Razboiul din Afganistan

Razboiul din Afganistan

La 24 decembrie 1979 s-a produs invazia Afganistanului de catre URSS prin desantarea unor trupe cu scopul de a ocupa palatul prezidential, radioul. Presedintele Hafiz Ullah Amin a fost executat fiind inlocuit cu Babrak Karmal, un fidel al sovieticilor.

In epoca moderna, Afganistanul era o tara cu resurse naturale reduse si cu un sistem fiscal medieval. Sahul Muhamad Zahir, care a urcat pe tron in anul 1935, a incercat sa introduca o serie de reforme , dar s-a lovit de opozitia parlamentului. Incepand cu 1953 Afganistanul a intrat in sfera de influenta a URSS, dependenta sa de URSS fiind discreta vreme de doua zeci si cinci de ani. Ajutorul extern (mai ales sovietic) a fost folosit in primul rand pentru constructia de drumuri.

In anul 1973, sahul a fost detronat , monarhia fiind abolita iar Afganistanul fiind proclamat republica. Muhamad Daud a fost numit presedinte, fiind ajutat de Partidul Democratic Popular, creat in 1965. Aproape imediat de la crearea sa acest partid s-a scindat in doua grupari - Khalq (condusa de Nur Muhammad Taraki si Hafiz Ullah Amin, alcatuita din tarani) si Parcham (condusa de Babrak Karmal, alcatuita din oraseni). Gruparea Parcham l-a sustinut pe Muhammad Daud, obtinand cateva locuri in Parlament. Acesta insa, a persecutat ambele grupari, in 1977 intemnitandu-i pe liderii ambelor grupari. In 1978 Muhammad Daud a fost inlaturat de la putere, care a revenit gruparii Khalq. Reformele brutale ale sahului Nur Muhamad Taraki, apoi cele ale lui Hafiz Ullah Amin au nemultumit proprietarii si clericii afgani, provocand numerose revolte care s-au soldat cu numeroase victime.

In timpul unei asa - numite lovituri de stat impotriva guvernului, aproximativ cinci zeci de consilieri rusi au fost ucisi cu salbaticie. Incurajat de rusi Taraki a incercat sa-l inlature pe Amin, care insa la ucis pe Taraki. Ingrijorati de aceste tulburari sovieticii s-au decis sa-l elimine pe Amin si sa-si intareasca controlul asupra Afganistanului.

Invazia Afganistanului din 24 decembrie a fost motivata de URSS intr-o declaratie publica in 29 decembrie 1979, in care se spunea ca guvernul afgan a cerut sprijinul guvernului sovietic pentru a pune capat unei revolte pe care nu o mai putea stapani.

Dupa acest eveniment, desi Babrak Karmal a anuntat un regim cu multe libertati, mai mult de 4 milioane de afgani au parasit tara, majoritatea refugiindu-se in Pakistan.

Implicarea URSS a fost apreciata ca o mare greseala. In ianuarie 1980, ONU a adoptat o rezolutie de retragere imediata si neconditionata din Afganistan pe motiv ca URSS a depasit granitele sale de influenta stabilite la Yalta si Potsdam. Se incheia astfel o perioada de dstindere, perioada care incepuse la sfarsitul anilor '60.

Riposta imediata a fost ca statele membre NATO au decis sa accepte pe teritoriul lor rachete Persing II si rachete de croaziera, apte sa distruga teritoriul sovietic si sa raspunda eventualelor rachete lansate de URSS.

Cel mai important raspuns pe care l-a dat occidentul a venit din partea SUA. In mesajul din 25 martie 1983, presedintele Reagan a lansat initiativa de aparare  strategica, in fapt un sistem defensiv de descurajare a adversarului. Acesta era un plan complex, care presupunea lansarea unui numar de sateliti in spatiu si crearea unei retele apte sa identifice rachetele lansate impotriva SUA si sa le distruga. S.D.I. punea la adapost SUA si facea inutil efortul sovieticilor de inarmare nucleara; inarmarea si programele nucleare intrau intr-o noua faza. Practic, razboiul rece, care a avut ca principala dimensiune cursa inarmarilor, cunoaste acum o noua escaladare. Acestei actiuni a SUA, Uniunea sovietica nu-i putea face fata datorita sistemului economic deficitar.

Ajuns la conducere, Mihail Gorbaciov, a decis sa retraga trupele din Afganistan.