Razboaiele medice sau Razboaiele
persane au fost o serie de conflicte militare dintre lumea Greciei antice
si Imperiul Persan desfasurate intre aproximativ 500 i.Hr.
si 448 i.Hr..
La mijlocul secolului VI
i.e.n. Imperiul Persan, intemeiat de Cirus II pe la mijlocul acestui veac,
venise in contact cu grecii din Europa, dupa ce subjugase Ionia. Darius I
a extins imperiul sau asupra vaii Indusului, apoi generalul sau Megabaze
a supus Tracia si Macedonia, care au devenia tributare Marelui Regat. In
anul 501 i.e.n. ionienii se rascoala, sprijiniti de Atena. Darius
hotaraste sa pedepseasca Atena, asa ca
trimite in 490 i.e.n. o flota puternica sub comanda lui Datis si
a lui Artaferne. Atenienii tocmai restabilisera democratia prin
reformele lui Clistene, dar aristocratii si partizanii Pisistrazilor,
nemultumiti, au facut alianta cu persii si,
dupa ce acestia au parasit Eubeea, tiranul rasturnat Hipias
i-a condus pe persi la Marathon.
In fata
amenintarii de invazie a persilor, atenienii i-au chemat in
ajutor pe spartani, care insa, sarbatorind atunci carneia
(sarbatoarea agrara a lui Apolo Carneios, protector al
turmelor), si-au amanat plecarea. Miltiade a obtinut ca cei noua
strategi numiti o data cu el sa-i cedeze comanda, care era
innoita in fiecare zi. El a asteptat propria sa zi de comanda
(13 septembrie 490 i.e.n.) pentru a lansa asupra persilor pe hoplitii
greci. Persii au fost in definitiv infranti si aruncati in
mare. Au incercat atunci sa surprinda Atena, lipsita de
aparatori, dar era prea tarziu, caci invingatorii se
intorsesera, in fuga, la cetatea lor. Flota barbara si-a
ridicat panzele, umilita pentru prima data.
Darius s-a decis apoi sa dea o lovitura
puternica Atenei. Timp de trei ani el a facutpregatiri pentru o noua
expeditie de avengura, dar a renuntat la proiectul sau din
cauza unei rebeliuni a egiptenilor. El a murit, lasand fiului si
urmasului sau Xerxes sarcina de a razbuna onoarea persilor.
Cand s-a urcat pe
tron, in anul 486 i.e.n., prima grija a lui Xerxes a fost sa-i
supuna pe egiptenii revoltati, apoi a hotarat sa
porneasca impotriva Greciei in fruntea unei armate puternice: Herodot
da cifra fabuloasa de 2641610 de oameni, cifra pe care a redus-o
la 800000 de oameni Cresias, care a fost medic la curtea urmasilor lui Xerxes.
El a pornit la drum in primavara anului 480 i.e.n., a traversat Hellespontul
pe un pod de vase si, sprijinit de o flota puternica, a coborat
spre Grecia prin Tracia si prin Macedonia. Grecii au incercat zadarnic
sa-l opreasca pe invadator la intrarea Tessaliei. Ei au
parasit acest proiect si s-au retras in spatele Termopilelor,
unde l-au lasat pe regele Leonida in fruntea unei trupe mici, care a
rezistat eroic invadatorilor.
Puternica flota
persana a inaintat in golful de la Salamina, in timp ce infanteria
persana ocupa Atica si incendia Atena, parasita cu
totul de locuitorii sai. Flota a fost insa in cele din urma
distrusa, iar Xerxes a fugit la Sardes pentru a scapa cu
viata (29 septembrie 480 i.e.n.), lasand generalului sau, Mardonius,
sarcina de a continua razboiul pe uscat cu o armata de 300000 de
oameni. Mardonius a fost invins la Plateea de grecii uniti. In
aceeasi zi grecii au repurtat o importanta victorie navala asupra
flotei persane langa Micale, in Ionia. Conflictul dintre greci si persi
n-a luat sfarsit decat prin victoria lui Alexandru cel Mare (336-323
i.e.n.) asupra lui Darius III Codommanos si cucerirea Imperiului Ahemenid
de catre primul.
