Revolutia franceza - de la monarhia absolutista la republica

Revolutia franceza

1. FRANTA IN AJUNUL REVOLUTIEI

A. Criza absolutismului, este legata de raportul politico-economic in Franta care a cunoscut o crestere semnificativa a populatiei, dar a mentinut sistemul perimat al starilor, sistem in care starea II(nobilimea) si starea a I a(clerul) controlau puterea, detineau functii administrative si politice(nobilimea de roba) si militar-diplomatice(nobilimea de spada) desi reprezentau mai putin de 10% din populatie, dar detineau 4/5 din locurile Adunarii Starilor Generale, care nu se mai intrunise din 1614. Taranimea forma 85% din populatie, era libera juridic, dar lipsita de pamant, in timp ce burghezia era ingradita in accesul la functii si putere. In timp ce Anglia trecea in 1688 la monarhia parlamentara, in Franta domniile lui Ludovic al-XIV-lea, Ludovic al-XV-lea si Ludovic al-XVI-lea duceau la consolidarea absolutismului.. Monarhia absolutista mentinuta de la urcarea pe tron in 1774 a lui Ludovic al-XVI-lea, era slabita de haosul fiscal, mentinerea privilegiilor si autonomiilor, de deficitul bugetar de peste 25% si de esecul reformelor fiscale, politice si administrative.

B. Caietele de doleante, reprezentau reactia Adunarii Starilor Generale(neconvocate din 1614), la solicitarea de noi impozite de catre rege in 1789. In ele se solicita inlaturarea absolutismului, reforma fiscala si juridica, adunari reprezentative care sa aprobe legile si impozitele, desfiintarea privilegiilor de clasa, acces liber la functii. Reprezentantii starii a-III-a au venit cu revendicari proprii, s-au opus pretentiilor regale si s-au separat in 7 iunie 1789 intr-o Adunare Nationala Constituanta, incercarea regelui dea dizolva adunarea cu ajutorul armatei, a determinat actiunea parizienilor si constituirea Garzii Nationale.

2. DE LA MONARHIA ABSOLUTISTA LA REPUBLICA

A. Revolutia politica, este declansata de refuzul regelui de a accepta caietele de doleante, drept care Starea a-III-a s-a separat si a format Adunarea Nationala Constituanta, sprijinita de militiile pariziene, ce au luat cu asalt si au daramat Bastilia - 14 iulie 1789.

B. Revolutia sociala, se declanseaza pe fondul crizei alimentare si a recoltelor proaste, concretizandu-se  in iulie-august 1789 prin revolte taranesti si miscari sociale ce determina constituanta sa aboleasca privilegiile feudale in 4 august 1789 si sa promulge "Declaratia universala a drepturilor omului si cetateanului" - 26 august 1789.

C. Un nou regim politic, se instaureaza prin acceptarea noului regim de catre rege, constituirea cluburilor politice si promulgarea Constitutiei din 1791, ce prevedea monarhie constitutionala si separarea puterilor in stat. Refuzul nobililor de a accepta schimbarile, duplicitatea regelui si declararea razboiului de catre Prusia si Austria a modificat situatia.

D. Razboaiele revolutionare, duc la mobilizarea nationala generala ce asigura victoria de la Valmy - 20 septembrie 1792. Tentativa regelui de a fugi in strainatate(capturat la Varennes), colaborarea lui cu inamicul, duce la retinerea lui la Temple, abolirea monarhiei, iar la 21 septembrie este proclamata republica. Sub conventie are loc in 1793 judecarea si executarea lui Ludovic al-XVI-lea si a Mariei-Antoaneta.

3. ANII CONVENTIEI

A. Conventia girondina(septembrie 1792-iunie 1793), reprezinta regimul burgheziei moderate, ce v-a fi silita sa accepte executarea regelui, fiind silita sa gestioneze o grava criza economico-sociala, sa duca lupta cu coalitia antifranceza initiata de Anglia si sa faca fata revoltelor regaliste din Vandeea si Bretania.

