Securitatea si presiunea politica 1948-1953

Impunerea regimului politic comunist a determinat reactii puternice din partea romanilor din toate categoriile sociale.

Desfiintarea regimului politic democratic cu institutiile sale, dizolvarea partidelor politice au fost insotite de actiuni indreptate impotriva liderilor politici ai vremii, menite sa-i dicrediteze si sa-i extermine in inchisori, lagare de munca, etc.

Desfiintarea propietatii private pentru constituirea propietatii statului comunist, nationalizarea intreprinderilor, etatizarea bancilor si colectivizarea agriculturii, au determinat reactii in randul taranilor, bancherilor, burgheziei mari si mici, intelectualilor.

Pentru a inabusi orice manifestare ostila, au fost create instrumentelor represiunii:

Directia Generala a Securitatii Poporului (Securitatea), la 30 august 1948;

Ministerul Afacerilor Interne, decembrie 1948;

Militia Populara, la 30 august 1948.

Intre 198-1958, consilieri sovietici au fost trimisi in Romania cu scopul supravegherii si coordonarii activitatii acestora. In aceasta perioada represiunea a luat forme din cele mai violente.

Dupa moartea lui Stalin, in 1953, represiunea a scazut in intensitate, iar in 1962 inchisorile politice au fost deschise fiind eliberati un numar de 4.660 detinuti politici.

In numele luptei de clasa impotriva dusmanilor poporului (burghezia, chiaburimea, etc.), aceste doua instrumente ale regimului comunist au arestat, deportat si condamnat la moarte un numar foarte mare de intelectuali, preoti, tarani, oameni politici, studenti.

CONCLUZII

Ostilitatea fata de evrei este un fenomen stravechi, originand in diferenta dintre o minoritate monoteista si majoritatea politeista. Intensificata si oficializata de catre parintii Bisericii, ura fata de evrei a lasat o amprenta nepieritoare asupra culturii si mentalitatii europene, iar izbucnirile antievreiesti, persecutiile si pogromurile au fost o trasatura obisnuita a societatilor europene timp de multe secole. Parintii Bisericii au inceput sa predice despre un "popor respins", condamnat la o viata marginala si mizera. Evreii aveau sa pribegeasca prin lume ca un "popor dispretuit", ca "agenti ai diavolului", imagini care au persistat in mentalul european, croindu-si drum pana in secolul XX.

Astfel ca antisemitismul modern se inspira din principiile celui religios, adaugandu-i insa dimensiunile si ideologiile sale rasiste. Atunci cand nazistii au venit la putere, acestia au cladit pe mostenirea lasata de antiidaismul crestin, dar i-au atribuit o dimensiune biologica si rasiala ce a depasit antisemitismul "clasic". Antisemitismul modern pleda pentru anihilarea, din ratiuni biologice, a evreilor, mai degraba decat pentru marginalizarea acestora. Cu toate acestea, continuitatea dintre cele doua tipuri de antisemitism este de necontestat, antiiudaismul crestin fiind crucial pentru succesul nazismului la nivel popular: multi crestini au imbratisat ideologia nazista, iar altii au stat pe margine, in timp ce mase de evrei erau exterminate in timpul celui mai cumplit genocid din istoria Europei: Holocaustul.

Atrocitatile comise de regimul nazist au reprezentat apogeul persecutarii evreilor, si au starnit o cercetare a cauzelor care au alimentat o ura atat de indelungata. Unii au identificat neadaptarea evreilor la mediul in mijlocul carora traiau, ca fiind prima cauza a sentimentelor ostile fata de ei. Aceasta neadaptare venea din atasamentul evreilor fata de legea lor, lege care ii incuraja la separatism. O alta posibila cauza a ostilitatii antievreiesti a fost identificata in vesnica loialitate pentru patria lor, si deci neloialitatea fata de cultura si religia tarii in care traiau. Insa odata cu secolul XX, argumentele au evoluat de la cele de ordin religios, la cele de ordin rasial. Prin urmare, gentilii au identificat o particularitate a "rasei evreiesti", care desi era gresita, a fost invocata pentru mult timp ca si cauza a sentimentelor ostile fata de evrei. Evreilor le-a fost atribuita si o "mentalitate specifica", intrupata in spiritul negustoresc, care starnea nu de putine ori invidie printre concurenti. Aceste motivatii sunt desfiintate de antropologi si cercetatori care demonstreaza ca nu exista nici o rasa si nici o mentalitate specifica exclusiv evreilor, fiind mai degraba vorba despre o adaptare continua la viata oraseneasca in permanenta schimbare.

Exista dovezi considerabile ca in ultimii ani, antisemitismul a dobandit o forta si o vizibilitate mai mari in Europa, in special de la izbucnirea conflictului din Gaza. Din aceasta perspectiva, se vorbeste de un "antisemitism politic", caracterizat prin negarea drepturilor egale si a suveranitatii Israelului in cadrul comunitatii natiunilor. Critica impotriva Israelului e de cele mai mulre ori caracterizata ca antisemitism, desi unii autori avertizeaza in legatura cu confunzia intre antisemitism si antisionism; totusi, distinctia dintre acestea doua e vaga si neclara. In multe parti ale lumii astazi, antisemitismul e o parte a rasismului xenofobic al gruparilor dreptei radicale, al partidelor si sectelor religioase. Acestea fac apel la cultura si traditiile locale pentru a da expresie protestelor lor, indreptate cel mai adesea impotriva minoritatilor. Datele referitoare la aceste izbucniri, inregistrate de grupuri de monitorizare ale organizatiilor europene, prezinta atacuri asupra individului si a proprietatii, profanarea cimitirelor si a memorialelor Holocaustului mazgalirea sloganelor antisemite pe cladiri, centre culturale evreiesti si sinagogi.

"Noul antisemitism" este nou prin aceea ca nu se incadreaza in tiparele niciuneia din formele precedente de antisemitism. Anti-sionismul irational, manifestarile violente ale dreptei radicale, negarea Holocaustului, sunt toate forme de antisemitism rezultate nu din interactiunea cu evreii. Imaginea rasista a evreului nu mai are nevoie de existenta fizica a acestuia pentru a fi propagata, ea raspandindu-se chiar si in tari in care nu exista comunitati evreiesti.

Aceasta realitate, cumulata cu numarul tot mai mare de violente antisemite in tarile europene, a trezit ingrijorare atat printre comunitatile evreiesti, cat si printre oficialii europeni, care doresc sa garanteze un mediu cat mai sigur minoritatilor. Pr

In perioada 1948-1964, conform statisticilor, au cazut victime regimului de represiune aproximativ jumatate de milion de oameni:

Peste 400.000 fiind inchisi;

Peste 100.000 au primit domiciliu obligatoriu;

Peste 50.000 de familii au fost deportate in Baragan.

Intre 1948-1953, au fost arestati 60.000 de oameni calificati ca tradatori, fascisti, legionari. Fostii lideri politici si oameni de cultura au fost inchisi la Sighet, Gherla, Arad, Ramnicu Sarat, etc., sau supusi exterminarii la Canalul Dunare-Marea Neagra.

Victime ale fortelor de represiune au fost: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Bratianu, Constantin Bratianu, Titel Petrescu, Constantin Argetioanu, Mihail Manolescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Mircea Vulcanescu, Constantin C. Giurescu.

Taranii chiaburi arestati, victime ale colectivizarii, au fost in numar de 80.000.

Printre victime se numara si tinerii cu origine nesanatoasa din detasamentele de munca.

Au existat victime ale represiunii si in randul comunistilor, cum a fost Lucretiu Patrascanu, executat in 1945.