, contradictiile intre statele Antantei n-au permis crearea unor garantii temeinice contra revansei germane. La aceasta a contribuit si tendinta de a pastra militarismul german ca spargator antisovietic. Fiecare din invingatori ducea tratative cu Germania fara stirea partenerilor si o atita contra aliatilor. Nu incape indoiala ca conditiile Tratatului de la Versailles erau extrem de grele si intreaga lor greutate a cazut pe umerii oamenilor muncii germani, pregatind prin aceasta un sprijin social de masa ideilor revansei. Imperialismul german, in schimb, si-a pastrat intreaga sa industrie si era gata la timpul cuvenit sa restabileasca pe deplin capacitatea ei de productie.

Contradictiile intre invingatori, nu numai fata de Germania, s-au dovedit a fi un factor important, ce submina Sistemul de la Versailles. In Orientul Apropiat Anglia,  pe ascuns, sustinea Siria contra Frantei, iar Franta - Turcia contra Angliei. In Europa, unde Franta a izbutit sa-si consolideze pozitiile sale economice si militaro-politice datorita slabirii Germaniei si incheierii blocurilor militaro-politice cu tarile Europei de Est, Sistemul de la Versailles era activ subminat de Anglia. Cercurile guvernatoare engleze acordau mare sustinere economica si politica imperialismului german, sperind sa-l foloseasca contra revolutiei si pentru slabirea pozitiilor Frantei. Impreuna cu Italia care se socotea nedreptatita de tratatele de pace, Anglia activ se straduia sa slabeasca pozitiile Frantei in Balcani.

Sistemul de la Versailles n-a satisfacut nici SUA, care erau nemultumite de consolidarea dominatiei Angliei si Frantei in Europa, Orientul Apropiat, Africa, si o parte considerabila a Asiei. Wilson n-a izbutit sa includa principiul «libertatii marilor» in tratatele de pace. N-a fost acceptata de cercurile politice si economice foarte influente ale SUA nici transmiterea Sanidunului Japoniei. Chiar si Liga Natiunilor, copil al SUA, se aprecia negativ de majoritatea politicienilor americani, dupa parerea carora ea a devenit un instrument in miinile Angliei si Frantei. Din aceasta cauza Statele Unite n-au ratificat Tratatul de pace de la Versailles, iar apoi au facut nu putin pentru subminarea elementelor lui principale. Monopolurile americane au largit legaturile sale de cartel cu concernele germane, Germania a primit imprumuturi de multe miliarde de dolari din America, ce au contribuit in mod hotaritor la restabilirea potentialului ei militaro-industrial.

Un alt factor, ce destabiliza sistemul nou-creat era politica hrapareata a cercurilor guvernatoare ale tarilor mici nou-aparute in Europa. Mentionind tentativele lor agresive Ll. George scria: « popoarele mici, care inca singure n-au dovedit sa guste placerea libertatii, de acum se straduie sa si-i supuna pe altii Aceste popoare sint niste imperialisti mai mari, de cit Anglia si Franta, si desigur mai mari, de cit Statele Unite.» ⁸²

Sistemul de la Versailles a legiferat dominatia unui manunchi de tari asupra 7/10 din populatia lumii. Din aceasta cauza, el nicidecum nu era echitabil si lupta de eliberare nationala a popoarelor inrobite, ce se intensifica, il naruia.

Unul din viciile principale ale Sistemului de la Versailles consta in faptul, ca el era indreptat contra Rusiei sovietice. Tendinta de a izola statul sovietic cu un «cordon sanitar», a construi relatiile internationale postbelice contrar intereselor lui vitale, obiectiv submina acest sistem, il facea instabil si provizoriu.

In acest context sint foarte originale si extrem de interesante concluziile lui H.Kissinger. El considera ca dupa razboi situatia geopolitica a Frantei fata de Germania chiar s-a inrautatit:" Inainte de razboi, Germania avusese vecini puternici atit in vest ,cit si in est. Ea nu se putea extinde in nici o directie fara a da peste un stat important - Franta, Austro-Ungaria sau Rusia. Insa, dupa tratatul de la Versailles, nu a mai existat nici o contrapondere a Germaniei din est. In conditiile in care Franta slabise, Imperiul Austro-Ungar fusese dizolvat, iar Rusia disparuse din peisaj pentru o buna bucata de vreme, pur si simplu nu exista nici o modalitate de refacere a vechiului echilibru de forte

Pentru tinerea la respect a Germaniei, Franta avea nevoie de un aliat in est care sa poata obliga Germania sa lupte pe doua fronturi. Rusia era singura tara suficient de puternica pentru a indeplini acest rol Cit despre Polonia, ea era prea slaba pentru a interpreta rolul Rusiei." ⁸³

"In acest fel, arhitectii Tratatului de la Versailles au realizat exact opusul a ceea ce-si propusesira. Ei au incercat sa slabeasca Germania din punct de vedere fizic, dar n-au facut decit s-o intareasca in plan geopolitic. Dintr-o perspectiva pe termen lung, Germania avea o pozitie mult mai favorabila pentru a domina Europa dupa Versailles decit avusese inainte de razboi. De indata ce isi va fi scuturat lanturile dezarmarii, ceea ce era o simpla problema de timp, ea avea sa ajunga mai tare ca niciodata."⁸⁴

Creat la Versailles, sistemul de tratate a fixat coraportul de forte intre imperialisti, ce s-a stabilit catre sfirsitul macelului global, care a durat mai mult de patru ani. Schimbarea inevitabila in viitor a acestui coraport predetermina existenta scurta a Versailles-ului. Pacea de la Versailles trebuia sa termine cu razboiul. In realitate ea l-a transformat intr-un pericol permanent, ce s-a abatut asupra lumii intregi.