B. Conventia montagnarda/iacobina(iunie 1793-iulie 1794), este regimul forte al micii burghezii conduse de Maximilien Robespierre, Antoine de Saint-Just si Jean-Paul Marat. Acestia dau o constitutie democrata, efectueaza o reforma agrara radicala, reorganizeaza armata, administratia si justitia, pun capat revoltelor si i-au initiativa ofensivei militare. Se introduce teroarea revolutionara, prin care sunt judecati sumar si ghilotinati toti cei considerati adversari ai revolutiei. Slabirea miscarii prin lichidare aripii radicale de stanga condusa de Hebert si a moderatilor condusi de Danton vor fi fatale montagnarzilor.

C. Conventia thermidoriana(iulie 1794-octombrie 1795), vine la putere prin lovitura de stat din 26 iulie 1794, prin care Robespierre si apropiatii sai sunt arestati si ghilotinati fara judecata. Regimul noilor imbogatiti, restabilesc ordinea si linistea publica, consolidand regimul burghez nou instaurat

EDUCATIA SI CETATEANUL MODERN. REVOLUTIA FRANCEZA SI EUROPA

In educatie are loc trecerea de la scoala medievala la cea moderna. Predomina in sec.XVII-XVIII scolile particulare si bisericesti fiecare cu programe proprii. Statul se implica tot mai mult prin finantarea constructiilor de scoli, pregatirea si retribuirea profesorilor, relizarea manualelor si programelor, pentru acrea cetatteni bine pregatiti si loiali statului.

Revolutia franceza a avut un puternic impact politic, ideologic si geopolitic. Rasturnarea sistemului politico-social a generat opozitia regimurilor feudale din Rusia, Prusia si Austria manifestate prin coalitii antifranceze, dar si sustinerea revolutiei de popoarele asuprite, intelectuali si elementele democrat-burgheze.

5. ISTORIA ALTFEL

Prima stare. Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri ai ordinelor monahale. Cei 70.000 de clerici seculari lucrau in parohii. Se obisnuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili sa urmeze cariera bisericeasca, pentru a se putea imbogati. Multi episcopi detineau mai multe episcopate si nu erau vazuti niciodata slujind in vreuna dintre ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri si biserica a fost perceputa de populatie ca o institutie corupta.                                                               

Referat: Europa suprafata si intindere - limite, relieful si tarmurile Europei Lucrare: Hazardele naturale si calitatea mediului in perspectiva dezvoltarii durabile in Carpatii si Subcarpatii de la curbura

Starea a doua era cea mai puternica. Numarul nobililor varia intre 110.000 pana la 350.000 - adica 0,5% pana la 1,5% din populatie. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitata la cei a caror ascendenta nobiliara data de dinainte de 1400 si care isi permiteau costul vietii de la Versailles. Urmatoarea ca importanta practica era nobilimea de roba, nobili care lucrau in administratie si justitie, in special magistratii din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, traia la tara. Principala sursa de venit a nobilimii era pamantul, detinand ¼ pana la 1/3 din acesta precum si intre 15%-25% din venitul Bisericii, intrucat toti episcopii erau nobili. Toate functiile inalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecati de tribunale speciale, scutiti de serviciul militar, de munca la intretinerea drumurilor, aveau drepturi exclusive la vanatoare si pescuit, drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de paine si teascuri, beneficiau si de scutiri de impozite.

Starea a treia In fruntea starii a treia se afla burghezia care reprezenta un grup social eterogen care nu aveau titluri nobiliare si nu erau nici tarani, nici muncitori urbani. Cei mai bogati din categoria burgheziei erau negustori ale caror venituri din activitatile comerciale au sporit in numai un secol la 440% mai bogati. Alti burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesionisti (medici, scriitori, avocati), functionari publici. In total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populatiei. A doua componenta a starii a treia, de departe cea mai numeroasa, era taranimea. Circa 85% din populatia Frantei traia in mediul rural si majoritatea o formau taranii. Estimarile suprafetei de teren pe care o detineau variaza intre 25 - 45% din total. Exista un mic strat (circa 600.000) de mari fermieri, care cultivau pentru a vinde, angajau alti tarani cu ziua si dadeau bani cu imprumut. Ce-a de-a treia componenta a starii a treia o formau muncitorii urbani. Majoritatea muncitorilor de la oras traiau in locuinte aglomerate si insalubre. Ei erau necalificati si saraci. Mestesugarii erau organizati in bresle. Orele de munca erau multe - 16 ore pe zi, 6 zile pe saptamana. Nivelul de trai al salariatilor scazuse lent deoarece preturile urcasera in medie cu 65% in timp ce salariile numai cu 22%. Nu prea exista productie pe scara mare: numarul mediu de oameni intr-un atelier din Paris in 1789 era de 16. Maistrii si lucratorii munceau si traiau impreuna si erau afectati de cresterea pretului painii deoarece ea constituia ¾ din hrana zilnica.

Maximilien de Robespierre, unul din simbolurile Revolutiei franceze, s-a nascut la Arras, intr-o familie instarita. Avocat, el a fost ales deputat al starii a treia in Artois. A devenit cunoscut prin discursurile sale din clubul iacobin si din procesul regelui. A fost ales lider al acestei grupari radicale. A fost supranumit 'Incoruptibilul' pentru ca ducea o viata simpla. Robespierre ramane un personaj controversat, prezentat de unii ca un idealist, de altii ca un fanatic. In , a provocat caderea grupului girondinilor. Membru al Comitetului Salvarii Publice este inspiratorul terorii, care a dus la ghilotina multi reprezentanti de frunte ai revolutiei

6. CRONOLOGIE

14iulie 1789: Este cucerita Bastilia.

26augst 1789: Adunarea Nationala Constituanta adopta Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului.

Prin adoptarea Constitutiei se schimba caracterul regimului politic, monarhia absolutista fiind inlocuita cu cea consti­tutionala.

Revolutia se radicalizeaza.

20 septembrie 1792: victoria trupelor revolutionare franceze, contra prusacilor la Valmy

1792 septembrie: Se proclama Republica.

Iacobinii preiau puterea

21 ianuarie 1793: Ghilotinarea regelui Frantei, Ludovic al XVI-lea.

Ianuarie 1793: Anglia opreste comertul cu grau si alte produse cu Franta.

1 februarie 1793: Conventia declara razboi regelui Angliei si stathuderului Olandei.

februarie 1793: Trupele franceze, conduse de Dumouriez, invadeaza Olanda.

1 martie 1793: Anexarea Belgiei.

21 august 1793: Conventia Nationala a Frantei adopta "Actul de navigatie', interzicand navelor engleze accesul in porturile franceze.

16 mai 1795: Tratat de pace franco-olandez. Franta ia in posesie Belgia si Flandra olandeza. Se constituie Republi­ca Batava.

1 octombrie 1795: Alipirea la Franta a Belgiei si a malului stang al Rinului.

-1799: Perioada in care Franta a fost condusa de un Directorat.

Este adoptata o noua Constitutie.

1797: Campania din Italia.

Bonaparte se intoarce la Paris dupa campania din Egipt.

7. DICTIONAR

Cartelare: rationalizarea unor produse pe baza de cartela.

Constitutionalism: regim sau conceptie de guvernare bazate pe existenta unor constitutii.

Subsidiu: sprijin banesc acordat (de stat) pentru a ajuta, a sustine o activi­tate, o institutie etc.

Vechiul Regim: Este definit indeobste prin absolutismul monarhic "de drept divin', care ar fi instituit astfel un com­promis instabil intre constructia unui stat modern si mentinerea principiilor de organizare sociala mostenite din timpurile Evului Mediu intemeiate pe stari.

Insurectie: Actiune indreptata impo­triva puterii constituite, cu scopul de a o rasturna.

Revolutie politica: Acea parte a Re­volutiei franceze in cursul careia Sta­tele Generale si miscarile populare au impus un nou regim politic. Regele a acceptat Constituanta, supunandu-se astfel vointei reprezentantilor natiunii (mai-iulie 1789).

Democratie reprezentativa: regim ce isi exercita suveranitatea prin reprezentanti alesi prin vot.

Revolutie sociala: Acea parte a revolutiei in cursul careia au fost des­fiintate privilegiile si a fost acceptata "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului' (iulie-august 1789).

Salvare publica: act politic prin care, intr-o situatie exceptionala, obiectivul principal al puterii este sa scape patria dmtr-o primejdie.

Teroare: practicarea sistematica a violentei si represiunii, cu scopul de a impune o noua putere.

Cultul Fiintei Supreme: cultul deist organizat de Robespierre in lunile mai-iunie 1794.

Iacobinism: orientare politica de stanga, dominanta in epoca montagnarda a Conventiei, exprimata de Robespierre